Hidradenita supurativă (denumită și „acneea inversă”) este o boală inflamatorie cronică a pielii care determină apariția unor noduli dureroși, abcese recurente, fistule și cicatrici, în special în zonele unde pielea se freacă frecvent. Deși este adesea confundată cu infecțiile cutanate obișnuite, afecțiunea are un mecanism complex și poate afecta semnificativ calitatea vieții persoanelor diagnosticate.
Ce este și cum apare hidradenita supurativă?
Hidradenita supurativă este o afecțiune inflamatorie cronică ce afectează unitatea pilosebacee, adică foliculul pilos și structurile asociate acestuia. Boala nu este contagioasă și nu apare din cauza unei igiene deficitare, deși această concepție greșită persistă frecvent. Procesul patologic începe la nivelul foliculului pilos.
Din motive care nu sunt pe deplin elucidate, acesta „se blochează” prin acumularea excesivă de keratină. Foliculul se dilată progresiv și, în cele din urmă, se rupe. Conținutul său – keratină, resturi celulare și bacterii – ajunge în derm, unde declanșează o reacție inflamatorie intensă.
Ca răspuns, organismul mobilizează celule inflamatorii precum neutrofilele și limfocitele. Inflamația persistentă duce la formarea de abcese dureroase și la distrugerea structurilor din jur. În timp, apar tuneluri subcutanate (fistule) și cicatrici fibroase extinse.
Cercetările au evidențiat și alte mecanisme implicate în apariția bolii. Printre acestea se numără modificări ale peptidelor antimicrobiene cutanate, dereglări hormonale la nivelul receptorilor foliculari, activarea anumitor componente ale sistemului complement și reducerea activității glandelor sebacee.
Un rol important îl joacă și sistemul imunitar. În leziunile de hidradenită supurativă au fost identificate niveluri crescute ale unor citokine inflamatorii, precum factorul de necroză tumorală alfa (TNF-α) și diverse interleukine. Aceste descoperiri au permis dezvoltarea unor terapii biologice moderne care țintesc direct mecanismele inflamatorii.
Deși bacteriile nu sunt considerate cauza principală a bolii, ele pot întreține și agrava inflamația odată ce leziunile s-au format. Interesant este faptul că, în multe situații, culturile recoltate din leziunile neperforate sunt sterile. Din punct de vedere histopatologic, hidradenita supurativă se caracterizează prin:
- ocluzie foliculară;
- hiperkeratoză foliculară;
- hiperplazie epitelială infundibulară (în formă de pâlnie sau con);
- dopuri de keratină;
- perifoliculită predominant limfocitară;
- infiltrat plasmocitar;
- hiperplazie pseudoepiteliomatoasă.
Care sunt cauzele și factorii de risc pentru hidradenita supurativă?
Hidradenita supurativă apare prin interacțiunea unor factori genetici, hormonali, imunologici și de mediu. Componenta genetică este importantă. Aproximativ 3–40% dintre pacienți au cel puțin o rudă de gradul I afectată de aceeași boală. În unele familii au fost identificate mutații ale complexului γ-secretază implicat în calea de semnalizare Notch, precum și modificări ale unor gene precum DCD, PSTPIP1, SOX9 și KLF5.
Obezitatea reprezintă unul dintre cei mai importanți factori de risc. Excesul ponderal favorizează frecarea pielii, transpirația excesivă și modificările hormonale care pot contribui la apariția leziunilor. Fumatul este puternic asociat cu boala. Nicotina pare să stimuleze obstrucția foliculară și este asociată cu forme mai severe și mai extinse.
Influența hormonală este susținută de mai multe observații clinice:
- femeile sunt afectate de aproximativ trei ori mai frecvent decât bărbații;
- simptomele se pot agrava înaintea menstruației;
- debutul apare frecvent după pubertate;
- unele paciente observă ameliorarea simptomelor după menopauză.
