Acneea este una dintre cele mai comune afecțiuni dermatologice, cu o incidență foarte ridicată în rândul adolescenților, însă poate apărea și la adulți. În rândul adolescenților, se consideră că acneea are o rată de prevalență care variază de la 35% la peste 90%. Cursul natural al acesteia începe încă de la vârsta de 7-12 ani (acnee preadolescentă), deseori având tendința de rezolvare odată cu începutul celui de-al treilea deceniu de viață. Cu toate acestea, există cazuri în care ar putea persista și după această vârstă și, mai rar, în care se dezvoltă pentru prima dată chiar la o vârstă adultă. Deși este o afecțiune foarte comună, încă rămâne o problemă medicală serioasă.
S-a observat că acneea la adolescenți este mai frecventă la bărbați decât la femei. Totuși, acneea postadolescentă – care apare după perioada adolescenței – afectează predominant femeile. Mai este observat că persoanele din mediul urban tind să fie afectate mai des de acnee vulgară decât cele din mediul rural. Aproximativ 20% dintre persoanele afectate dezvoltă acnee severă, care progresează spre cicatrici. Principalul factor declanșator îl reprezintă fluctuațiile hormonale ce se asociază perioadei pubertare, care au impact în special asupra unității pilosebacee a pielii și, în acest sens, favorizează infecția. Bacteria care provoacă acneea este Cutibacterium acnes.
Cum apare acneea?
Acneea este o afecțiune inflamatorie cronică declanșată în mod obișnuit în timpul adolescenței, în urma infecției cu Cutibacterium acnes, având de obicei un curs prelungit și dificil. În această perioadă, nivelurile circulante de dehidroepiandrosteron cresc, ceea ce duce la modificări care, în cele din urmă, favorizează apariția afecțiunii. Acneea rezultă dintr-un complex de factori ce interacționează la nivelul unității pilosebacee, compusă din foliculul pilos și glanda sebacee:
- hiperkeratinizarea foliculară: stratul de keratină din foliculul pilos devine mai gros și, prin urmare, eliminarea normală a celulelor moarte și a sebumului este îngreunată, ceea ce duce la formarea comedoanelor („puncte negre”), un prim semn de acnee;
- hiperactivitatea glandelor sebacee: sub influența hormonilor androgeni, glandele sebacee secretă sebum în exces ceea ce favorizează acumularea acestuia în folicul pilos. Excesul de sebum contribuie la formarea comedoanelor și creează un mediu potrivit pentru infecția bacteriană care duce la acnee;
- colonizarea bacteriană: Cutibacterium acnes (anterior cunoscută drept Propionibacterium acnes) este principala bacterie implicată în apariția acneei. Aceasta colonizează foliculii de păr obturați și produce enzime care descompun lipidele din sebum, eliberând acizi grași și, astfel, inițiind un răspuns inflamator local;
- inflamația: produșii bacterieni și descompunerea lipidică declanșează cascada inflamatorie, cu recrutarea neutrofilelor și limfocitelor, ceea ce determină apariția papulelor și pustulelor. Inflamația continuă poate duce, în timp, la formarea de noduli și chisturi în acnee, care pot lăsa cicatrici permanente.
Acneea se poate dezvolta ocazional la nou-născuți, dar în majoritatea cazurilor se rezolvă de la sine, fără vreun fel de tratament specific. Acneea infantilă, o altă variantă a acneei vulgare, are potențialul de a debuta în copilăria timpurie, la copiii cu vârstă între 1-6 ani, dar este rară. Însă, dacă apare, ar putea fi semn al unei infecții subiacente care necesită evaluări suplimentare.
Acnee – cauze și factori de risc
După cum s-a menționat, apariția acneei se datorează în principal schimbărilor hormonale din perioada adolescenței, care favorizează infecția bacteriană cu Cutibacterium acnes. Pe de altă parte, există persoane care nu au avut niciodată acnee, ceea ce înseamnă că, pe lângă riscul care este asociat acestei perioade, există și o serie de factori individuali care cresc riscul de acnee:
- utilizarea medicamentelor precum litiu, corticosteroizi, anticonvulsivante;
- expunerea inadecvată la radiații ultraviolete;
- purtarea articolelor vestimentare strâmte;
- utilizarea cosmeticelor care conțin substanțe grase, cum ar fi uleiuri, produse comedogene, masajul facial;
- tulburări endocrine (sindromul ovarelor polichistice, sarcina);
- factori genetici (riscul de acnee crește în cazul în care și părinții au avut această afecțiune);
- traume mecanice repetitive (spălarea pielii afectate cu săpunuri dure, detergenți care conțin parfumanți și coloranți sintetici, alcool);
- alimentația, în consumul de alimente cu indice glicemic mare, consumul de lactate. A fost speculat mult timp că, pe de altă parte, și consumul de ciocolată ar avea o influență, dar nu s-au obținut rezultate concludente în acest sens.
- stresul psihologic.
Expunerea la acești factori de risc, în asociere cu modificările hormonale din adolescență, cresc riscul de a dezvolta acnee.
