Se estimează că aproximativ 800 de milioane de persoane la nivel mondial trăiesc astăzi cu boala cronică de rinichi. Aproape unul din zece adulți la nivel mondial are această boală, care a devenit deja a noua cauză de deces la nivel global.
Și România se confruntă cu aceeași problemă. Potrivit unui studiu național publicat în 2025, aproape 9% dintre adulții români au boală cronică de rinichi. În rândul persoanelor cu diabet zaharat, hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare, proporția urcă la 27%. Cu alte cuvinte, mai mult de unul din patru pacienți din aceste categorii de risc are boală cronică de rinichi.
Autorii studiului atrag atenția că povara acestei boli este în creștere la nivel mondial, pe fondul îmbătrânirii populației și al numărului tot mai mare de persoane cu diabet zaharat, hipertensiune arterială și obezitate – afecțiuni care se numără printre principalii factori de risc pentru boala cronică de rinichi.
Paradoxal, deși afectează milioane de oameni, boala cronică de rinichi poate evolua ani la rând fără să dea semne clare. De multe ori, diagnosticul este pus abia în urma unor analize de rutină sau atunci când afectarea rinichilor este deja avansată.
Ce este boala cronică de rinichi
Boala cronică de rinichi este definită prin prezența unor anomalii structurale sau funcționale ale rinichilor, cu implicații asupra sănătății, peristente timp de cel puțin 3 luni.
În mod normal, rinichii filtrează sângele și elimină prin urină substanțele de care organismul nu mai are nevoie. Atunci când apare boala cronică de rinichi, această capacitate de filtrare începe să se reducă treptat. În consecință, produșii reziduali și excesul de lichide se pot acumula în organism.
Boala cronică de rinichi evoluează, de regulă, lent. În stadiile incipiente, ea poate să nu provoace simptome evidente. Din acest motiv, multe cazuri sunt diagnosticate întâmplător, în urma unor analize de sânge sau urină efectuate pentru alte probleme de sănătate.
Medicii evaluează severitatea afecțiunii folosind rata de filtrare glomerulară (eGFR), un indicator care arată cât de eficient filtrează rinichii sângele. Pe măsură ce această valoare scade, boala cronică de rinichi avansează către stadii mai severe.
Boala cronică de rinichi – cauze și factori de risc
Numeroase afecțiuni și factori de risc pot contribui la apariția și progresia acestei boli. În prezent, diabetul zaharat și hipertensiunea arterială reprezintă cele mai frecvente cauze.
Persoanele cu diabet au un risc crescut de a dezvolta boala cronică de rinichi, deoarece nivelurile ridicate ale glicemiei pot afecta în timp vasele mici de sânge din rinichi. La rândul său, hipertensiunea arterială poate deteriora structurile responsabile de filtrarea sângelui.
Printre alte cauze și alți factori de risc se numără:
- bolile cardiovasculare;
- obezitatea;
- fumatul;
- vârsta înaintată;
- antecedentele familiale de boli renale;
- infecțiile urinare repetate;
- anumite boli autoimune;
- litiaza renală recurentă;
- utilizarea excesivă și prelungită a anumitor medicamente, în special antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Riscul de boală cronică de rinichi crește odată cu vârsta.Totuși, afecțiunea poate apărea la orice categorie de vârstă, în special în prezența factorilor de risc.
Boala cronică de rinichi – simptome
În stadiile incipiente, boala cronică de rinichi nu provoacă întotdeauna simptome evidente. De aceea, multe persoane trăiesc ani la rând cu această afecțiune fără să știe că rinichii lor nu mai funcționează la capacitate normală.
Pe măsură ce boala avansează, pot apărea diverse manifestări. Simptomele diferă de la o persoană la alta și depind de stadiul în care se află boala.
Printre cele mai frecvente simptome se numără:
- oboseala persistentă;
- slăbiciunea generală;
- dificultățile de concentrare;
- umflarea gleznelor, picioarelor sau feței;
- modificarea cantității de urină;
- urinările frecvente, mai ales în timpul nopții;
- lipsa poftei de mâncare;
- greața și vărsăturile;
- crampele musculare;
- mâncărimile persistente ale pielii;
- tensiunea arterială crescută.