Alți factori de risc implicați în hidradenita supurativă includ:
- frecarea mecanică repetată;
- transpirația excesivă;
- anumite medicamente;
- stresul cronic;
- asocierea frecventă cu boala Crohn, boala Dowling-Degos;
- unele modificări ale microbiomului cutanat.
Prevalența estimată a bolii este cuprinsă undeva între sub 1% și 4%, însă cel mai probabil boala este subdiagnosticată. Debutul are loc cel mai frecvent între 21 și 29 de ani.
Care sunt simptomele în hidradenita supurativă?
Diagnosticul este întârziat frecvent, uneori chiar și cu 7 ani, deoarece leziunile sunt confundate cu furuncule, abcese sau infecții cutanate recurente. La aproximativ jumătate dintre pacienți apar simptome premergătoare cu 12–48 de ore înaintea leziunilor tipice bolii:
- senzație de arsură;
- înțepături;
- mâncărime;
- durere locală;
- căldură locală;
- transpirație excesivă.
Leziunile caracteristice în hidradenita supurativă sunt noduli inflamatori profunzi, cu diametrul de aproximativ 0,5–2 centimetri, care persistă zile sau săptămâni. Aceste formațiuni sunt dureroase, recurente și au tendința de a se rupe spontan. După rupere, pot elimina secreții sero-sangvinolente sau purulente, uneori cu miros neplăcut.
Pe măsură ce hidradenita supurativă avansează apar:
- abcese recurente;
- fistule și tuneluri subcutanate;
- ulcerații;
- cicatrici fibroase;
- comedoane duble sau „comedoane de tip piatră funerară”.
Cele mai frecvente localizări ale leziunilor sunt:
- axilele;
- regiunea inghinală;
- partea internă a coapselor;
- regiunea perianală;
- perineul;
- zona submamară;
- regiunea fesieră;
- pubisul;
- vulva;
- scrotul.
Numeroși pacienți cu hidradenită supurativă observă agravarea simptomelor în perioadele de stres, după creșterea în greutate, în timpul menstruației sau în condiții de căldură excesivă.
Clasificarea Hurley
Pentru evaluarea severității bolii este utilizată clasificarea Hurley care cuprinde trei stadii.
Stadiul Hurley I
Sunt prezente abcese izolate, fără fistule și fără cicatrici permanente.
Stadiul Hurley II
Apar abcese recurente asociate cu tuneluri și cicatrici. Leziunile sunt separate între ele și nu ocupă suprafețe extinse.
Stadiul Hurley III
Definește forma cea mai severă de hidradenită supurativă. Sunt prezente multiple fistule interconectate și abcese extinse care afectează regiuni întinse, cu foarte puțină piele sănătoasă rămasă între leziuni.
Cum se stabilește diagnosticul de hidradenită supurativă?
Diagnosticul de hidradenită supurativă este în principal clinic și se bazează pe trei elemente esențiale:
- aspectul caracteristic al leziunilor;
- localizarea în zonele de frecare;
- caracterul cronic și recurent.
Nu există analize de sânge specifice care să confirme boala. În situațiile neclare, biopsia cutanată poate ajuta la confirmarea diagnosticului și la excluderea altor afecțiuni, inclusiv carcinomul scuamocelular.
Culturile bacteriene nu sunt recomandate de rutină, decât dacă există suspiciunea unei infecții secundare. Ecografia cutanată poate evidenția tunelurile subcutanate și poate fi utilă înaintea intervențiilor chirurgicale.
Hidradenita supurativă face parte din tetrada ocluziei foliculare, alături de acneea conglobată, celulita disecantă a scalpului și sinusul pilonidal. Diagnosticul de hidradenită supurativă ar trebui să ridice necesitatea evaluării pentru posibila coexistență a acestor afecțiuni.
Care sunt alternativele de tratament pentru hidradenita supurativă?
