Impetigo este o infecție bacteriană acută, superficială și extrem de contagioasă a pielii, cauzată de Staphylococcus aureus (80% din cazuri) și Streptococcus pyogenes (10% din cazuri). Mai poartă și denumirea populară de „bube dulci”.
Impetigo se manifestă prin apariția unor vezicule, pustule și cruste gălbui, localizate frecvent în jurul gurii și pe nas.
Ce este impetigo și cum apare?
„Impetigo este o infecție bacteriană a stratului superficial al pielii, care afectează mai ales copiii cu vârste între 2 și 5 ani. Poate să apară și la adulți, în condiții de imunitate scăzută. Bacteriile, în general, pătrund prin mici leziuni ale pielii – zgârieturi, înțepături de insecte, eczeme – care devin «porți de acces» pentru acestea. Apoi, se multiplică rapid și provoacă reacție inflamatorie locală, urmată de formarea de vezicule sau pustule care ulterior se sparg și se acoperă cu cruste gălbui”, ne spune dr. Iasmina Wadi, medic rezident în medicina de familie.
Impetigo de obicei se rezolvă de la sine fără tratament în decurs de 2-3 săptămâni. Dar, fără un tratament adecvat, riscul de complicații crește, leziunile se pot extinde pe suprafețe mai întinse de piele, iar boala poate progresa spre o formă mai severă numită ectimă.
Impetigo bulos versus impetigo nonbulos versus ectimă
Există trei forme ale bolii, și anume:
Impetigo nonbulos
- este cea mai frecventă formă, reprezentând aproximativ 70% din cazuri;
- este cauzată, în principal, de Staphylococcus aureus (stafilococul auriu) sau Streptococcus pyogenes;
- leziunile debutează ca pete roșii care evoluează în vezicule mici, apoi pustule care se rup și lasă în urmă cruste groase, gălbui, cu aspect de „miere”;
- nu lasă cicatrici, dar poate recidiva.
Impetigo bulos (flictenular)
- este determinat aproape exclusiv de infecția cu Staphylococcus aureus producător de toxină exfoliativă;
- se caracterizează prin vezicule mai mari (1-3 centimetri) pline cu lichid limpede sau lichid tulbure, care tind să se spargă ușor, lăsând în urmă eroziuni umede, lucioase;
- afectează de obicei nou-născuții și copiii mici (până în 2 ani), în peste 90% din cazuri;
- poate fi însoțit de febră, stare generală alterată, umflarea ganglionilor limfatici locali.
Ectima (ulcerativ)
- este o formă mai profundă și severă de impetigo, care afectează un strat mai profund (derm) al pielii, complicație a formei buloase;
- cauzată frecvent de Streptococcus pyogenes, uneori în asociere cu Staphylococcus aureus;
- leziunile sunt ulcerații acoperite de cruste groase, dure, maronii, sub care se găsesc ulcerele dureroase;
- poate lăsa cicatrici permanente și necesită tratament antibiotic.
Impetigo – cauze și factori de risc
„Impetigo apare prin colonizarea și multiplicarea bacteriilor pe o piele deja lezată și fragilizată. Printre factorii favorizanți ai infecției cu bacteriile deja menționate se numără:
- leziunile cutanate existente: zgârieturi, înțepături de insecte, eczeme, arsuri;
- igiena personală deficitară sau folosirea în comun a obiectelor (prosoape, lenjerie);
- temperaturile calde și umiditate crescută, care favorizează multiplicarea bacteriană;
- imunitatea scăzută (copii mici, vârstnici, pacienți cu diabet sau boli cronice);
- alergia de piele sau dermatita atopică existentă, care afectează integritatea cutanată.
Unele persoane sunt purtătoare de Staphylococcus aureus la nivelul nasului și pot răspândi, cu ușurință, bacteria. Incidența maximă se observă în sezonul verii și al toamnei”, adaugă dr. Wadi Iasmina.
Cum se transmite impetigo?
