Uscăciunea vaginală: ce este, de ce apare, ce soluții există

Uscăciunea vaginală apare atunci când mucoasa vaginală nu mai beneficiază de lubrifierea și hidratarea normale.

„Afecțiunea frecvent în perimenopauză, adică în apropierea menopauzei, și după menopauză, dar poate afecta femeile la orice vârstă, inclusiv după naștere sau în timpul alăptării. Disconfortul, senzația de arsură și durerea în timpul contactului sexual tind să influențeze viața intimă, activitățile cotidiene și calitatea vieții, însă există soluții eficiente adaptate cauzei”, ne explică dr. Iasmina Wadi.

Ce este uscăciunea vaginală?

Mucoasa vaginală sănătoasă este menținută elastică, hidratată și bine vascularizată în mare parte sub influența estrogenilor. Când nivelul estrogenului scade, epiteliul vaginal devine mai subțire, mai puțin elastic și mai fragil, iar lubrifierea se reduce.

Uscăciunea vaginală reprezintă unul dintre simptomele caracteristice ale sindromului genitourinar al menopauzei, termen care descrie modificările produse de deficitul de estrogen asupra vulvei, vaginului, uretrei și vezicii urinare. Acesta include atât simptome genitale și sexuale, cât și manifestări urinare.

„Spre deosebire de unele simptome ale menopauzei care se pot ameliora în timp, manifestările genitourinare tind să persiste sau să se accentueze în absența tratamentului. Problema este frecvent subraportată. Unele femei consideră că uscăciunea vaginală este o consecință inevitabilă a înaintării în vârstă sau evită să discute despre simptome. În realitate, disconfortul poate fi evaluat și tratat indiferent de vârstă”, ne explică dr. Iasmina Wadi.

De ce apare uscăciunea vaginală, care sunt cauzele și factorii de risc?

Cea mai importantă cauză este reducerea nivelului de estrogen, însă uscăciunea vaginală nu este exclusiv o problemă a menopauzei. Medicamentele, anumite boli, tratamentele oncologice și factorii care afectează răspunsul sexual pot contribui la apariția sa.

Modificările hormonale

Scăderea estrogenului modifică structura mucoasei vaginale și reduce lubrifierea. Situațiile frecvent asociate sunt:

• perimenopauza și menopauza, când producția ovariană de estrogen scade progresiv;
• perioada de după naștere și alăptarea, când nivelul estrogenului poate rămâne temporar redus;
• îndepărtarea chirurgicală a ambelor ovare, care determină scăderea bruscă a hormonilor ovarieni;
• amenoreea hipotalamică și alte tulburări hormonale care determină hipoestrogenism.

Medicamentele și tratamentele medicale

Unele terapii afectează direct producția sau acțiunea estrogenilor și pot duce la uscăciune vaginală. Este vorba în special despre:

• chimioterapia;
• radioterapia pelvină;
• inhibitorii de aromatază și alte terapii antiestrogenice utilizate în anumite cancere;
• medicamentele care reduc estrogenul în tratamentul unor afecțiuni ginecologice;
• unele contraceptive hormonale, la anumite femei;
• anumite antidepresive, care pot diminua răspunsul sexual și lubrifierea.

Dacă simptomele au început după introducerea unui medicament, tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.

Factorii legați de stilul de viață și alte afecțiuni

Fumatul poate afecta vascularizația țesuturilor și este asociat cu efecte antiestrogenice. Hidratarea insuficientă poate accentua senzația generală de uscăciune vaginală, deși nu reprezintă, în mod obișnuit, cauza principală a atrofiei vaginale.

Stresul, anxietatea, problemele relaționale sau stimularea sexuală insuficientă pot reduce lubrifierea asociată excitării, chiar dacă nivelul hormonal este normal.

„Uscăciunea mucoaselor, inclusiv uscăciunea vaginală, apare și în sindromul Sjögren, boală autoimună care afectează glandele responsabile de producerea secrețiilor și poate determina uscăciunea ochilor, gurii și regiunii genitale”, ne explică dr. Iasmina Wadi.

Care sunt simptomele asociate cu uscăciunea vaginală?

Manifestările asociate cu uscăciunea vaginală diferă ca intensitate și nu apar exclusiv în timpul contactului sexual. Unele femei prezintă disconfort inclusiv atunci când merg, stau pe scaun sau fac activitate fizică.

