Psoriazis palmo-plantar: simptome, cauze și opțiuni de tratament

Persoanele diagnosticate cu psoriazis palmo-plantar suferă de o formă izolată de psoriazis, care afectează în mod caracteristic și particular pielea palmelor (palmo) și tălpilor (plantar). Această afecțiune prezintă manifestări morfologice care pot varia de la hiperkeratotice, până la formele mixte și pustuloase. Pustuloza palmo-plantară (psoriazis palmo-plantar pustular), este o formă de dermatoză posibil înrudită, caracterizată prin apariția de pustule mici și sterile. Se consideră că poate fi un tip de psoriazis palmo-plantar sau o patologie distinctă. Ambele afecțiuni sunt de natură cronică și duc la scăderea semnificativă a calității vieții pacientului.

Localizarea leziunilor din psoriazis palmo-plantar face cu atât mai greu de tratat și ținut sub un control strict afecțiunea. Mâinile sunt folosite în permanență, iar picioarele sunt deseori închise în pantofi care nu permit aerisirea adecvată. Prin urmare, se provoacă iritație suplimentară, ceea ce duce la simptome caracteristici: durere, sângerare, uscăciune, piele crăpată, cu prurit intens. Din acest motiv, nu se cunosc alternative eficiente de tratament pentru o astfel de afecțiune, dar în ultimii ani s-au făcut progrese semnificative în vederea elaborării unor terapii promițătoare. Psoriazisul palmo-plantar afectează toate categoriile de vârstă, indiferent de sexul biologic.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena produsele RILASTIL XEROLACT, recomandate ca adjuvant în toate cazurile de psoriazis, ichtioza, eczemă cronică şi în cazurile de piele uscată cauzată de diabet.

Psoriazis palmo-plantar – cauze și factori de risc

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la psoriazis palmo-plantar. Totuși, se crede că este vorba despre sinergia dintre factorii genetici și cei de mediu. Cel mai cunoscut factor genetic, care este asociat cu riscul de a dezvolta psoriazis palmo-plantar, este antigenul leucocitar uman (HLA) Cw6. De asemenea, par a exista variații ale genei CARD14, precum și ale genelor care se găsesc în subfamilia IL-19, în pustuloza palmo-plantară. Factorii de mediu declanșatori, care cresc riscul de a dezvolta psoriazis palmo-plantar, sunt:

• fumatul;
• iritanții chimici;
• traume repetate la nivelul mâinilor și picioarelor;
• sexul feminin (sex ratio 8:1);
• vârsta: pustuloza palmo-plantară este mai frecventă în rândul persoanelor între 20-60 ani;
• stresul cronic;
• microleziunile palmelor și tălpilor cauzate de frecare repetată;
• tendința spre atopie (alergii, alte tipuri de afecțiuni dermatologice);
• consumul excesiv de alcool;
• igiena deficitară;
• tratamente medicamentoase pe bază de litiu.

Majoritatea persoanelor cu psoriazis palmo-plantar și pustuloză palmo-plantară sunt sau au fost fumători. Se postulează faptul că receptorii de nicotină de la nivelul glandelor sudoripare, odată activați au potențialul de a provoca un răspuns inflamator implicat în această afecțiune. Există și anumite afecțiuni asociate în special cu pustuloza palmo-plantară, cum ar fi bolile ale tiroidei și artrita toracelui anterior. Factorii declanșatori activează celulele dendritice și celulele T, odată cu eliberarea IL-23 din ganglionii limfatici. Celulele T produc citokine (TNF-a, IL-17, IL-22), care stimulează keratinocitele să prolifereze, urmate de activarea fibroblastelor dermice.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena RILASTIL XEROLACT PB. Emulsie concentrată şi cremoasă, cu absorbţie rapidă în piele, pentru hidratare şi ca tratament intensiv de regenerare a ei. Este indicată pentru piele foarte uscată şi atopică, potrivită oricărei vârste, de la bebeluşi la seniori.

Psoriazis palmo-plantar – simptome și manifestări

Persoanele cu psoriazis palmo-plantar și pustuloză palmo-plantară raportează simptome relativ ușor de tradus într-o boală specifică, în special pe baza aspectului leziunilor:

• Leziuni sub formă de plăci groase de hiperkeratoză, pustule sterile sau un mix de morfologii variate;
• Plăci hiperkeratotice (cel mai frecvent subtip de leziune) distribuite simetric;
• Eritem;
• Descuamare;
• Prurit;
• Leziuni care prezintă fisuri pe suprafață;
• Durere și, în cazuri severe, sângerări spontane ale leziunilor;
• Uscarea tegumentelor afectate;
• Leziunile sunt localizate în special la nivelul mâinilor (palmelor) și picioarelor (tălpilor).

Frecvent, unghiile sunt afectate la pacienții cu psoriazis palmo-plantar, prezentându-se cu găuri grosiere, hiperkeratoză subunguală, crestături longitudinale. Pustuloza palmo-plantară frecvent începe sub forma unor pustule galbene sterile de dimensiuni reduce. Hiperkeratoza, eritemul și descuamarea, urmate de fisurarea pielii, se observă în timp. Cele mai frecvente zone anatomice care sunt afectate sunt tenarul, hipotenarul și porțiunea centrală a palmelor și tălpilor. În unele cazuri, poate apărea o remisie spontană, dar erupțiile tind să fie persistente. Persoanele care au psoriazis palmo-plantar pot prezenta exacerbări cauzate de factori de mediu (climă, detergenți).

