O glicemie crescută nu doare. Tocmai de aceea, efectele pe care diabetul le produce în timp pot avansa fără semnale evidente. Printre structurile afectate se numără și nervii, iar consecința poate fi neuropatia diabetică – o complicație care nu înseamnă doar durere sau furnicături la nivelul picioarelor. În funcție de nervii afectați, manifestările pot ajunge de la pierderea sensibilității până la tulburări digestive, cardiovasculare, urinare sau sexuale.
Mai mult, absența durerii nu înseamnă neapărat absența problemei. O parte dintre persoanele cu neuropatie diabetică periferică pot să nu prezinte simptome, ceea ce face importante evaluarea periodică și îngrijirea atentă a picioarelor.
Ce este neuropatia diabetică
Neuropatia diabetică reprezintă afectarea nervilor asociată diabetului zaharat. În timp, nivelurile crescute ale glucozei din sânge, dar și alte modificări metabolice asociate diabetului pot deteriora atât nervii, cât și vasele mici de sânge care le furnizează oxigen și substanțe nutritive.
„Diabetul zaharat este o problemă cronică din ce în ce mai întâlnită în prezent. Glicemia crescută în sine nu doare, dar afectează organismul pe termen lung, la orice nivel. Manifestările acestei afectări sunt complicațiile cronice ale diabetului”, explică dr. Catrinel Macovei, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice.
Neuropatia se numără printre complicațiile importante ale diabetului și poate avea un impact major asupra vieții de zi cu zi.
„Cea mai frecventă complicație cronică a diabetului și una dintre cele mai redutabile, în sensul că poate deteriora major calitatea vieții pacientului, este neuropatia diabetică. Poate afecta nervii periferici de la nivelul membrelor, mai ales inferioare – neuropatia diabetică periferică senzitivo-motorie, dar și nervii care deservesc alte zone, cum ar fi organele interne, pielea – neuropatia diabetică autonomă”, arată dr. Catrinel Macovei.
Tipuri de neuropatie diabetică
Manifestările neuropatiei diabetice diferă mult de la o persoană la alta tocmai pentru că nu sunt afectați întotdeauna aceiași nervi.
Potrivit dr. Elena Iuliana Pașcu-Gabără, medic specialist endocrinologie și rezident diabet zaharat, Sanamed Hospital, București, sunt descrise patru tipuri principale de neuropatie diabetică: neuropatia periferică, neuropatia autonomă, amiotrofia diabetică sau neuropatia proximală și mononeuropatia.
Neuropatia diabetică periferică
Este cea mai frecventă formă de neuropatie diabetică și afectează, de regulă, mai întâi picioarele și gambele. Uneori pot fi afectate și mâinile sau brațele.
Simptomele neuropatiei diabetice periferice pot fi mai intense în timpul nopții și pot include:
- amorțeală sau diminuarea capacității de a simți durerea și diferențele de temperatură;
- furnicături și senzație de arsură;
- dureri ascuțite sau crampe;
- sensibilitate exagerată la atingere;
- slăbiciune musculară;
- diminuarea reflexelor;
- probleme de echilibru și coordonare.
Dr. Catrinel Macovei descrie și un tablou foarte caracteristic: senzațiile neplăcute încep de la degete și progresează către genunchi, simetric, la ambele picioare. Pot fi resimțite ca amorțeală, furnicături, arsură, curent, rece sau căldură și apar mai ales în repaus și în timpul nopții.
Pe măsură ce sensibilitatea scade, apare însă un paradox important: pacientul poate avea mai puține senzații neplăcute, dar un risc mai mare de a se răni fără să-și dea seama.
Neuropatia diabetică autonomă
Nervii sistemului autonom controlează funcții ale organismului pe care nu le coordonăm voluntar – de la ritmul cardiac și tensiunea arterială până la digestie, transpirație sau funcționarea vezicii urinare.
Dr. Elena Iuliana Pașcu-Gabără subliniază că, atunci când diabetul afectează acești nervi, manifestările pot fi foarte diferite. Pot apărea:
- dificultatea de a recunoaște o hipoglicemie;
- modificări ale tensiunii arteriale și ritmului cardiac;
- constipație, diaree sau alternanța acestora;
- încetinirea golirii stomacului – gastropareză;
- dificultăți la înghițire;
- tulburări ale vezicii urinare;
- disfuncție erectilă;
- uscăciune vaginală și alte tulburări sexuale la femei;
- transpirație excesivă sau redusă;
- probleme de reglare a temperaturii corpului;
- dificultăți de adaptare a ochilor la trecerea de la lumină la întuneric.
