Disfagia este termenul medical folosit pentru a descrie dificultatea la înghițire. Aceasta poate afecta înghițirea alimentelor, lichidelor sau chiar a salivei. Disfagia poate fi un simptom al mai multor afecțiuni, inclusiv ale celor care care afectează gâtul, esofagul sau sistemul nervos.
Nu toate dificultățile de înghițire indică disfagie. Este normal să întâmpinați ocazional probleme la înghițirea anumitor alimente sau lichide, de exemplu, când consumați bucăți mari de mâncare. Totuși, dificultățile persistente la înghițire pot reprezenta un motiv de îngrijorare și ar trebui investigate.
Cum apare disfagia
Disfagia apare atunci când există o problemă în procesul complex de înghițire, care implică coordonarea mai multor mușchi și nervi din cavitatea bucală, gât și esofag. Acest proces poate fi afectat de diferite acțiuni sau factori.
Cauzele disfagiei pot fi împărțite în două categorii principale:
1. Disfagie orofaringiană
Aceasta se referă la dificultatea de a iniția procesul de înghițire și implică probleme la nivelul gurii, gâtului sau faringelui. Cauzele principale includ:
Afecțiuni neurologice
- Accident vascular cerebral – afectează nervii care controlează înghițirea.
- Boala Parkinson – încetinește mișcările musculare implicate în înghițire.
- Scleroza multiplă – poate provoca pierderea controlului muscular.
- Paralizia cerebrală – interferează cu coordonarea musculaturii responsabile de înghițire.
- Neuropatii – de exemplu, neuropatia diabetică, care poate afecta funcția nervilor.
Afecțiuni musculare
- Miastenia gravis (o boală autoimună ce provoacă inclusiv dificultăți la înghițire, vedere dublă și slăbiciune în mușchii faciali);
- Distrofii musculare.
Obstrucții sau inflamații
- Tumori în zona gâtului;
- Infecții severe (de exemplu, abcese sau inflamații cronice care îngreunează înghițirea).
2. Disfagie esofagiană
Aceasta se referă la dificultăți în transportul alimentelor de-a lungul esofagului și poate fi cauzată de:
Stricturi esofagiene – îngustarea esofagului, adesea cauzată de reflux gastroesofagian cronic (BRGE), cicatrici sau arsuri chimice.
Esofagienă tumorală – tumorile maligne sau benigne care reduc diametrul esofagului și împiedică trecerea alimentelor.
Disfuncția mușchilor esofagieni:
- Acalazia – incapacitatea mușchilor esofagieni de a se relaxa, blocând înghițirea.
- Spasm esofagian difuz – contracții musculare necoordonate care împiedică trecerea alimentelor.
Prezența corpurilor străine – blocarea cauzată de alimente sau alte obiecte înghițite accidental.
Boli autoimune precum sclerodermia care cauzează rigidizarea și îngustarea esofagului, ceea ce afectează mișcarea normală a acestuia.
Dificultate la înghițire, factori agravanți
Disfagia, definită ca dificultatea la înghițire, poate fi agravată de o serie de factori, care influențează capacitatea mușchilor de funcționare, cât și coordonarea procesului de înghițire. Unul dintre acești factori este înaintarea în vârstă. Pe măsură ce organismul îmbătrânește, reflexele de înghițire devin mai lente, iar tonusul muscular scade. Acest proces natural poate face ca înghițirea să devină mai dificilă, crescând riscul apariției disfagiei
Un alt factor care poate contribui la disfagie este utilizarea anumitor medicamente. Unele tratamente farmaceutice pot provoca uscăciunea gurii sau pot slăbi mușchii implicați în procesul de înghițire, ceea ce duce la o dificultate crescută de a consuma alimente sau lichide. Aceste efecte secundare sunt adesea subestimate, dar pot influența calitatea vieții persoanelor afectate de disfagie.
De asemenea, intervențiile chirurgicale sau radioterapia în zona gâtului sunt o altă cauză importantă. Procedurile medicale care implică modificări ale structurilor esofagiene, faringiene sau ale musculaturii din gât pot afecta direct funcționalitatea acestora. După astfel de intervenții, disfagia poate deveni o complicație frecventă, necesitând adesea reabilitare prin terapie specifică.
În unele cazuri, disfagia poate avea și o componentă funcțională legată de afecțiuni psihologice, precum stresul sau anxietatea. Aceste tulburări pot influența negativ coordonarea musculară pentru înghițire, determinând o dificultate aparentă de a consuma alimente sau lichide, fără ca o cauză fizică evidentă să fie prezentă. În astfel de situații, disfagia este clasificată drept funcțională, dar impactul său asupra calității vieții poate fi la fel de mare ca în cazul unei disfagii organice.
