Infarctul mezenteric este o afecțiune medicală gravă, dar puțin cunoscută, care apare atunci când fluxul de sânge către o porțiune a intestinului este blocat. Această întrerupere a circulației poate provoca leziuni severe ale țesutului intestinal, iar în lipsa unui tratament rapid, poate duce la necroză și complicații care pun viața în pericol.
Deși rar, infarctul mezenteric necesită o atenție deosebită, mai ales că simptomele pot fi înșelătoare, adesea confundate cu probleme digestive obișnuite. Durerile abdominale intense și persistente, în special la persoanele cu afecțiuni cardiovasculare sau tulburări de coagulare, trebuie tratate ca un semnal de alarmă și investigate cât mai repede.
Fără intervenție medicală imediată, infarctul mezenteric poate evolua rapid către complicații severe, precum sepsisul (o infecție generalizată) și, în cele mai grave cazuri, decesul. Din păcate, statisticile arată că rata de mortalitate asociată infarctului mezenteric rămâne foarte ridicată, între 60% și 80%, mai ales atunci când diagnosticul este întârziat.
Infarct mezenteric, cauze
Cauzele infarctului mezenteric sunt diverse și pot fi clasificate în funcție de natura blocajului vascular. Cea mai frecventă cauză este tromboza arterială mezenterică, care apare atunci când un cheag de sânge se formează în arterele ce alimentează intestinul, împiedicând astfel trecerea sângelui. Această formă este adesea asociată cu ateroscleroza și factori de risc cardiovascular, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul sau fumatul.
O altă cauză importantă este embolia arterială mezenterică, în care un tromb format în altă parte a corpului, frecvent în inimă în contextul fibrilației atriale sau după un infarct miocardic, migrează și blochează arterele mezenterice. Această formă debutează, de obicei, brusc și poate duce rapid la afectarea intestinală.
Pe lângă aceste cauze arteriale, infarctul mezenteric poate fi provocat și de tromboza venoasă mezenterică, în care tromboza apare în venele ce asigură drenajul sângelui din intestin. Aceasta este mai puțin frecventă, dar poate apărea în contextul unor afecțiuni care cresc coagulabilitatea sângelui, cum ar fi trombofilia, cancerul sau utilizarea contraceptivelor orale.
De asemenea, stările care determină o scădere semnificativă a fluxului sangvin, cum ar fi hipotensiunea severă, șocul sau insuficiența cardiacă, pot duce la infarct mezenteric prin ischemie non-oclusivă. Ateroscleroza este o afecțiune frecvent asociată, deoarece îngustează arterele mezenterice și predispune la formarea de cheaguri.
Este important de subliniat că infarctul mezenteric poate apărea și în contextul unor proceduri medicale sau intervenții chirurgicale care afectează circulația intestinală, precum și la persoanele cu anumite boli autoimune sau vasculite.
Cine este expus riscului de infarct mezenteric?
Infarctul mezenteric apare de cele mai multe ori la persoane cu anumite condiții de sănătate sau factori de risc care afectează circulația sângelui.
Iată principalele situații în care riscul de infarct mezenteric este crescut:
- Persoanele în vârstă sunt mai expuse, deoarece vasele de sânge își pierd din elasticitate odată cu înaintarea în vârstă. În plus, bolile cardiovasculare sunt mai frecvente la aceste persoane.
- Afecțiunile cardiace, precum insuficiența cardiacă, fibrilația atrială, boala coronariană sau afecțiunile valvelor cardiace, pot duce la formarea de cheaguri care blochează fluxul sangvin către intestin.
- Tensiunea arterială scăzută (hipotensiunea) severă, mai ales în contextul unui șoc septic sau hemoragic, poate duce la scăderea irigării intestinale, favorizând infarctul mezenteric.
- Un nivel crescut de colesterol sau trigliceride poate contribui la formarea de plăci de aterom în vasele mezenterice, care pot obstrucționa fluxul sangvin.
- Tulburările de coagulare, fie ereditare, fie dobândite, pot duce la formarea spontană a cheagurilor de sânge, care pot bloca arterele intestinale.
- Fumatul este un factor de risc major, deoarece afectează vasele de sânge și favorizează apariția trombozelor.
- Consumul de cocaină este asociat cu vasoconstricție severă, care poate reduce brusc fluxul de sânge în arterele mezenterice.
- Pacienții care fac dializă, au insuficiență renală sau au suferit recent un infarct miocardic pot prezenta un risc crescut din cauza modificărilor bruște ale tensiunii arteriale și ale fluxului sangvin.
- Intervențiile recente cu cateter (angiografie, cateterism cardiac) sau chirurgii vasculare pot, în cazuri rare, declanșa ocluzii arteriale.
- Bolile inflamatorii, precum pancreatita sau diverticulita, precum și afecțiunile autoimune de tip vasculită, pot contribui la inflamația și îngustarea vaselor care irigă intestinul.
Infarct mezenteric, simptome
Simptomele infarctului mezenteric sunt variate și pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni abdominale, ceea ce face diagnosticul dificil. Cel mai caracteristic simptom este durerea abdominală severă. Aceasta apare de obicei brusc și are un caracter disproporționat față de semnele clinice observate. Pacienții descriu adesea o durere intensă, persistentă, care nu se ameliorează la administrarea analgezicelor obișnuite.
