Prezența de mucus în urină, însă în cantități mici și sub formă de filamente, este normală, pentru că celulele epiteliale ale membranei mucoase ce căptușește tractul urinar produc mucus. Totuși, o cantitate crescută de mucus în urină poate indica anumite afecțiuni ale tractului urogenital, în general cele care duc la inflamații și iritații ale structurilor urogenitale. În astfel de situații, este recomandat consultul medicului urolog, pentru a se diagnostica patologia de bază. Există cazuri în care prezența de mucus în urină este rezultatul contaminării. Lichidul seminal conține mucus. Recoltarea probei de urină după poluție nocturnă sau ejaculare poate duce la contaminarea sa.
Mucus în urină – cum poate apărea?
Epiteliul mucos care căptușește tractul urinar produce mucus, cu rol în lubrifierea canalelor de eliminare a urinei și/sau lichidului seminal. Drept urmare, prezența de mucus în urină, însă doar în cantități limitate, este absolut normală. Mucus joacă și rolul de barieră, întrucât îngreunează pătrunderea agenților patogeni (virusuri, bacterii, paraziți și fungi) în epiteliul anexelor renale. Prezența de mucus în urină, în cantități peste limitele normale, semnalează prezența unui proces inflamator, care irită mucoasa și stimulează producția excesivă de mucus. Diagnosticarea bolii care duce la producție excesivă de mucus în urină intră în competența specialistului în urologie.
Prezența filamentelor de mucus în urină sugerează, de cele mai multe ori, o boală inflamatorie sistemică sau localizată la nivelul sistemului urogenital. Eliminarea de calculi urinari (pietre la rinichi) duce la iritarea mucoasei care căptușește canalul urinar și la eliminarea filamentelor de mucus, fiind una dintre principalele cauze. S-a observat că prezența de mucus în urină este mult mai frecventă în rândul femeilor, deoarece menstruația, sarcina activă și administrarea pilulelor contraceptive pot duce la îngroșarea mucusului. Deși acesta poate apărea în urină, de cele mai multe ori provine de la nivelul vaginului, fiind „spălat” de jetul urinar și ajungând în probă.
Mucus în urină – cauze și afecțiuni asociate
Prezența de mucus în urină se datorează secreției excesive de mucus de către epiteliul care are rolul de a căptuși tractul urinar. Însă hipersecreția este asociată unor posibile patologii, cum ar fi următoarele:
Infecții ale tractului urinar
Infecțiile urinare, cum ar fi uretrita, pielonefrita, cistita, pot duce la apariția de mucus în urină, fiind însoțite și de dureri în timpul urinării, senzația de arsură. Sunt mult mai frecvente în rândul persoanelor de sex masculin, dar pot apărea și la bărbați.
Pietre la rinichi (calculi renali)
Sunt depozite de componente cristaline și organice care se formează când se găsesc în cantități prea mari în urină. Eliminarea de calculi renali în urină favorizează apariția de mucus în urină, deoarece se produce mucus în exces pentru a asigura migrarea depozitului respectiv. Pe de altă parte, calculul renal care migrează irită epiteliul care produce mucus și apare durerea specifică.
Infecții cu transmitere sexuală
Infecțiile urogenitale cu transmitere sexuală pot duce la apariția de mucus în urină. Principalele bacterii implicate în astfel de infecții sunt Chlamydia și Neisseria gonorrhoeae, putând infecta atât femeile, cât și bărbații. Alte simptome tipice infecției sunt scurgerea unor secreții din vagin sau penis, urât mirositoare și de culoare albicioasă sau gălbuie, senzația de arsură și disconfort sau dureri la nivel genital. Secreția excesivă de mucus are rolul de a limita proliferarea bacteriei și pătrunderea acesteia în profunzimea țesutului.
Contaminarea probei de urină
Contaminarea probei de urină, cu apariția de mucus în urină, însă fără implicații directe asupra tractului urinar, poate apărea în mai multe circumstanțe. De exemplu, anumiți paraziți ar putea ajunge în urină ca urmare a contaminării vaginale sau fecale, deși ar putea fi prezenți și la nivel de tract urinar. Dintre aceștia, cei mai importanți paraziți care pot duce la apariția de mucus în urină sunt Trichomonas vaginalis (trichomoniaza), Enterobius vermicularis (care poate duce la eliminare de ouă sau chiar femele adulte), Schistosoma haematobium (schistosomiaza). Totuși, deoarece sunt agenți infecțioși, pe lângă mucus în urină se pot identifica leucocite și alte celule.
Contaminarea probei poate avea loc și în cazul unor patologii gastrointestinale, cum sunt colita ulcerativă, sindromul intestinului iritabil. Ambele afecțiuni duc la hipersecreție de mucus care, prin contaminare, se poate amesteca cu proba urinară recoltată. Acesta este „spălat” de primul jet urinar. Din acest motiv, se recomandă ca proba de urină dată spre analiză să fie luată tot din prima urină, dar nu din primul jet urinar eliminat. Prezența de mucus în urină s-ar putea datora, de asemenea, și poluției nocturne (în special la copii) și recoltării probei după ejaculare, pentru că lichidul seminal conține, printre altele, și mucus.
Inflamații ale tractului urogenital
Orice patologie de natură inflamatorie, cum ar fi prostatita, epididimita, uretrita, vaginita, boala inflamatorie pelvină, poate duce la apariția de mucus în urină. Alte simptome asociate cu aceste boli sunt durerea în timpul urinării, senzația de arsură, nevoia de a urina frecvent și urgent. De asemenea, orhita, inflamația testiculelor, poate fi o posibilă cauză a prezenței de mucus în urină la persoanele de sex masculin.
Cancerul vezical
Nu în ultimul rând, o altă posibilă cauză a prezenței de mucus în urină poate fi cancerul vezicii urinare. Totuși, prezența mucusului în urină nu este neapărat specifică, alte simptome fiind mult mai relevante (hematurie, scădere marcantă în greutate, dureri abdominale severe, incontinență urinară). Cu toate acestea, ar trebui să facă parte din diagnosticul diferențial.
Cauze circumstanțiale
În rândul persoanelor se sex feminin, administrarea de contraceptive orale, sarcina și perioada menstruală pot duce la îngroșarea membranei mucoase. Drept urmare, crește și riscul ca proba de urină să fie contaminată cu mucusul secretat în exces. Este recomandată înștiințarea cadrului medical în ceea ce privește astfel de situații, când apariția de mucus în urină nu se datorează în cele din urmă unei patologii medicale. Deshidratarea poate duce apariția mucusului în urină.
Mucus în urină – opțiuni de tratament
Tratamentul se individualizează în funcție de patologia de bază care duce la prezența mucusului în urină, după cum urmează:
- infecții urinare: cel mai adesea, tratamentul este reprezentat de antibiotice, hidratare optimă și consumul de ceaiuri care susțin sănătatea tractului urinar;
- pietre la rinichi: în special în cazul celor de dimensiuni mari, care provoacă dureri violente, se recomandă litotriția extracorporală cu unde de șoc, nefrolitotomia percutanată (NLP) sau intervenția endoscopică cu unde mecanice;
- infecții cu transmitere sexuală: administrarea de antibiotice, după efectuarea antibiogramei și identificarea agentului patogen care a adus la apariția mucusului în urină;
- inflamații ale tractului urogenital: tratament individualizat în funcție de etiologie;
- cancerul vezical: dacă este o cauză a apariției de mucus în urină, tratamentul necesită atât abordare multilaterală, cât și individualizare în funcție de stadiu, starea generală de sănătate a persoanei diagnosticate și tipul cancerului.
sursă foto: shutterstock.com