Tratamentul pentru hidradenita supurativă urmărește reducerea durerii, prevenirea formării de noi leziuni și limitarea progresiei bolii.
Modificarea stilului de viață
Controlul greutății corporale și renunțarea la fumat reprezintă două dintre cele mai importante măsuri terapeutice. De asemenea, se recomandă evitarea hainelor foarte strâmte, reducerea riscului ca pielea să se frece în timpul mersului și utilizarea produselor blânde cu pielea pentru asigurarea igienei, printre altele.
Managementul durerii
Durerea poate fi semnificativă și necesită abordare individualizată. Se pot utiliza:
- lidocaină topică;
- antiinflamatoare nesteroidiene;
- acetaminofen;
- gabapentin;
- pregabalin;
- duloxetină în anumite situații.
Antibiotice topice
În stadiile incipiente, clindamicina topică reprezintă tratamentul de primă linie pentru hidradenita supurativă și poate reduce inflamația și frecvența recurențelor.
Antibiotice orale
Pentru formele mai extinse sunt utilizate frecvent tetraciclinele, precum doxiciclina. În cazurile rezistente se pot administra:
- clindamicină orală;
- rifampicină;
- dapsonă;
- acitretin.
Tratamentul hormonal și metabolic
La anumite paciente cu hidradenită supurativă pot fi utile:
- spironolactona;
- metforminul.
Aceste medicamente pot reduce activitatea bolii prin influențarea mecanismelor hormonale și metabolice implicate.
Terapiile biologice
În formele moderate și severe, terapiile biologice au schimbat semnificativ prognosticul bolii. Adalimumab este în prezent medicamentul biologic cel mai bine studiat și cel mai utilizat. Alte opțiuni pentru hidradenita supurativă includ:
- secukinumab;
- infliximab;
- bimekizumab.
Procedurile locale
Pentru leziunile acute asociate cu hidradenita supurativă se pot utiliza:
- infiltrații intralezionale cu corticosteroizi;
- punch debridement (mini-deroofing, decopertare);
- resorcinol topic.
Incizia și drenajul simplu nu sunt recomandate deoarece leziunile au tendința de a recidiva.
Tratamentul chirurgical
Intervențiile chirurgicale pentru hidradenita supurativă sunt indicate în special în formele avansate sau refractare. Opțiunile includ:
- decopertare;
- excizia largă;
- reconstrucția defectelor cutanate;
- grefele de piele.
Tratamentul chirurgical este de obicei asociat terapiei medicamentoase pentru rezultate optime.
Prognostic, complicații și riscuri asociate
Hidradenita supurativă este o afecțiune cronică, recurentă și, în prezent, fără tratament curativ. Prognosticul este influențat de:
- severitatea bolii;
- întârzierea diagnosticului;
- obezitate;
- fumat;
- prezența altor boli asociate.
Complicațiile fizice în hidradenita supurativă includ:
- durere cronică;
- limitarea mobilității;
- contracturi;
- limfedem;
- infecții secundare;
- anemie;
- amiloidoză;
- afectare articulară.
Impactul psihologic este adesea major și nu ar trebui subestimat. Numeroși pacienți cu hidradenită supurativă se confruntă (și) cu:
- depresie;
- anxietate;
- izolare socială;
- dificultăți profesionale;
- tulburări ale vieții sexuale;
- scăderea generală a calității vieții.
Există vreo asociere între hidradenita supurativă și cancer?
Deși hidradenita supurativă este o boală inflamatorie a pielii și nu o afecțiune malignă, cercetările din ultimii ani au arătat că pacienții cu forme severe și de lungă durată pot prezenta un risc mai mare pentru anumite tipuri de cancer comparativ cu populația generală.
