Medicina călătoriilor este o ramură a medicinei care se concentrează pe prevenirea și gestionarea problemelor de sănătate în timpul călătoriilor internaționale. Aceasta cuprinde diverse aspecte, inclusiv consultații pre-călătorie, vaccinări, medicație preventivă și abordarea riscurilor specifice pentru sănătate asociate destinațiilor de călătorie.
Vaccinările internaționale sunt, de obicei, obligatorii sau recomandate, în funcție de țara de destinație și sunt esențiale pentru protecția individuală și colectivă împotriva bolilor infecțioase. Prin vaccinare contribuim la reducerea riscurilor de răspândire a bolilor infecțioase în rândul comunităților, iar fiecare persoană vaccinată ajută la protejarea altora, inclusiv a călătorilor și a comunității locale.
Din acest motiv, asigurați-vă din timp că sunteți la curent cu toate recomandările de vaccinare oferite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și luați în considerare toate aspectele care vă pot influența sănătatea atunci când călătoriți. Un control medical înaintea deplasării este o metodă de prevenție, dar și de pregătire pentru realizarea unui bilanț vaccinal, necesar destinației pe care ați ales-o.
Zone endemice și vaccinuri obligatorii sau recomandate
Consultațiile în medicina de călătorie se concentrează pe prevenirea îmbolnăvirilor, în timpul călătoriilor în alte țări, medicul specialist făcând recomandările necesare, în funcție de țara de destinație.
Conform Societății Române de Medicină de Voiaj vaccinările recomandate pentru călătorul internațional sunt:
- Encefalita de căpușă – distribuție geografică – partea de Nord-Centru a Europei și Asia, cel mai mare număr de cazuri înregistrându-se în Rusia, cu o incidență crescută în Siberia de vest).
- Meningita meningococică – riscul poate fi mai mare pentru anumite destinaţii, cu mari aglomerări de oameni, sau în zona numită „centura de meningită meningococică a Africii” în anotimpul uscat. De asemenea, Autorităţile Saudite solicită vaccinarea antimeningococică cu vaccinul tetravalent pelerinilor la Mecca.
- Hepatita A (în întreaga lume, există zone cu nivel de endemicitate mare, mediu, mic, aceste zone fiind în strânsă legătură cu condiţiile igienico-sanitare din zona geografică respective) și hepatita E – Asia Centrală şi de Sud, în Africa şi în America Centrală, cazuri sporadice înregistrându-se şi în Orientul Mijlociu, Asia de Est (inclusiv China), America de Nord şi de Sud, Europa (exceptând Peninsula Scandinavă).
- Febra tifoidă – distribuție georgrafică Nordul şi Vestul Africii, Asia de Sud, Caraibe şi America Centrală şi de Sud.
- Encefalita japoneză – este frecventă în Asia şi în zone din Pacificul de Vest – cea mai frecventă cauză de encefalită și deși este o boală a copiilor, în cazul călătoriilor internaționale în zonele endemice poate apărea la orice vârstă.
- Rabia – virusul este răspândit la nivelul întregului gob, cu excepția Antarcticii
- Holera – începând din anu 1961 s-a răspândit din Indonezia prin Asia în Estul Europei şi Africa, şi din Nordul Africii în peninsula Iberică. Călătorii care respectă recomandările privind igiena apei şi alimentelor nu au virtual nici un risc, fiind o boală umană, iar infecția dobândindu-se doar prin ingestie de apă sau alimente contaminate.
- Febra galbenă – distribuție geografică -Africa Sub-Sahariană şi America de Sud tropicală, unde boala este endemică şi cu epidemii ocazionale.
- Denga – distribuție georgrafică – în majoritatea zonelor tropicale şi subtropicale din Pacificul de Sud, Asia, Caraibe, America şi Africa, în aceste regiune virusul fiind endemic.
- Malaria – transmiterea malariei este posibilă doar în regiunile unde există ţânţarul anofel, adică în zonele tropicale calde și umede sau în zonele subtropicale în sezonul cald. În Africa şi chiar și în India, deși într-o mai mica măsură) se pot întâlni cazuri de malarie chiar şi în centrele urbane importante.
Alte vaccinări
De asemenea, vaccinările de rutină cum ar fi cele pentru varicela, rujeolă, oreion, gripă, tetanos, poliomielită, difteria, hepatita B, este recomandat a fi făcute, de aceea o consultație de specialitate în care să se facă un bilanț al vaccinurilor efectuate în copilărie este salutară, deoarece în cazul multor vaccinuri imunitatea postvaccinală scade odată cu trecerea timpului și sunt necesare rapeluri (revaccinări).
Programarea corectă a vaccinărilor se face cu câteva săptămâni înainte de plecare este esențială pentru o protecție eficientă, deoarece unele vaccinuri necesită timp pentru a îmbunătăți imunitatea, așa că este important să le administrăm la timp, iar anumite vaccinuri necesită administrarea de doze multiple pentru o eficiență maximă.
În concluzie, un număr mare de afecțiuni legate de vacanțele în străinătate pot fi prevenite prin vaccinare, acestea fiind recomandate după evaluarea riscurilor precum și de obligația administrativă de a prezenta o dovadă a vaccinării (spre exemplu pentru febra galbenă și meningita meningococică) în momentul intrării în anumite țări.
Foto: shutterstock.com