Pe lângă durere, pot apărea greață, vărsături și diaree. Iar uneori scaunele pot conține sânge, semn al unei afectări importante a mucoasei intestinale. Balonarea și senzația de disconfort abdominal sunt frecvente, iar abdomenul poate deveni sensibil la palpare.
Pe măsură ce infarctul mezenteric progresează și țesutul intestinal suferă leziuni mai extinse, pot apărea febra și semnele de șoc, precum tahicardia, hipotensiunea arterială și starea de confuzie. Aceste simptome indică o stare gravă, care necesită intervenție medicală urgentă pentru a preveni complicațiile severe, cum ar fi peritonita sau sepsisul.
Din cauza simptomelor nespecifice, infarctul mezenteric este uneori diagnosticat tardiv.
Infarct mezenteric, diagnostic
Diagnosticul infarctului mezenteric reprezintă o provocare și se bazează pe o evaluare clinică atentă și pe investigații imagistice specifice. Inițial, medicul va investiga istoricul medical al pacientului și va efectua un examen fizic pentru a identifica semnele clinice sugestive.
Pentru confirmarea infarctului mezenteric, cea mai importantă investigație este angio-CT-ul abdominal. Investigaţie care oferă imagini detaliate ale vaselor sangvine mezenterice și poate identifica cu precizie locația și natura blocajului. Acest examen este rapid și neinvaziv și a devenit standardul în diagnosticul infarctului mezenteric.
Analizele de sânge pot arăta valori crescute ale markerilor inflamatori, leucocitoză, precum și semne de afectare a organelor sau dezechilibre electrolitice. De asemenea, ecografia Doppler poate fi folosită pentru evaluarea circulației sanguine în vasele mezenterice. Dar este mai puțin specifică decât angio-CT-ul.
În unele cazuri, poate fi necesară angiografia clasică, care oferă detalii și permite în același timp intervenții terapeutice endovasculare. Diagnosticul precoce al infarctului mezenteric este crucial pentru inițierea rapidă a tratamentului și reducerea riscului de complicații severe.
Infarct mezenteric, tratament
Tratamentul infarctului mezenteric trebuie adaptat cauzei și stadiului bolii. În cazul în care blocajul vascular este cauzat de un tromb sau embol, terapia anticoagulantă este folosită pentru prevenirea extinderii acestuia și restabilirea fluxului sangvin. Anticoagulantele ajută la fluidizarea sângelui și sunt adesea prima linie de tratament în infarctul mezenteric.
Pentru cazurile în care cheagul este accesibil, pot fi efectuate proceduri endovasculare minim invazive, precum tromboliza (dizolvarea cheagului) sau trombectomia (îndepărtarea cheagului), care pot restabili circulația și pot salva țesutul intestinal.
În formele severe, când leziunea intestinală este extinsă și necroza a apărut, este necesară intervenția chirurgicală. Chirurgul va îndepărta porțiunile de intestin afectate și va încerca să restabilească fluxul sangvin. Uneori, poate fi nevoie de mai multe intervenții chirurgicale sau chiar de efectuarea unei colostomii temporare sau permanente.
Pe lângă tratamentul specific, pacienții necesită suport intensiv, inclusiv hidratare corectă, monitorizarea parametrilor vitali și prevenirea complicațiilor precum infecțiile sau șocul septic. Reabilitarea după infarctul mezenteric poate fi complexă, în special în cazul celor care au suferit intervenții chirurgicale extinse.
Prevenția infarctului mezenteric. Ce putem controla?
Deși infarctul mezenteric nu poate fi întotdeauna prevenit, mai ales în cazurile cu debut brusc, există totuși măsuri care pot reduce riscul de apariție a acestei afecțiuni grave.
În primul rând, gestionarea corectă a afecțiunilor cardiovasculare. Monitorizarea atentă a tensiunii arteriale, menținerea ritmului cardiac sub control în caz de fibrilație atrială și urmarea tratamentului pentru boli de inimă pot reduce riscul de formare a cheagurilor care pot bloca arterele mezenterice.
Adoptarea unui stil de viață sănătos este, de asemenea, important în prevenția infarctului mezenteric. Renunțarea la fumat, o dietă echilibrată, săracă în grăsimi saturate și bogată în fibre, precum și exercițiile fizice regulate contribuie la menținerea vaselor de sânge sănătoase și la reducerea nivelului de colesterol.
Pentru persoanele care suferă de afecțiuni cronice precum diabet, insuficiență renală sau boli autoimune, controlul strict al bolii și evaluările medicale periodice pot ajuta la identificarea precoce a unor complicații care ar putea favoriza apariția infarctului mezenteric.
În cazul pacienților cu risc crescut, cum sunt cei cu istoric de tromboze sau cu tulburări de coagulare, administrarea de anticoagulante conform recomandărilor medicului poate avea un rol preventiv important.
Educația medicală, monitorizarea constantă a stării de sănătate și precauze infarct mezenteric, infarct mezenteric simptome, diagnostic infarct mezenteric, tratament infarct mezenteric, cum putem preveni infarctul mezenteric, infarct mezenteric cine se afla la risc,zentarea imediată la medic în cazul unor dureri abdominale intense pot face diferența dintre viață și moarte.
Așadar, infarctul mezenteric este o urgență medicală severă, dar cu șanse mai mari de supraviețuire dacă este diagnosticat și tratat la timp.
Foto: shutterstock.com
