Sumarul de urină (sau examenul sumar al urinei) este una dintre cele mai frecvent recomandate și utilizate investigații paraclinice de screening, monitorizare și diagnostic, parte integrantă din evaluarea inițială a unei game largi de afecțiuni renale, metabolice, urologice sau sistemice. Ca urmare a accesibilității, costurilor reduse și a capacității sale de a furniza rapid informații foarte importante, efectuarea unui sumar de urină constituie o analiză indispensabilă în identificarea, monitorizarea și screening-ul anumitor boli. Analiza presupune evaluarea cantitativă, calitativă și microscopică a unui eșantion de urină, în cadrul căreia se obține o gamă variată de informații.
Sumar de urină. Ce este?
Prin sumar de urină se înțelege o investigație de laborator ce analizează compoziția urinei prin metode fizico-chimice și microscopice. Scopul este de a detecta precoce anomalii renale și ale tractului urinar, dezechilibre metabolice (diabet zaharat, cetoacidoză), afecțiuni ale ficatului și infecții urinare, printre altele. Evaluarea unui sumar de urină presupune trei componente:
- examen fizic (macroscopic): aspect, culoare, miros, densitate;
- examen chimic (prin stripuri test): pH, proteine, glucoză, corpi cetonici, bilirubină și nitriți, urobilinogen, esterază leucocitară și altele;
- examen microscopic al sedimentului urinar: leucocite, hematii, celule epiteliale, bacterii, cilindri și cristale sau alte elemente.
Printr-un sumar de urină se obțin foarte multe informații care pot indica o anumită patologie și care pot restrânge semnificativ gama posibilităților de diagnostic.
Diferența dintre sumar de urină și urocultură
Deși ambele sunt analize ale urinei, acestea diferă esențial în scop, metodologie și interpretare:
- sumarul de urină este metodă rapidă de screening ce identifică semne indirecte de infecție, cum ar fi leucocituria, nitriții pozitivi, hematuria, proteinuria;
- urocultura este o metodă microbiologică cantitativă utilizată pentru identificarea bacteriilor patogene în infecții dovedite ale tractului urinar și pentru testarea sensibilității la antibiotice (antibiograma).
Un sumar de urină anormal poate sugera prezența unei infecții, însă diagnosticul diferențial de infecție urinară necesită urocultură pozitivă cu >105 UFC/mL din microorganismul patogen.
Sumar de urină, cum se efectuează
Recoltarea corectă pentru analiza unui sumar de urină este esențială pentru a se asigura un grad cât mai mare de acuratețe a rezultatelor. Procedura standard presupune:
- tipul probei: prima urină de dimineață (mai concentrată), dar nu din primul jet urinar, ci din al doilea;
- recipient: steril, etichetat corespunzător (urocultor disponibil în farmacii);
- recoltarea se face de preferat în afara perioadei menstruale;
- este de preferat ca proba să fie procesată în primele 2 ore de la recoltare, pentru a se evita alterarea compoziției.
În laborator, analiza unui sumar de urină presupune:
- agitarea ușoară a probei;
- examinarea fizico-chimică folosind bandelete multifuncționale (stripuri test);
- centrifugarea unei porțiuni (5-10 mililitri) pentru examinarea sedimentului la microscop.
În general, rezultatele unui sumar de urină se obțin destul de rapid, dar timpul variază în funcție de laborator și de numărul de probe care trebuie procesate.
Când se recomandă un sumar de urină
În general, medicul recomandă efectuarea unui sumar de urină în contextul unor simptome sau riscuri evidente. Indicațiile sunt multiple, așadar, și pot include:
- simptomatologie sugestivă pentru infecții urinare: disurie, polakiurie, febră;
- suspiciune de hematurie microscopică sau, dimpotrivă, macroscopică;
- hipotensiune arterială recent diagnosticată (screening pentru nefropatii);
- monitorizarea pacientului diabetic sau hipertensiv;
- evaluarea unei boli sistemice (lupus eritematos sistemic, spre exemplu);
- screening prenatal;
- monitorizarea tratamentului cu diuretice sau a potențialelor efecte nefrotoxice.
Un sumar de urină este un examen de rutină, foarte ușor, accesibil, neinvaziv, foarte rapid, care oferă medicului specialist foarte multe informații relevante privitoare la starea de sănătate, dar mai ales informații relevante privitoare la integritatea aparatului excretor, funcția hepatică, cea metabolică.