Impetigo este extrem de contagios și se transmite ușor prin:
- contact direct piele-pe-piele cu o persoană infectată și leziunile acesteia;
- contact indirect prin obiecte contaminate: prosoape, haine, jucării, lenjerie de pat;
- autoinoculare: pacientul își poate extinde infecția atingând leziunile și lichidul, iar apoi alte zone ale corpului;
- picături respiratorii (mai rar, în cazul purtătorilor nazali de Staphylococcus aureus).
În colectivități (grădinițe, școli, săli de sport) transmiterea este accelerată. Bacteriile, în special în mediile calde și umede, pot supraviețui pe suprafețe inerte câteva ore sau chiar zile. Implicit, crește riscul de transmitere.
Simptome impetigo
Tabloul clinic variază în funcție de forma clinică, dar semnele caracteristice sunt destul de ușor de recunoscut:
- pete roșii (macule) care devin vezicule sau pustule;
- cruste galben-miere sau maronii după ruperea veziculelor;
- prurit (mâncărime) sau senzație de arsură locală;
- lipsa febrei în formele ușoare; febră ușoară în impetigo bulos.
- leziuni localizate frecvent la nivelul feței, în jurul gurii și pe nas, dar care se pot extinde;
- în ectimă: ulcerații dureroase, acoperite de cruste groase, cu ganglioni limfatici umflați mai ales în zona gâtului, iar uneori chiar diaree (la copii).
Durerea este în general absentă în formele superficiale, dar apare în formele profunde (ectimă).
Cum se stabilește diagnosticul de impetigo?
Diagnosticul este clinic, bazat pe aspectul tipic al leziunilor și distribuția lor. În cazurile extinse, atipice, se poate recomanda:
- exsudat bacteriologic (prelevare de la nivelul leziunii), pentru a putea identifica bacteria și stabili sensibilitatea la antibiotice;
- cultura nazală, pentru depistarea purtătorilor de Staphylococcus aureus.
Analizele de laborator nu sunt, de obicei, necesare pentru cazurile simple de impetigo.
Cum se tratează impetigo?
„Tratamentul are ca scop eradicarea infecției, prevenirea complicațiilor și limitarea răspândirii, dată fiind contagiozitatea ridicată”, ne spune dr. Wadi. Protocolul de tratament depinde, înainte de toate, de forma clinică:
Tratament local (forme ușoare, leziuni limitate):
- curățarea zilnică a leziunilor cu soluții antiseptice (clorhexidină, betadină diluată);
- îndepărtarea crustelor cu apă caldă și săpun antibacterian;
- aplicarea unui unguent cu antibiotic topic (mupirocin, acid fusidic) timp de 5-7 zile;
- evitarea acoperirii pielii cu materiale ocluzive, strâmte, care mențin umiditatea.
Tratament sistemic (forma extinsă, buloasă sau ectima):
- antibiotice orale (prescrise de medic): dicloxacilină, cefalexină, amoxicilină-clavulanat sau clindamicină;
- în caz de suspiciune de tulpini rezistente (MRSA), se pot folosi trimetoprim-sulfametoxazol sau doxiciclină;
- durata tratamentului este de 7-10 zile, în funcție de severitate.
Măsuri de ajutor pentru gestionarea bolii
- igienă riguroasă a pielii și a mâinilor, cu soluții speciale;
- evitarea scărpinării leziunilor;
- spălarea zilnică a hainelor și lenjeriei la temperaturi ridicate;
- izolarea pacientului până la eradicarea infecției (de obicei, 48-72 de ore de la tratament, cu toate că simptomele încă n-au dispărut complet).
Se poate preveni impetigo?
Da, prin măsuri simple de igienă și protecție:
- spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun;
- evitarea contactului cu persoane infectate sau cu obiectele acestora;
- curățarea și dezinfectarea promptă a rănilor, zgârieturilor sau înțepăturilor și acoperirea lor cu plasturi antiseptici;
- menținerea pielii curate și uscate, în special la copii;
- tratarea dermatitelor sau eczemelor care pot favoriza apariția impetigo-ului;
- în colectivități: igienizarea periodică a suprafețelor, prosoapelor și jucăriilor.
Când să mergi la medic?