Dificultate la înghițire, riscuri
Disfagia poate fi o afecțiune gravă. Persoanele care nu pot înghiți în siguranță riscă să nu consume suficiente alimente pentru a-și menține sănătatea sau pentru a-și păstra greutatea ideală. Această dificultate la înghițire poate duce la malnutriție, deshidratare și pierdere în greutate, cu un impact clar asupra stării generale de sănătate. De asemenea, riscul de sufocare este crescut.
Disfagia la copii
Disfagia este o problemă care poate afecta, din diverse motive, inclusiv copiii.
Sunați imediat la 112 dacă observați la copil următoarele simptome:
- Dacă copilul tușește sau se sufocă în timp ce mănâncă sau bea, acest lucru poate fi un indiciu de dificultate la înghițire din cauza unui blocaj parțial al căilor alimentare.
- Dacă simțiți că ceva s-a blocat în gât după ce a mâncat.
- Dacă va continua să regurgiteze alimente sau lapte, uneori prin nas, dificultatea la înghițire poate duce la aspirația alimentelor.
- Plâns excesiv sau arcuire a spatelui în timpul hrănirii. Aceste reacții pot semnala disconfort sever sau durere asociată cu dificultatea de a înghiți corect.
- Voce umedă sau gâlgâită după masă. Acesta poate fi un semn că alimentele nu sunt ingerate corect, ceea ce sugerează disfagie.
- Dacă copilul are dificultăți de respirație după ce a mâncat sau a băut, aceasta poate semnala o dificultate la înghițire, care poate afecta traheea și căile respiratorii.
- Infecții toracice frecvente. Aspirația alimentelor sau lichidelor în căile respiratorii poate duce la infecții repetate ale toracelui, un alt semn de disfagie netratată.
Dificultate la înghițire, tratament
Tratamentul pentru disfagie depinde în mare măsură de cauză și tip. De obicei, tipul de disfagie este diagnosticat printr-o serie de teste care evaluează capacitatea de deglutiție, cum ar fi examinarea esofagului sau testele de înghițire, care pot ajuta la determinarea locului în care se produce blocajul sau disfuncția.
În multe cazuri, tratamentele pot ameliora simptomele disfagiei, însă o vindecare completă nu este întotdeauna posibilă, mai ales când cauza este o afecțiune cronică sau severă.
Tratamentul pentru disfagie poate include mai multe abordări, în funcție de cauza identificată:
Terapia de înghițire
Una dintre cele mai frecvente metode de tratament pentru dificultatea la înghițire este terapia de înghițire, care include exerciții specifice pentru întărirea mușchilor implicați în deglutiție. Un terapeut special în deglutiție poate ajuta pacienții să învețe tehnici pentru a înghiți mai ușor și mai eficient, reducând riscurile de sufocare sau de aspirare a alimentelor.
Modificări ale alimentației
În multe cazuri de disfagie, modificările dietei sunt necesare pentru a face înghițirea mai sigură. Acestea pot include schimbarea consistenței alimentelor, de exemplu, transformarea lor într-o formă mai moale sau mai lichidă, pentru a facilita înghițirea și pentru a preveni blocajele în gât. De asemenea, este posibil să fie necesar să se evite anumite alimente care sunt prea dure sau prea greu de înghițit.
Tratament medicamentos
În cazul în care dificultatea la înghițire este cauzată de o afecțiune medicală, precum boala de reflux gastroesofagian (BRGE) sau o boală neurologică, medicamentele pot fi prescrise pentru a trata acea cauză subiacentă. De exemplu, inhibitorii de protoni pot ajuta la controlul refluxului, în timp ce medicamentele pentru stimularea mușchilor de deglutiție pot fi folosite în cazul unor afecțiuni neurologice.
Intervenții chirurgicale
În cazurile mai grave de disfagie, când alte tratamente nu sunt eficiente, poate fi necesar o intervenție chirurgicală. Aceasta poate include proceduri pentru repararea unor leziuni sau stricturi ale esofagului sau chiar implantarea dispozitivului de alimentatie, cum ar fi o gastrostoma, în cazul în care înghițirea este imposibilă.
Persoanele cu disfagie severă pot avea dificultăți în a consuma suficiente calorii și nutrienți. În aceste cazuri, poate fi necesară îngrijirea nutrițională suplimentară, care poate include suplimente de hrană sau, în cazuri extreme, alimentație prin sondă. Acest tratament este important pentru a preveni malnutriția și pentru a sprijini recuperarea generală a persoanei care se confruntă cu dificultate la înghițire.
Foto: shutterstock.com