Diagnosticul de psoriazis palmo-plantar

Diagnosticul de psoriazis palmo-plantar include o anamneză amănunțită și examenul fizic, dar și identificarea eventualilor factori declanșatori. Pentru orice erupție eritematoasă, care prezintă aspect solzos, de la nivelul palmelor și tălpilor, trebuie efectuat testul cu hidroxid de potasiu și probe de cultură pentru a se exclude infecția cu dermatofiți. Este adesea necesară biopsia, asta deoarece cazurile de psoriazis palmo-plantar sunt practic imposibil de diferențiat de dermatitele eczematoase ale mâinii. Biopsia este relevantă și pentru a exclude tinea. Examenul țesutului de interes prelevat de la pacientul cu psoriazis palmo-plantar va evidenția:

• Parakeratoză;
• Reducerea stratului granular al epidermei afectate;
• Hiperplazia epidermică psoriaziformă;
• Microabcese Munro (neutrofile localizate în stratul cornos);
• Focare de parakeratoză orientate vertical, alternând cu ortohiperkeratoză.

În varianta pustuloasă a cazurilor de psoriazis palmo-plantar, investigațiile de laborator ar putea include proteina C reactivă (CRP) și nivelurile de acid uric: ambele sunt crescute. Întrucât este vorba despre o afecțiune destul de obscură, diagnosticul diferențial ar trebui să includă o gamă variată de afecțiuni cu manifestări relativ asemănătoare: eczema dishidrotică, pitiriazisul rubra pilaris, dermatita de contact, keratodermatita palmo-plantară dobândită și tinea manuum/pedis. Acrodermatita continuă a lui Hallopeau este o boală înrudită cu psoriazisul palmo-plantar, care se prezintă cu leziuni dureroase la nivelul unghiilor și o bază inflamatorie cronică și recurentă.

Tratament psoriazis palmo-plantar

Nu există niciun fel de tratament standardizat pentru psoriazis palmo-plantar. Cu toate acestea, în ultimii ani s-au publicat date relevante privitoare la tratamente, în special la agenții biologici utilizați. Majoritatea pacienților au nevoie de agenți sistemici, dată fiind natura acestei afecțiuni complexe, agenții topici având efecte doar asupra unui număr limitat de persoane. Unul dintre principalele motive pentru care agenții topici nu sunt îndeajuns de eficienți este faptul că stratul cornos de la nivelul tălpilor și palmelor este destul de gros, acționând ca o barieră semnificativă în calea pătrunderii medicamentelor. Principalele forme de terapie pentru această boală sunt:

• Terapia de primă linie: corticosteroizi topici puternici, până la superpotenți, aplicați de două ori pe zi (cu sau fără ocluzie, cu reducerea treptată a frecvenței);
• Terapia de linia a doua: terapie cu lumină (PUVA, NB-UVB, laser excimer monocromatic; agenții sistemici de linia a doua includ metotrexat și ciclosporină);
• Produsele biologice sunt rezervate pacienților cu psoriazis palmo-plantar care rezistă la alte forme de tratament: inhibitori ai TNF-a (etanercept, infliximab, adalimumab), inhibitori ai IL-12 și IL-23 (ustekinumab), inhibitori ai IL-17A (secukinumab) și altele.

Mulți pacienți cu psoriazis palmo-plantar au și alte comorbidități, cum ar fi insuficiență renală, boli hepatice, insuficiență cardiacă sau procese maligne subiacente. Prin urmare, adesea pot fi predispuși la efecte adverse ale medicamentelor pentru psoriazis palmo-plantar. Fiecare dintre pacienții diagnosticați, înainte de inițierea tratamentului, trebuie atent supravegheat, astfel încât să se efectueze un raport risc/beneficiu atent. În general, se pare că retinoizii orali (cu sau fără fotochimioterapie), plus corticosteroizi/ciclosporină în doză mică, funcționează cel mai bine în ameliorarea simptomelor asociate diagnosticului de psoriazis palmo-plantar.

Psoriazis palmo-plantar – recomandări

Dacă suferiți de psoriazis palmo-plantar, iată ce puteți face pentru a gestiona cât mai eficient și corespunzător manifestările bolii:

• Folosiți produse blânde de curățare, care nu conțin parfumanți, alcool și coloranți artificiali;
• Evitați să vă spălați mâinile prea des și în apă cu temperaturi ridicate;
• Purtați mănuși din cauciuc atunci când spălați vasele sau folosiți mâinile pentru a manipula anumite obiective care vă pot irita pielea (activități casnice, grădinărit și altele);
• Hidratați-vă pielea de mai multe ori pe zi și folosiți mănuși de bumbac, astfel încât cremele și loțiunile să fie mult mai bine absorbite de către piele;
• Limitați consumul de tutun și alcool.

Prognosticul pacientului cu psoriazis palmo-plantar este unul reținut. Frecvent, tratamentele au nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a funcționa, pot avea efecte adverse și, implicit, sunt costisitoare. Majoritatea pacienților cu această afecțiune tind să o aibă întreaga viață. Pe de altă parte, este necesară o terapie combinată de-a lungul mai multor luni înainte ca rezultatele să se facă simțite. Frecvent, pacienții au și comorbidități, ceea ce afectează prognosticul.

Foto: Shutterstock