Simptomele genitale asociate cu uscăciunea vaginală pot include:

• senzație persistentă de uscăciune;
• arsură, usturime sau prurit vaginal și vulvar;
• iritație și sensibilitate locală;
• senzație de tensiune sau disconfort.

În timpul activității sexuale pot apărea:

• dispareunie, adică durere la contactul sexual;
• senzație de frecare sau mici rupturi ale mucoasei;
• sângerare ușoară sau spotting după contact;
• scăderea satisfacției sexuale;
• evitarea contactului sexual din cauza anticipării durerii.

„Sindromul genitourinar al menopauzei poate afecta și tractul urinar. Sunt posibile usturimea la urinare, urinările frecvente, nevoia imperioasă de a urina și infecțiile urinare recurente. Orice secreție vaginală neobișnuită, mirosul modificat, pruritul intens sau o sângerare necesită evaluare, deoarece simptomele nu trebuie puse automat pe seama fenomenului de uscăciune vaginală”, adaugă dr. Iasmina Wadi.

Care sunt remediile și opțiunile de tratament pentru uscăciunea vaginală?

Tratamentul se stabilește în funcție de cauză, severitate, vârstă, status hormonal și antecedentele medicale. Opțiunile includ tratamente non-hormonale și hormonale.

Hidratantele vaginale

Hidratantele vaginale sunt utilizate regulat pentru uscăciunea vaginală, nu exclusiv înaintea contactului sexual. Produsele pe bază de acid hialuronic sau policarbofil aderă la mucoasă și contribuie la menținerea hidratării pentru o perioadă mai lungă. De regulă, sunt aplicate de câteva ori pe săptămână, conform instrucțiunilor produsului sau recomandării medicale.

Lubrifianți pentru uscăciune vaginală

Lubrifianții se aplică înaintea activității sexuale pentru reducerea imediată a frecării și durerii. Produsele pe bază de apă sunt utilizate frecvent, iar cele pe bază de silicon au o durată mai mare de acțiune. Produsele uleioase nu trebuie utilizate împreună cu prezervativele din latex, deoarece pot deteriora materialul și reduce eficiența acestora.

Estrogenul vaginal în doză mică

Pentru simptomele asociate deficitului estrogenic, inclusiv pentru uscăciune vaginală, medicul poate recomanda estrogen administrat local, sub formă de cremă, comprimate sau ovule vaginale ori inel vaginal.

„Tratamentul îmbunătățește grosimea și elasticitatea epiteliului, vascularizația și lubrifierea și contribuie la normalizarea mediului vaginal. Expunerea sistemică este în general redusă comparativ cu terapia hormonală sistemică”, explică dr. Iasmina Wadi.

În cazul antecedentelor de cancer hormonodependent, alegerea tratamentului pentru uscăciune vaginală necesită o discuție individualizată cu medicii implicați în îngrijire.

Prasterona și ospemifenul

Prasterona vaginală (DHEA) poate fi utilizată pentru anumite simptome moderate sau severe, în special dispareunia asociată menopauzei. Substanța este metabolizată local în hormoni sexuali.

„Ospemifenul este un modulator selectiv al receptorilor estrogenici administrat oral, indicat în anumite situații pentru simptome vulvovaginale moderate-severe asociate menopauzei. Indicațiile și contraindicațiile trebuie evaluate medical, specific”, ne explică dr. Iasmina Wadi.

Kinetoterapia planșeului pelvin și alte perspective de tratament pentru uscăciunea vaginală

Durerea persistentă poate determina contractarea involuntară a musculaturii planșeului pelvin, ceea ce întreține disconfortul la penetrare. Kinetoterapia planșeului pelvin și, în cazurile potrivite, dilatatoarele vaginale graduale pot ajuta la reducerea tensiunii musculare și recuperarea funcțională.

„Terapiile vaginale cu laser CO₂ sau Er sunt studiate pentru sindromul genitourinar al menopauzei, inclusiv pentru uscăciune vaginală, însă dovezile privind eficacitatea și siguranța pe termen lung rămân insuficiente pentru a le considera tratamente standard de primă linie”, ne explică dr. Iasmina Wadi.

Care sunt complicațiile și riscurile asociate cu uscăciunea vaginală?