În stadiile avansate, boala cronică de rinichi poate determina acumularea în organism a unor produși reziduali și a toxinelor care, în mod normal, ar trebui eliminate prin urină. Acest lucru poate accentua simptomele și poate afecta funcționarea mai multor organe.
Deoarece multe dintre aceste manifestări sunt nespecifice și pot apărea și în alte afecțiuni, diagnosticul de boală cronică de rinichi nu poate fi stabilit doar pe baza simptomelor. Sunt necesare investigații medicale și analize specifice.
Stadiile bolii cronice de rinichi
În prezent, boala cronică de rinichi este clasificată în funcție de cauză, rata de filtrare glomerulară (eGFR – G1-G5) și gradul albuminuriei (A1-A3) – clasificarea CGA.
Stadiul 1 (eGFR ≥90 ml/min/1,73 m²)
În această etapă, rinichii încă funcționează aproape normal, însă există semne de afectare renală identificate prin analize sau investigații imagistice. De multe ori, boala cronică de rinichi nu produce niciun simptom.
Stadiul 2 (eGFR 60-89 ml/min/1,73 m²)
Funcția renală este ușor redusă. Majoritatea persoanelor nu observă manifestări evidente, iar boala cronică de rinichi este descoperită frecvent în urma unor controale de rutină.
Stadiul 3 (eGFR 30-59 ml/min/1,73 m²)
Stadiul 3 este împărțit în 3a și 3b, deoarece riscul de progresie și de complicații crește semnificativ odată cu scăderea suplimentară a ratei de filtrare glomerulară. Afectarea renală devine moderată. În acest stadiu pot apărea oboseala, retenția de lichide sau modificările urinare. Este momentul în care monitorizarea atentă a bolii cronice de rinichi devine esențială.
Stadiul 4 (eGFR 15-29 ml/min/1,73 m²)
Funcția rinichilor este sever redusă. Simptomele sunt mai evidente, iar riscul de complicații crește. Persoanele cu boală cronică de rinichi în acest stadiu necesită supraveghere medicală strictă.
Stadiul 5 (eGFR <15 ml/min/1,73 m²)
Reprezintă stadiul final al bolii, cunoscut și sub denumirea de insuficiență renală avansată. În această etapă, boala cronică de rinichi afectează profund capacitatea organismului de a elimina produșii reziduali și excesul de lichide. Unii pacienți pot avea nevoie de dializă sau de transplant renal.
De asemenea, medicii evaluează și cantitatea de albumină eliminată prin urină (albuminuria), un indicator imporant al afectării renale. Albuminuria este clasificată în trei categorii:
- A1: albuminurie normală sau ușor crescută (uACR < 30 mg/g);
- A2: albuminuria moderat crescută (uACR 30-300mg/g);
- A3: albuminuria sever crescută (uACR > 30 mg/g).
Cu cât cantitatea de albumină din urină este mai mare, cu atât crește riscul de progresie a bolii cronice de rinichi și de apariție a complicațiilor cardiovasculare. Din acest motiv, evaluarea albuminuriei este la fel de importantă ca determinarea ratei de filtrare glomerulară (eGFR) în stabilirea prognosticului și monitorizarea bolii.
Cum se diagnostichează boala cronică de rinichi
Diagnosticul precoce poate încetini evoluția afecțiunii și poate reduce riscul complicațiilor. Din acest motiv, persoanele care prezintă factori de risc ar trebui să efectueze periodic controale medicale.
Pentru diagnosticarea bolii cronice de rinichi, medicul poate recomanda:
- analize de sânge pentru evaluarea creatininei și calcularea ratei de filtrare glomerulară;
- analize de urină pentru determinarea raportului albumină/creatinină urinară (uACR), principalul marker al afectării renale;
- măsurarea tensiunii arteriale;
- ecografie renală;
- investigații suplimentare atunci când există suspiciunea unei cauze specifice.