Tipuri de acnee
Există mai multe tipuri și subtipuri de acnee, de obicei clasificate în funcție de aspectul leziunii:
- acnee comedoniană: comedoane deschise (puncte negre) și închise (puncte albe). Este mai puțin inflamatorie, iar acest tip de acnee apare în special din cauza hiperkeratinizării, dar și a excesului de sebum;
- acneea papulo-pustuloasă: este o formă de acnee inflamatorie, caracterizată prin pustule și papule. Apare când bacteriile și inflamația afectează foliculul, ducând la leziuni roșii, ieșite în relief, uneori purulente;
- acnee nodulo-chistică: este o formă severă de acnee, caracterizată prin leziuni profunde și dureroase, care se pot transforma în noduli și chisturi. Are un risc mai mare de cicatrici;
- acnee conglobată: este o formă extrem de severă de acnee, cu leziuni multiple nodulare și chistice interconectate. Frecvent se asociază unor tulburări hormonale subiacente;
- acnee fulminantă (ulcerativă acută): este o formă severă caracterizată prin debut brusc, cu leziuni inflamatorii acute și simptome sistemice, cum ar fi febră, artralgie, leucocitoză. Este necesară intervenția medicală de urgență.
Acnee – simptome și manifestări clinice
Leziunile de acnee pot să apară oriunde pe corp, dar sunt mai frecvente pe față, piept, în partea superioară a spatelui și brațelor, unde există o densitate crescută de glande sebacee. Acneea, în funcție de tip, se prezintă cu leziuni polimorfe ale căror severitate variază de la gradul 1, până la gradul 4, după cum urmează:
- gradul 1: descrie apariția comedoanelor deschise (puncte negre) sau închise (puncte albe). Ele apar sub formă de papule netede, în formă de cupolă;
- gradul 2: leziuni inflamatorii cu papule eritematoase de dimensiuni reduse;
- gradul 3: pustule și inflamație;
- grad 4: pustulele se unesc și formează noduli și chisturi (acnee nodulo-chistică).
Prin pustule se înțeleg, de fapt, coșurile care apar și însoțesc cazurile de acnee. Chisturile sunt foarte dureroase și conțin puroi, care poate fi infecțios. Din acest motiv, nu este recomandat să se spargă coșurile prin „stoarcerea” acestora.
Diagnosticul de acnee
Diagnosticul de acnee este unul clinic, în cele mai multe cazuri. Medicul dermatolog evaluează tipul leziunii, distribuția și severitatea, pentru a identifica gradul. În unele cazuri, pot fi necesare analize pentru acnee, inclusiv teste hormonale pentru determinarea nivelurilor de testosteron și DHEA (dehidroepiandrosteron), precum și alți markeri endocrini. Uneori, se poate recomanda și evaluarea LH-ului, FSH-ului, mai ales la femei aflate la vârstă fertilă ca prezintă antecedente de hirutism (pilozitate excesivă) sau dismenoree (dureri menstruale puternice).
Tratament acnee
Tratamentul acneei este unul foarte complex și variază în funcție de tip și severitatea bolii. De cele mai multe ori, include:
Terapie topică
- agenți keratolitici (acid salicilic);
- retinoizi topici (tretinoin, adapalen);
- antibiotice topice (clindamicină, eritromicină).
Antibiotice orale
- tetracicline (doxiciclina, minociclina);
- macrolide (azitromicina).
Terapie hormonală
- contraceptive orale combinate;
- antiandrogeni (spironolactona).
Isotretinoin
- este tratamentul de elecție pentru formele severe de acnee nodulo-chistică și conglobată;
- acest derival al vitaminei A acționează eficient asupra tuturor celor 4 mecanisme care stau la baza apariției acneei;
- necesită monitorizare atentă din cauza riscului de efecte secundare.
Tratamente fizice
- terapia cu lumină (laser);
- peeling-ul chimic;
- extracția comedoanelor.
Aceste alternative de tratament nu au întotdeauna rezultatele dorite. Este deosebit de important ca tratamentul să se desfășoare sub supravegherea și doar la indicațiile medicului dermatolog. Nu se recomandă stoarcerea coșurilor sau expunerea la soare a acestora pentru „a se usca”. De fapt, astfel de comportamente pot agrava foarte mult simptomele de acnee.
Acnee – complicații și riscuri asociate
Complicațiile asociate diagnosticului de acnee sunt, de obicei, legate de formele severe, putând include:
- cicatrici atrofice sau hipertrofice, în special dacă leziunile de acnee sunt rupte, stoarse;
- impactul psihologic, cu semne de anxietate, depresie, scăderea stimei de sine, izolare;
- pigmentare postinflamatorie, mai ales în cazul persoanelor cu pielea mai închisă la culoare, întrucât inflamația severă din acnee poate lăsa în urmă pete hiperpigmentare;
- edem facial solid (boala Morbihan);
- foliculită;
- efecte secundare asociate tratamentului cu antibiotice pentru acnee.
Sfaturi pentru îngrijirea tenului cu acnee și prevenție
De cele mai multe ori, cazurile de acnee nu pot fi prevenite, întrucât componenta hormonală se asociază unei perioade firești a vieții. Totuși, îngrijirea corectă a tenului în perioada respectivă, precum și în faza activă a bolii, este foarte importantă. Se recomandă următoarele:
- curățarea tenului folosind produse blânde de curățare, necomedogene, de două ori pe zi;
- evitarea produselor cosmetice care conțin substanțe grase și uleiuri;
- folosirea unei creme hidratante potrivite pentru tenul acneic;
- aplicarea zilnică a cremei cu factor de protecție solară;
- evitarea stoarcerii leziunilor;
- hidratarea optimă și alimentația echilibrată, bogată în antioxidanți naturali;
- evitarea fumatului și alcoolului;
- igienizarea perioadă a telefonului și încercarea de a nu-l apropia prea mult de față;
- îndepărtarea machiajului înainte de culcare;
- nu se recomandă exfolierea pielii în această perioadă;
- orice alternativă de tratament ar trebui discutată cu medicul dermatolog.
foto: shutterstock.com