Se consideră că inflamația cronică persistentă și dereglările sistemului imunitar contribuie la această asociere. Cele mai importante tipuri de cancer asociate cu hidradenita supurativă sunt:
- carcinomul spinocelular cutanat (SCC): reprezintă cea mai cunoscută și mai temută complicație oncologică. Acesta poate apărea în leziunile cronice, vechi de mulți ani, în special la nivelul regiunii perianale, perineale sau fesiere. În unele cazuri, transformarea malignă poate surveni chiar și la 20-30 de ani după debutul bolii.
- limfoamele și alte cancere hematologice: unele studii au evidențiat un risc de aproximativ 2-4 ori mai mare pentru dezvoltarea limfoamelor Hodgkin și non-Hodgkin, precum și a altor neoplazii hematologice.
- cancere solide (al cavității bucale și faringelui, colorectal, hepatocarcinom).
Mecanismele nu sunt complet elucidate, însă specialiștii consideră că mai mulți factori contribuie la creșterea riscului:
- inflamația cronică persistentă;
- activarea continuă a sistemului imunitar;
- modificările repetate ale proceselor de reparare tisulară;
- alterări genetice observate în anumite căi de semnalizare celulară, precum NOTCH și TP53;
- factori de risc frecvent asociați bolii, precum fumatul și obezitatea.
Sfaturi pentru a preveni și gestiona hidradenita supurativă
Pentru a reduce riscul apariției și, de asemenea, pentru a gestiona cât mai bine diagnosticul de hidradenită supurativă, se recomandă următoarele:
- menținerea unei greutăți corporale normale;
- renunțarea la fumat;
- evitarea purtării hainelor foarte strâmte, din materiale sintetice;
- folosirea produselor cu etichetă curată pentru igienă;
- evitarea purtării hainelor ude;
- tratarea adecvată a infecțiilor cutanate;
- gestionarea stresului;
- alimentație echilibrată, activitate fizică regulată;
- monitorizarea recurențelor;
- consultul dermatologic încă de la primele simptome;
- urmarea tratamentului recomandat de către medic, fără întreruperi;
- sprijinul psihologic, în cazul în care diagnosticul are impact emoțional extins.
Bibliografie:
- Ballard K, Sathe NC, Shuman VL. Hidradenitis Suppurativa. [Updated 2024 May 6]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK534867/
- Gerstenmaier J, Geetha Virupakshappa A, Bell D, et al. Hidradenitis suppurativa. Reference article, Radiopaedia.org (Accessed on 22 Jun 2026). Link: https://radiopaedia.org/articles/hidradenitis-suppurativa
- Krueger JG, Frew J, Jemec GBE, Kimball AB, Kirby B, Bechara FG, Navrazhina K, Prens E, Reich K, Cullen E, Wolk K. Hidradenitis suppurativa: new insights into disease mechanisms and an evolving treatment landscape. Br J Dermatol. 2024 Jan 23;190(2):149-162. doi: 10.1093/bjd/ljad345. PMID: 37715694. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37715694/
- Napolitano M, Megna M, Timoshchuk EA, Patruno C, Balato N, Fabbrocini G, Monfrecola G. Hidradenitis suppurativa: from pathogenesis to diagnosis and treatment. Clin Cosmet Investig Dermatol. 2017 Apr 19;10:105-115. doi: 10.2147/CCID.S111019. PMID: 28458570; PMCID: PMC5402905. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5402905/
- Sabat R, Alavi A, Wolk K, Wortsman X, McGrath B, Garg A, Szepietowski JC. Hidradenitis suppurativa. Lancet. 2025 Feb 1;405(10476):420-438. doi: 10.1016/S0140-6736(24)02475-9. Epub 2025 Jan 22. PMID: 39862870. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39862870/
- Vinkel C, Thomsen SF. Hidradenitis Suppurativa: Causes, Features, and Current Treatments. J Clin Aesthet Dermatol. 2018 Oct;11(10):17-23. Epub 2018 Oct 1. PMID: 30519375; PMCID: PMC6239161. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6239161/
Foto: shutterstock.com
