Gastroenterita este una dintre cele mai frecvente cauze ale sindromului diareic acut, în special în sezonul cald, care afectează toate grupele de vârstă, însă are incidență mai crescută în rândul copiilor mici, vârstnicilor și pacienților imunocomprimiși. În lunile de vară, temperaturile mai crescute favorizează multiplicarea agenților patogeni enterici în alimente și apă. Consumul de produse necorespunzător păstrate, preparate, consumul de apă din ruse necontrolate, precum și expunerea la medii aglomerate (tabere, piscine, călătorii) crește riscul de gastroenterite.
Din punct de vedere clinic, aceste gastroenterite sunt definite de un sindrom inflamator acut al mucoasei gastrice și intestinale, caracterizat prin diaree, vărsături, crampe abdominale, febră și în unele cazuri deshidratare severă. Citiți în continuare pentru a descoperi ce este gastroenterita, care sunt diferitele tipuri de gastroenterite, cauzele și simptomele asociate, precum și strategiile terapeutice actuale, cu accent deosebit pe managementul deshidratării – o componentă esențială în prevenirea complicațiilor. De asemenea, vă vor fi oferite sfaturi prețioase pentru prevenție!
Ce este gastroenterita și cum apare?
Gastroenterita este definită ca inflamația acută a mucoasei stomacului și intestinului subțire (în unele cazuri și a celui gros), determinată de o gamă variată de agenți patogeni infecțioși. Aceștia pot fi virusuri, bacterii, paraziți, dar unele gastroenterite pot fi provocate nu de ingestia directă a agenților patogeni, ci de ingestia toxinelor acestora. În gastroenterite, se observă afectarea în mod direct a celulelor epiteliului intestina, cauzată de eliberarea de toxine enterotoxice de către agenții patogeni, alterarea funcției de absorbție și secreție la nivelul intestinului – cu instalarea ulterioară a diareei.
Majoritatea agenților patogeni care provoacă gastroenterite se transmit pe cale fecal-orală, prin consumul de apă sau alimente contaminate, contact cu persoane infectate sau prin manipularea obiectelor contaminate (fomite). În sezonul cald, acestei căi de transmitere sunt exacerbate mai ales de condițiile favorabile multiplicării microbiene, lipsa igienei adecvate, creșterea perioadei petrecute în aer liber și schimbările în comportamentul alimentar.
Tipuri de gastroenterite
În funcție de agentul etiologic implicat, putem distinge mai multe tipuri de gastroenterite, după cum urmează:
Gastroenterite virale
Reprezintă cea mai frecventă cauză de diaree acută în sezonul cald, mai ales la copii. Cele mai comune specii care provoacă gastroenterite virale sunt:
- rotavirusul (în special la copiii sub 5 ani);
- norovirusul (la adulți, cu potențial de focare epidemice);
- adenovirusul anteric;
- astrovirusul.
În contextul acestor gastroenterite virale, simptomele includ diaree apoasă, vărsături profuze și febră moderată, dureri și crampe abdominale. De regulă, evoluția este autolimitată la 3-7 zile, dar riscul de deshidratare – mai ales la sugari și vârstnici – este crescut.
Gastroenterite bacteriene
Rata de infecție cu agenți bacterieni enterici este cea mai crescută în lunile de vară, mai ales în contextul călătoriilor în diferite țări și alimentației nesigure. Cele mai frecvente specii care pot provoca gastroenterită bacteriană sunt:
- Salmonella: diaree inflamatorie, febră, frisoane, dureri abdominale;
- Campylobacter jejuni: dureri abdominale intense, diaree cu sânge, febră;
- Escherichia coli: de la diaree apoasă, până la forme hemoragice (ridică riscul sindromului hemolitic-uremic, mai ales la copii);
- Shigella: dizenterie cu febră, dureri abdominale, scaune muco-sanguinolente;
- Vibrio cholerae: diaree abundentă, apoasă, cu risc major de deshidratare severă.
De obicei, simptomele acestor gastroenterite bacteriene apar la 12-72 de la ingestia agentului patogen și pot varia de la forme ușoare, autolimitate, la forme severe, în funcție de virulența și de inoculul (cantitatea de bacterii) ingerat, de starea imunitară a gazdei.
Gastroenterite parazitare
Deși sunt în general mai rare, pot apărea și vara, mai ales în zonele cu igienă precară. Principalii agenți care pot provoca gastroenterită parazitară sunt:
- Giardia lamblia: diaree cronică, balonare, greață, malabsorbție;
- Cryptosporidium: diaree apoasă, persistentă;
- Entamoeba histolytica: diaree cu mucus și sânge, febră, colici abdominale.
Trebuie menționat că aceste gastroenterite parazitare nu se manifestă imediat după ce persoana a ingerat agentul patogen. De fapt, ele pot rămâne chiar subdiagnosticate și necesită examinări specifice pentru confirmarea diagnosticului diferențial.