Este indicat consultul medical atunci când:
- leziunile sunt extinse, dureroase sau se agravează rapid;
- există febră, frisoane sau stare generală alterată;
- leziunile nu răspund la tratament local după 3-5 zile;
- apar semne de infecție profundă (puroi, inflamație accentuată, durere);
- pacientul este un nou-născut sau are boli cronice, imunitate scăzută.
Întrebări și răspunsuri
Cât durează boala?
Impetigo are, de obicei, o durată de 7-10 zile sub tratament adecvat. Fără tratament, însă, poate persista până la 3 săptămâni și se poate extinde. Aproximativ 20% dintre cazuri se rezolvă fără vreun tratament și fără complicații.
Cum evoluează boala? Există complicații?
Evoluția este în general benignă, cu vindecare completă fără cicatrici în formele superficiale. În formele ulcerative (ectimă), pot rămâne cicatrici atrofice. Complicațiile, deși rare, includ:
- glomerulonefrită poststreptococică (la 7-14 zile după infecție);
- celulită sau erizipel;
- artrită septică;
- febra reumatică;
- hematurie și proteinurie tranzitorii (pot dura de la câteva săptămâni, la câteva luni);
- septicemie în cazurile severe, la pacienții cu imunitate foarte scăzută.
Tratamentul reduce riscul de complicații.
Se poate folosi unguent cu antibiotic pentru impetigo?
Da. Pentru formele ușoare și localizate de impetigo, unguentele cu antibiotic (mupirocin, acid fusidic, retapamulin) sunt tratamentul de primă intenție. Ele acționează direct pe zona afectată, reducând riscul de rezistență sistemică și limitând răspândirea infecției.
Cum arată impetigo la început?
Inițial, apar mici pete roșii (1-3 milimetri) care devin rapid vezicule pline cu lichid clar. Acestea se sparg ușor, lăsând în urmă cruste galbene, groase, cu un aspect caracteristic „miere uscată”. Leziunile pot crește până la 2 centimetri în diametru și se pot extinde prin autoinoculare (odată cu atingerea lor și atingerea ulterioară a altor zone de piele predispuse la infecție).
Există un vaccin împotriva impetigo-ului?
În prezent, nu există un vaccin specific împotriva impetigo-ului. Prevenția se bazează, exclusiv, pe igienă, educație sanitară și tratamentul prompt al leziunilor.
Poate impetigo să lase cicatrici?
Formele superficiale (nonbulos, bulos) se vindecă de obicei fără cicatrici. Ectima, totuși, pentru că afectează straturile profunde ale pielii, poate lăsa cicatrici atrofice sau hiperpigmentate.
Poate fi recurent?
Da, impetigo poate recidiva. Recurența este mai probabilă la persoanele care rămân purtătoare nazale de Staphylococcus aureus. De multe ori, medicul recomandă tratament de decolonizare nazală cu mupirocin.
Se poate transmite impetigo de la animalele de companie?
Deși rar, Staphylococcus aureus poate coloniza și pielea animalelor domestice, în special câini și pisici, care pot deveni purtători asimptomatici. Cu alte cuvinte, oamenii pot infecta animalele de companie. Transmiterea bacteriei înapoi la oameni este de asemenea posibilă, însă destul de neobișnuită.
Bibliografie:
- Nardi NM, Schaefer TJ. Impetigo. [Updated 2023 Jul 31]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430974/
- InformedHealth.org [Internet]. Cologne, Germany: Institute for Quality and Efficiency in Health Care (IQWiG); 2006-. Overview: Impetigo. [Updated 2023 Oct 16]. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279537/
- Hartman-Adams H, Banvard C, Juckett G. Impetigo: diagnosis and treatment. Am Fam Physician. 2014 Aug 15;90(4):229-35. PMID: 25250996. Link: https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2014/0815/p229.html
- Nardi NM, Schaefer TJ, Espil MO. Impetigo (Nursing) [Updated 2023 Jul 31]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK568809/
- Pereira LB. Impetigo – review. An Bras Dermatol. 2014 Mar-Apr;89(2):293-9. doi: 10.1590/abd1806-4841.20142283. PMID: 24770507; PMCID: PMC4008061. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4008061/
Foto: shutterstock.com