Tocmai varietatea acestor simptome poate face ca legătura lor cu diabetul să nu fie întotdeauna evidentă pentru pacient.
Amiotrofia diabetică sau neuropatia proximală
Este o formă mai rară de neuropatie, care afectează nervii din zona coapselor, șoldurilor, feselor sau picioarelor. Apare mai frecvent la persoane cu diabet zaharat de tip 2 și la adulții mai în vârstă.
Spre deosebire de neuropatia diabetică periferică, manifestările neuropatiei diabetice proximale sunt frecvent asimetrice, afectând inițial o singură parte a corpului. Pot apărea durere bruscă și intensă la nivelul șoldului, coapsei sau feselor, slăbirea și atrofierea musculaturii coapsei și dificultatea de a se ridica din poziția șezând. Unele persoane pierd și în greutate.
Mononeuropatia
Mononeuropatia sau neuropatia diabetică focală presupune afectarea unui singur nerv și poate apărea la nivelul feței, trunchiului, mâinilor sau picioarelor.
Simptomele neuropatiei diabetice focale depind de nervul afectat și pot include tulburări de focalizare a privirii, paralizie pe o parte a feței, dureri localizate la nivelul piciorului, coapsei, toracelui sau abdomenului.
Neuropatia diabetică focală poate apărea și prin compresia unui nerv. Un exemplu frecvent este sindromul de tunel carpian.
Simptomele neuropatiei diabetice la nivelul picioarelor
Piciorul merită o atenție aparte în cazul persoanelor cu diabet. Odată cu progresia neuropatiei, problema nu mai este doar ceea ce pacientul simte, ci și ceea ce nu mai simte.
Dr. Catrinel Macovei atrage atenția asupra scăderii progresive a percepțiilor senzoriale locale. Durerea sau temperaturile extreme pot să nu mai fie percepute normal. O pereche de pantofi care rănește, apa prea fierbinte, o tăietură, o bătătură sau o veziculă pot produce leziuni pe care persoana nu le observă imediat.
Afectarea nervilor motori poate duce și la diminuarea masei musculare de la nivelul piciorului și gambei. În timp, pot apărea deformări precum degetele în ciocan sau în gheară, monturile ori modificări ale bolții plantare. Acestea pot îngreuna mersul și pot crea noi puncte de presiune, crescând riscul de leziuni.
În cazul neuropatiei diabetice la nivelul picioarelor, pielea poate deveni uscată, pot apărea tulburări trofice, micoze sau modificări ale unghiilor, care favorizează la rândul lor apariția și suprainfectarea leziunilor.
Ce complicații poate provoca neuropatia diabetică
Pierderea sensibilității protective este una dintre cele mai importante consecințe ale neuropatiei diabetice periferice. O rană aparent minoră poate trece neobservată, iar presiunea repetată asupra zonei afectate poate favoriza apariția unui ulcer.
Riscul devine și mai mare atunci când neuropatia diabetică se asociază cu boala arterială periferică, deoarece circulația deficitară poate îngreuna vindecarea. Ulcerele se pot infecta, iar formele severe pot ajunge să necesite amputarea.
Dr. Catrinel Macovei subliniază că piciorul persoanei cu diabet poate fi afectat simultan și de arteriopatie, gută și, independent de diabet, de insuficiență venoasă sau artroză. Asocierea acestor probleme poate crește riscul leziunilor acute sau cronice și poate îngreuna vindecarea lor.
Neuropatia diabetică autonomă are alte tipuri de complicații. În funcție de nervii afectați, pot apărea probleme cardiovasculare, digestive, urinare sau sexuale, precum și incapacitatea de a recunoaște semnele unei hipoglicemii.
Neuropatia poate fi primul semn că o persoană are diabet?
Uneori, da. Manifestările neuropatiei pot apărea la o persoană care încă nu știe că are diabet.
Dr. Catrinel Macovei atrage atenția că, în asemenea situații, valorile glicemiei pot fi crescute de mai mult timp, iar organismul poate fi deja afectat. Descoperirea neuropatiei impune, prin urmare, atât investigarea diabetului, cât și evaluarea eventualelor alte complicații.
În același timp, prezența diabetului nu înseamnă automat că orice amorțeală, furnicătură sau durere este provocată de neuropatia diabetică. Diagnosticul presupune și excluderea altor cauze posibile de afectare a nervilor.