Gastroenterite – cauze și factori de risc
După cum s-a menționat și mai sus, aceste gastroenterite sunt cauzate de infecții acute cu specii de virusuri, bacterii sau paraziți. Predomină în special cauzele virale și bacteriene. Deși aceste infecții sunt posibile pe întreg parcursul anului, pe timpul verii există o serie de factori care nu fac decât să crească riscul de gastroenterite. Printre cei mai importanți se numără:
- temperatura ambientală crescută, favorabilă multiplicării agenților patogeni în alimente și, de asemenea, alterării alimentelor;
- consumul produselor perisabile (carne, lactate, ouă) păstrate și depozitate necorespunzător;
- ingestia (voluntară sau accidentală) apei netratate, contaminate (piscine, fântâni, râuri);
- igiena deficitară a mâinilor, ustensilelor de gătit;
- călătoriile în zonele endemice pentru gastroenterite;
- petrecerea a mai mult timp în aer liber;
- consumul mai frecvent de produse preparate în aer liber, unde există flux mare de oameni.
Pentru a reduce riscul acestor gastroenterite, este necesară adoptarea unor măsuri de prevenție. Nu ar trebui subestimat potențialul sever al acestor afecțiuni, deoarece în contextul unui inocul patogen semnificativ poate fi necesară chiar spitalizarea pacientului.
Gastroenterite – simptome și manifestări
În general, toate tipurile de gastroenterite tind să se manifeste relativ similar, cu simptome care interesează în special tractul gastrointestinal:
- diaree apoasă (predominant în infecții virale și cu toxine bacteriene);
- diaree inflamatorie (hemoragică, cu mucus, caracteristică în special infecțiilor Shigella și Escherichia coli enterohemorgică, Campylobacter, Entamoeba);
- vărsături (mai frecvente în infecțiile virale, mai ales cu norovirus);
- febră (de intensitate variabilă, mai pronunțată în caz de gastroenterită bacteriană);
- dureri abdominale colicative asociate cu tenesme (urgența de a defeca, senzația că defecația este incompletă).
În contextul diareei severe și vărsăturile, deshidratarea este un risc foarte mare, fiind necesară cunoașterea simptomelor asociate:
- tahicardie;
- hipotensiune ortostatică;
- mucoase uscate;
- oligurie (eliminarea unei cantități foarte reduse de urină);
- stare de letargie, agitație.
Uneori, specificul simptomelor poate sugera eventuala cauză a acestor gastroenterite. Prezența diareei sanguinolente cu dureri abdominale intense și febră ridicată este foarte sugestivă pentru Shigella și Campylobacter. În schimb, o diaree profuză, apoasă, fără febră (sau cu febră de grad redus) sugerează gastroenterite virale sau cauzate de Escherichia coli toxigenică (ETEC).
Gastroenterite – tratament și sfaturi pentru rehidratarea corectă
Tratamentul depinde în general de cauză și de severitatea simptomelor, în unele cazuri nefiind necesar. Antibioterapia nu este recomandată de rutină, ci indicată doar în:
- infecții bacteriene confirmate (salmonelloza severă, shigelloza, simptome severe secundare infecției cu Campylobacter);
- diaree febrilă cu sindrom inflamator sever;
- pacienți imunocompromiși.
Se evită antidiareicele (loperamida) în diareea inflamatorie sau dacă se suspectează că infecția este cauzată de Escherichia coli enterohemoragică, din cauza riscului dat de sindrom hemolitic-uremic. În caz de gastroenterită acută, rehidratarea este terapia fundamentală, având scopul de a corecta pierderile de apă și de electroliți. În acest sens, se recomandă următoarele:
Soluții de rehidratare orală (SRO)
Standardizate, care conțin:
- glucoză (pentru absorbție activă a sodiului);
- sodiu, potasiu, cloruri, bicarbonat sau citrat.
Soluțiile trebuie administrate frecvent, în cantități mici (linguriță sau înghițituri la 1-2 minute), mai ales în prezența vărsăturile. În caz de gastroenterite acute, rehidratarea orală este preferată rehidratării parenterale, fiind mai sigură, eficientă și ușor de administrat.
Rehidratare intravenoasă (perfuzii)
Se recomandă în gastroenterita mai severă, care se prezintă cu:
- deshidratare severă (semne clinice evidente);
- gastroenterite însoțite de vărsături incoercibile care împiedică rehidratarea orală;
- tulburări de conștiență;
- gastroenterite care au progresat spre șoc hipovolemic.
Soluțiile folosite includ Ringer Lactat, soluție salină izotonică, care se administrează doar cu o monitorizare strictă a echilibrului hidroelectrolitic.
Sfaturi pentru prevenție
Pentru a reduce riscul de a contracta o infecție care stă la baza gastroenteritelor, se recomandă următoarele:
- spălarea mâinilor cu apă și săpun după toaletă, înainte de mese și prepararea alimentelor;
- consumul de alimente proaspete, bine gătite, depozitate corect;
- evitarea consumului de produse lactate nepasteurizate și a ouălor crude, salatelor, fructelor de mare;
- apa consumată trebuie să fie îmbuteliată sau fiartă (în zone nesigure);
- evitarea consumului de gheață din surse necontrolate;
- vaccinarea împotriva rotavirusului (recomandată la sugari);
- evitarea contactului apropiat cu persoane care prezintă simptome de infecție;
- igienizarea periodică a suprafețelor din bucătării sau băi.
Astfel, este limitat riscul de a contracta infecțiile care stau la baza apariției bolii.
Foto: shutterstock.com