Sumar de urină, ce indică rezultatele
Rezultatele unui sumar de urină pot fi foarte variate. În tabelul de mai jos sunt prezentate cele mai comune componente investigate într-un sumar de urină, semnificația clinică a acestora, dar și posibilele patologii asociate. De menționat, pe de altă parte, că doar medicul specialist poate interpreta rezultatele, în contextul clinic specific al fiecărui pacient în parte.
| Parametru | Valori normale | Abateri patologice | Semnificație clinică |
| Aspect | Clar, limpede | Tulbure, lăptos, hematuric | Prezență de celule, mucus, bacterii, cristale, hematii |
| Culoare | Galben-pai | Închis (bilirubină), roșu (hematurie), portocaliu, verzui | Afectare hepatică, hematurie, infecții |
| Miros | Inodor/slab nespecific | Amoniacal, fetid, fructat | Infecție urinară (Proteus), cetonurie, afecțiuni metabolice |
| Densitate | 1,005-1,030 | <1.005 (hipostenurie), >1.030 (hiperstenurie) | Diabet insipid, deshidratare, sindroame nefrotice |
| pH | 4,5-8 | Alcalin (>8) sau acid excesiv (<4.5) | Litiază, infecție urinară (Proteus), acidoză metabolică |
| Proteine | Negative | Pozitive (1+ până la 4+) | Glomerulonefrite, sindrom nefrotic, hipertensiune, preeclampsie |
| Glucoză | Negativă | Pozitivă (>1+) | Diabet zaharat, sindrom Fanconi |
| Corpi cetonici | Negativi | Prezenți | Cetoacidoză diabetică, postinfecție, înfometare |
| Urobilinogen | 0,2-1,0 mg/dL | Crescut | Hemoliză, hepatită |
| Bilirubină | Inexistentă | Prezentă | Icter obstructiv, hepatită acută |
| Nitriți | Negativi | Pozitivi | Infecții urinare cu bacterii gram-negative nitrat-reducătoare (Escherichia coli) |
| Esterază leucocitară | Negativă | Pozitivă | Piurie – sugestivă pentru infecție urinară |
| Hematii | 0-3/µL | Hematurie (>5/µL), hematurie glomerulară | Litiază, tumori, glomerulonefrite, traumatisme |
| Leucocite | 0-5/µL | Piurie (>10/µL) | Infecții urinare, interstițiale, nefropatii |
| Cilindri | Absenți sau hialini rari | Granulari, hematici, leucocitari, epiteliali | Nefropatii glomerulare sau tubulointerstițiale |
| Cristale | Rare | Urați, oxalați, fosfați, cistină | Tulburări metabolice, predispoziție la litiază renale (pietre la rinichi) |
| Celule epiteliale | Rare | Abundente (epiteliale scuamoase, de tranziție, tubulare) | Contaminare (scuamoase), necroză tubulară (epiteliale tubulare) |
| Bacterii/Fungi | Absente | Prezente în număr semnificativ | Infecție urinară (necesită corelare cu urocultura) |
| Spermatozoizi | Absenți | Pot apărea după contact sexual recent | Lipsa relevanței patologice |
Este foarte important de reținut că rezultatele unui sumar de urină trebuie interpretate specific, în contextul clinic al fiecărui pacient în parte, de către medicul specialist. De multe ori, analiza se recomandă nu doar pentru a confirma o anumită suspiciune clinică, ci și pentru a o exclude, în vederea stabilirii unui diagnostic diferențial, cât mai precis.
Sumar de urină, ce informații pot oferi rezultatele
Printr-un sumar de urină se obțin informații importante care pot indica anomalii precum:
- disfuncții renale (proteinurie, cilindri urinari, hematurie glomerulară);
- infecții urinare (leucociturie, nitriți pozitivi, bacteriurie);
- afecțiuni hepatobiliare (bilirubinurie, urobilinogen crescut);
- tulburări metabolice (glicozurie, cetonurie, cristale de acid uric, oxalați);
- hematurie (microscopică sau macroscopică, de cauză glomerulară sau hemolitică) ș.a.
Astfel de informații obținute printr-un sumar de urină îi permit specialistului fie să excludă din gama posibilităților de diagnostic anumite afecțiuni, fie să își îndrepte atenția, în cele din urmă, spre o anumită afecțiune. Ulterior, dacă este necesar, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a confirma (sau infirma) diagnosticul suspectat.
Sumar de urină, indicații pentru pacient
Pentru a asigura corectitudinea și acuratețea rezultatelor unui sumar de urină, este important ca pacientul să respecte un protocol specific de recoltare a probei – urinei –, care presupune:
- recoltarea probei pentru sumar de urină se face dimineața, din prima urină;
- se recoltează în urocultor nu primul jet de urină, ci cel de-al doilea, și de preferat doar după toaletarea riguroasă a zonei;
- se evită recoltarea în timpul menstruației (femei) sau imediat după contact sexual (femei și bărbați);
- proba trebuie dusă la laboratorul de analize medicale în cel mult 2 ore de la recoltarea sa în urocultor.
De asemenea, pacientul ar trebui să informeze medicul în cazul în care urmează tratament care ar putea altera rezultatele analizei de sumar de urină – de exemplu, vitamina C poate da rezultat fals negativ pentru hematurie și bilirubină.
Foto: shutterstock.com