Cum este diagnosticată neuropatia diabetică
Evaluarea începe cu simptomele și examenul clinic. Medicul poate verifica sensibilitatea la durere, temperatură și vibrații, reflexele și forța musculară.
O examinare importantă pentru persoanele cu diabet este testarea sensibilității protective la nivelul picioarelor cu monofilamentul de 10 g. Aceasta permite identificarea persoanelor cu risc crescut de ulcerații.
Investigațiile mai complexe, precum studiile de conducere nervoasă sau electromiografia, nu sunt necesare în toate cazurile. Pot fi recomandate atunci când simptomele sunt atipice, apar brusc, sunt asimetrice, predomină afectarea motorie sau diagnosticul nu este clar.
Cum se tratează neuropatia diabetică
Tratamentul neuropatiei diabetice depinde de tip, de simptome și de severitatea acestora. Potrivit dr. Elena Iuliana Pașcu-Gabără, tratamentul urmărește încetinirea progresiei bolii, ameliorarea durerii și gestionarea complicațiilor.
Controlul glicemiei are un rol central. Sunt importante, de asemenea, controlul tensiunii arteriale, al lipidelor și al greutății, renunțarea la fumat și un stil de viață adaptat recomandărilor medicale.
În neuropatia diabetică periferică dureroasă pot fi prescrise medicamente specifice pentru durerea neuropată. Alegerea tratamentului se face individual, în funcție de starea pacientului, alte boli și tratamentele pe care acesta le urmează.
În neuropatia diabetică autonomă, tratamentul este orientat și către problema produsă de afectarea nervilor – de exemplu, tulburările digestive, cardiovasculare, urinare sau sexuale.
La fel de importantă este prevenirea leziunilor piciorului, mai ales atunci când sensibilitatea este diminuată.
Neuropatia diabetică. Cele 10 porunci pentru piciorul diabetic
În neuropatia diabetică, pierderea sensibilității poate face ca o leziune aparent minoră să treacă neobservată. Dr. Catrinel Macovei sintetizează cele mai importante reguli de observare și îngrijire a piciorului în „Cele 10 porunci pentru piciorul diabetic”:
- Verificați picioarele în fiecare seară, cu ajutorul unei oglinzi sau al unui membru al familiei.
- Asigurați zilnic igiena corectă a picioarelor.
- Uscați picioarele bine, nu lăsați umed spațiul dintre degete, deoarece poate favoriza apariția micozelor.
- Preveniți și tratați pielea uscată și crăpată: folosiți creme hidratante și emoliente adecvate. Nu utilizați obiecte ascuțite, cum ar fi lamele, care pot provoca leziuni.
- Toaleta unghiilor se face cu evitarea sângerării și provocării de leziuni. Unghiile se taie drept, mai lung și se folosește pila pentru colțuri.
- Încălțămintea trebuie să fie lejeră, moale, comodă, potrivită formei piciorului și deformărilor existente, fără barete.
- Purtați încălțămintea nouă progresiv, pentru acomodare. Nu umblați desculț, cu încălțămintea direct pe piciorul gol sau doar în șosete.
- Șosetele trebuie să fie din bumbac ori din materiale care absorb transpirația și lasă piciorul uscat.
- Nu folosiți metode de încălzire a picioarelor care pot provoca arsuri și răni: sticle cu apă fierbinte, cărămizi calde, apropierea de foc.
- Adresați-vă imediat medicului dacă apare orice problemă la nivelul picioarelor.
Poate fi prevenită neuropatia diabetică?
Riscul nu poate fi eliminat complet, dar poate fi redus, iar progresia neuropatiei diabetice poate fi încetinită. Controlul glicemiei rămâne important, alături de gestionarea tensiunii arteriale, colesterolului și greutății corporale, activitatea fizică, renunțarea la fumat și controalele medicale periodice.
La persoanele cu diabet zaharat de tip 2, evaluarea pentru neuropatie diabetică periferică este recomandată încă de la momentul diagnosticului. Pentru diabetul zaharat de tip 1, screeningul începe, , la cinci ani de la diagnostic. Ulterior, evaluarea trebuie repetată cel puțin anual.
Mai ales în cazul neuropatiei diabetice periferice, faptul că „nu doare nimic” nu este suficient pentru a presupune că nervii nu sunt afectați. Tocmai pierderea sensibilității poate ascunde leziuni care, descoperite târziu, devin mult mai dificil de tratat.
Foto: shutterstock.com
