Revista care te menține sănătos

Ginecologie

Cistita sau vaginita? Cum le deosebiti

29 ianuarie 2014
Share

Intrucat simptomele cistitei debuteaza adesea dupa un contact sexual, aceasta este confundata frecvent cu vaginita. Pe de alta parte, in ambele situatii, pacientele pot prezenta usturimi in timpul mictiunii si nu numai, fapt care le poate determina sa opteze pentru tratamentul incorect.

In cazul unei inflamatii, semnele si simptomele pot orienta medicul cu privire la tipul acesteia, daca este o forma usoara sau daca s-a complicat cu o infectie prin prezenta unui microorganism, cel mai frecvent, o bacterie. Desi sunt deseori confundate din cauza localizarii, cele doua patologii se pot intalni singular: fie cistita, fie vaginita, ori impreuna: cistita si vaginita. Factorii de risc pentru cistita sunt: igiena defectuoasa, cateterizarea vezicala, diabetul zaharat, purtarea lenjeriei intime inadecvate, obstructia uretrala si/sau eliminarea necorespunzatoare a urinei.

 

Igiena defectuoasa poate duce la infectii urinare

Portiunea finala a tractului urinar se termina cu uretra, aflata in continuarea vezicii urinare. Intrucat uretra femeii este mai scurta decat cea a barbatului, si se afla aproape de anus si vagin, infectiile tractului urinar inferior (vezica si uretra) apar mai frecvent la femei decat la barbati. Contaminarea cu germeni se poate face prin vecinatate de la nivelul anusului, dar si cu germeni, care se gasesc in mod normal in tractul digestiv. Cea mai frecventa bacterie intalnita in infectiile tractului urinar inferior este Escherichia Coli.

 

Senzatia de arsura si poliuria, caracteristice cistitei

Persoana care sufera de cistita va prezenta poliurie (cresterea numarului de mictiuni zilnice), nicturie („vizite” mai dese la toaleta in timpul noptii), incontinenta urinara (pierdere involuntara de urina), chiar senzatie de arsura, dureri uretrale, suprapubiene si lombare joase. Uneori poate aparea si hematuria (prezenta sangelui in urina).

 

Pruritul si usturimile, specifice vaginitei

Vaginita sau vulvovaginita se caracterizeaza prin semne si simptome care asociaza fenomenele inflamatorii, cu prezenta fungilor din genul Candida. De aceea, este bine de stiut ca cele mai frecvente simptome provocate de Candida albicans sunt: roseata zonei genitale, prurit (mancarimi), leziuni de grataj, usturimi spontane sau la urinat, dispareunie (dureri in timpul contactului sexual), depozite albicioase in vagin si la nivelul labiilor.

 

Tratamentul, in functie de etiologie

Diagnosticul se face prin examenul clinic, simptomatic si de laborator, iar tratamentul este initiat de medicul specialist in functie de etiologie. De exemplu, pentru infectiile urinare, medicul va recomanda efectuarea unui sumar de urina, iar tratamentul consta adesea in administrarea unui antibiotic, intre trei si zece zile, in functie de severitatea si tipul bacteriei depistate la urocultura. Si tratamentul vulvovaginitei este individualizat, in functie de agentul patogen, insa acesta se aplica ambilor parteneri.

Cistita tratata incorect sau insuficient poate evolua, generand afectarea rinichiului, uneori cu pierderea functiei renale. Si în cazul vaginitei trebuie acordata atentie recidivelor. Intrucat cele doua afectiuni prezinta simptome comune, pentru a nu fi confundate si tratate gresit, pacientele trebuie sa se prezinte de urgenta la medic.

 

Text: Cristina Ionescu
Consultant: Dr. Marilena Baluta
Medic specialist obstetrica-ginecologie

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.