În absența controlului simptomelor, uscăciunea vaginală persistentă poate favoriza:

• dispareunia și evitarea activității sexuale;
• microfisurile, iritațiile și sângerările după contact;
• fragilitatea progresivă a țesuturilor în contextul deficitului estrogenic;
• modificarea florei și creșterea pH-ului vaginal;
• simptome urinare precum usturimea, frecvența și urgența de a urina;
• infecțiile urinare recurente, în special după menopauză;
• anxietatea asociată contactului sexual și reducerea satisfacției sexuale;
• afectarea relației de cuplu și a calității vieții.

Durerea repetată poate crea un cerc vicios: anticiparea durerii reduce excitarea și lubrifierea, crește tensiunea musculară și face contactul sexual și mai inconfortabil.

Când se recomandă consultul medical?

„Puteți discuta cu medicul oricând uscăciunea vaginală vă produce disconfort, chiar dacă simptomele sunt relativ ușoare. Nu este nevoie să așteptați apariția durerii severe și nu există motive de rușine sau jenă: este o problemă medicală frecventă”, răspunde dr. Iasmina Wadi.

Consultația este cu atât mai importantă dacă uscăciunea vaginală este însoțită de durere persistentă, sângerare după contactul sexual, secreții neobișnuite, infecții urinare recurente, prurit sau usturime intensă. Sângerarea vaginală după menopauză trebuie întotdeauna evaluată medical.

Sfaturi pentru a preveni uscăciunea vaginală

Uscăciunea vaginală determinată de scăderea estrogenului nu poate fi întotdeauna prevenită, iar apariția sa în perioada menopauzei este frecventă. Totuși, câteva măsuri pot reduce iritația și disconfortul:

• folosiți regulat un hidratant vaginal dacă aveți tendință la uscăciune;
• utilizați lubrifiant înaintea contactului sexual pentru reducerea frecării;
• evitați săpunurile parfumate, gelurile intime agresive, deodorantele vaginale și alte produse care pot irita mucoasa, folosiți doar produse special destinate zonei intime;
• nu efectuați dușuri intravaginale, deoarece perturbă mediul vaginal normal;
• acordați-vă suficient timp stimulării sexuale, deoarece aceasta favorizează lubrifierea fiziologică;
• hidratați-vă adecvat și evitați fumatul, consumul de alcool;

De asemenea, nu ezitați să discutați cu medicul dacă observați că uscăciunea vaginală a apărut după începerea unui tratament medicamentos.

Bibliografie:

• Carlson K, Vadakekut ES. Genitourinary Syndrome of Menopause. [Updated 2026 Jun 17]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559297/
• Edwards D, Panay N. Treating vulvovaginal atrophy/genitourinary syndrome of menopause: how important is vaginal lubricant and moisturizer composition? Climacteric. 2016 Apr;19(2):151-61. doi: 10.3109/13697137.2015.1124259. Epub 2015 Dec 26. PMID: 26707589; PMCID: PMC4819835. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4819835/
• Goncharenko V, Bubnov R, Polivka J Jr, Zubor P, Biringer K, Bielik T, Kuhn W, Golubnitschaja O. Vaginal dryness: individualised patient profiles, risks and mitigating measures. EPMA J. 2019 Mar 2;10(1):73-79. doi: 10.1007/s13167-019-00164-3. PMID: 30984316; PMCID: PMC6459457. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6459457/
• Kobiella E, Satish S, Pon F, Jueng L, Shields C, Curran M, Wolde T, Moore JF, Greenseid S, Koru-Sengul T, Zhao W, Penedo F, Rojas KE. More than just „vaginal dryness”: sexual dysfunction correlates with genitourinary anatomy changes in female cancer survivors. Support Care Cancer. 2025 Nov 13;33(12):1056. doi: 10.1007/s00520-025-10046-2. PMID: 41225249; PMCID: PMC12612019. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12612019/
• Mark JKK, Samsudin S, Looi I, Yuen KH. Vaginal dryness: a review of current understanding and management strategies. Climacteric. 2024 Jun;27(3):236-244. doi: 10.1080/13697137.2024.2306892. Epub 2024 Feb 6. PMID: 38318859. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38318859/
• Waetjen LE, Crawford SL, Chang PY, Reed BD, Hess R, Avis NE, Harlow SD, Greendale GA, Dugan SA, Gold EB; Study of Womenʼs Health Across the Nation (SWAN). Factors associated with developing vaginal dryness symptoms in women transitioning through menopause: a longitudinal study. Menopause. 2018 Oct;25(10):1094-1104. doi: 10.1097/GME.0000000000001130. PMID: 29916947; PMCID: PMC6136974. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6136974/ 

Foto: shutterstock.com