Prezența proteinelor în urină reprezintă unul dintre cele mai importante semne de afectare renală. În multe situații, diagnosticul de boală cronică de rinichi este stabilit pe baza combinației dintre modificările analizelor și persistența acestora timp de cel puțin trei luni.
Persoanele cu diabet zaharat, hipertensiune arterială sau antecedente familiale de boli renale ar trebui să discute cu medicul despre necesitatea efectuării periodice a acestor investigații.
Tratamentul pentru boala cronică de rinichi
Tratamentul este stabilit în funcție de cauza afecțiunii, de stadiul bolii și de starea generală de sănătate a pacientului. Deși nu poate fi vindecată complet, evoluția bolii cronice de rinichi poate fi încetinită prin tratament și controlul factorilor de risc. Obiectivele tratamentului sunt:
- controlul factorilor de risc;
- protejarea funcției renale existente;
- prevenirea complicațiilor;
- îmbunătățirea calității vieții.
În cazul persoanelor cu diabet, controlul glicemiei este esențial. La pacienții cu hipertensiune arterială, menținerea valorilor tensionale în limite recomandate poate încetini progresia bolii cronice de rinichi.
Tratamentul poate include modificări ale stilului de viață, și în funcție de cauza bolii și de profilul pacientului, tratamentul poate include inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocanți ai receptorilor de angiotensină (BRA) și, la unii pacienți, inhibitori SGLT2, medicamente care s-au dovedit eficiente în încetinirea progresiei bolii cronice de rinichi. În stadiile avansate, atunci când boala cronică de rinichi determină insuficiență renală severă, pot fi necesare proceduri precum dializa sau transplantul renal.
Complicațiile bolii cronice de rinichi
Netratată corespunzător, boala cronică de rinichi poate afecta întregul organism. Rinichii participă la numeroase procese importante, iar deteriorarea funcției lor poate avea consecințe multiple. Printre complicațiile posibile se numără:
- hipertensiunea arterială dificil de controlat;
- bolile cardiovasculare;
- anemia;
- fragilizarea oaselor;
- retenția de lichide;
- tulburările electrolitice;
- insuficiența avansată;
- acidoza metabolică;
- hiperpotasemie (hiperkaliemie);
- boala minerală osoasă asociată bolii cronice de rinichi;
- malnutriția.
Persoanele cu boală cronică de rinichi au un risc mai mare de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Din acest motiv, monitorizarea atentă și respectarea tratamentului recomandat sunt foarte importante.
Poate fi prevenită boala cronică de rinichi?
Nu toate cazurile pot fi prevenite, însă adoptarea unui stil de viață sănătos poate reduce semnificativ riscul de apariție și progresie a bolii cronice de rinichi.
Specialiștii recomandă:
- menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
- practicarea regulată a activității fizice;
- controlul tensiunii arteriale;
- controlul glicemiei la persoanele cu diabet;
- renunțarea la fumat;
- menținerea unei hidratări adecvate, adaptate nevoilor individuale și recomandărilor medicului;
- evitarea automedicației și a utilizării excesive a anumitor medicamente;
- efectuarea periodică a analizelor recomandate de medic.
Aceste măsuri sunt importante atât pentru prevenirea bolii cronice de rinichi, cât și pentru încetinirea progresiei acesteia la persoanele deja diagnosticate.
Boala cronică de rinichi – când este necesar consultul medical
Este recomandat să mergeți la medic dacă observați simptome precum umflarea persistentă a picioarelor, modificări ale urinării, oboseală inexplicabilă sau valori crescute ale tensiunii arteriale. Deși aceste manifestări nu indică întotdeauna o boală renală, ele justifică o evaluare medicală.
Persoanelor cu diabet zaharat, hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare ar trebui să efectueze periodic evaluarea funcției renale, chiar și în absența simptomelor, deoarece boala cronică de rinichi poate evolua mult timp fără manifestări clinice.
Foto: shutterstock.com
