Hipertiroidism. Ce este, cauze, simptome, factori de risc, diagnostic (analize necesare), tratament, complicații

Hipertiroidismul reprezintă o afecțiune caracterizată prin secreția în exces de hormoni tiroidieni – tiroxină (T4) și triiodotironină (T3) – de către glanda tiroidă, ceea ce duce la sindromul clinic de hipermetabolism generalizat.

Diagnosticul de hipertiroidism are implicații sistemice extinse, afectând funcția cardiovasculară, neuropsihică, gastrointestinală, musculo-scheletică și în egală măsură pe cea reproductivă.

În practica generală, termenul de „hipertiroidism” este folosit drept sinonim cu „tireotoxicoza”, deși, în sens strict, tireotoxicoza se referă la starea fiziopatologică determinată de excesul de hormoni tiroidieni, indiferent de care ar fi sursa sau cauzele acesteia.

Ce este hipertiroidismul și cum apare?

Starea patologică de hipertiroidism apare ca urmare a secreției excesive de hormoni tiroidieni, T3 și T4, de către celulele foliculare ale glandei tiroide. O astfel de secreție excesivă poate avea la bază mai multe cazuri – stimulare autoimună, hiperstimularea receptorilor TSH și modificări ale structurii nodulare/parenchimatoase a glandei. Excesul hormonal duce la o accelerare foarte pronunțată a proceselor metabolice, cu creșterea consumului de oxigen, hipercatabolism lipidic și proteic, sensibilitate crescută la catecolamine și multe altele. Persoanele cu hipertiroidim au o afectare multisistemică care scade semnificativ calitatea vieții. Mecanismul bolii implică:

• creșterea sintezei și eliberării hormonilor tiroidieni de către glanda tiroidă;
• declinul TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) ca urmare a feedback-ului negativ central;
• alterarea transportului și metabolismului periferic al hormonilor tiroidieni;
• amplificarea răspunsului organismului la stimuli adrenergici.

Clinic, se pot diferenția două tipuri de hipertiroidism: evident sau subclinic. Vorbim despre așa-zisul hipertiroidism evident atunci când se observă niveluri scăzute de TSH cu niveluri crescute de T3 și/sau niveluri crescute de T4. Când nivelurile de T3 sunt crescute, iar TSH-ul este scăzut și nivelurile de T4 sunt normale, vorbim despre „toxicoză T3”. Prin hipertiroidism subclinic se înțelege TSH-ul scăzut, cu niveluri normale de T3 și T4. Atât hipertiroidismul evident, cât și în forma subclinică, se asociază cu complicații extinse pe termen lung în lipsa tratamentului.

Hipertiroidism – cauze și factori de risc

Există foarte multe cauze care pot duce la hipertiroidism, dar cele mai comune sunt:

• boala Basedow-Graves: este principala cauză pentru hipertiroidism mai ales la adulții tineri (în special femei). Boala Basedow-Graves este o afecțiune autoimună care se caracterizează prin prezența anticorpilor anti-receptori TSH (TRAb), care duc la hipertrofie și hiperplazie tiroidiană, cu creșterea producției de hormoni tiroidieni și hipertiroidism;
• adenomul toxic solitar: este un nodul tiroidian autonom funcțional (așa-zis „nodul cald”) ce sintetizează hormoni tiroidieni independent de controlul hipofizar;
• gușă multinodulară toxică (boala Plummer): se prezintă cu glanda tiroidă mărită (gușa), cu multipli noduli autonomi cu secreție incontrolabilă de T3 și T4, mai frecvent la persoanele cu vârstă înaintată, și hipertiroidism secundar;
• tireotoxicoza factițială: ingestia exogenă de hormoni tiroidieni (voluntară sau accidentală);
• carcinomul tiroidian funcțional (rar) sau metastazele tiroidiene secretante;
• tiroiditele subacute (de Quervain), tiroiditele silențioase sau postpartum: duc la o eliberare tranzitorie a hormonilor tiroidieni din glanda inflamată, fără sinteză activă;
• trofoblastoze (boala trofoblastică gestațională): determină hipertiroidism prin creșterea așa-zisului hormon hCG (gonadotropina corionică umană), care acționează asupra receptorului TSH;
• hipertiroidismul indus de excesul de iod;
• tiroidita indusă de medicamente: amiodarona, litiu, inhibitori de tirozin-kinază, interferon-alfa, terapie cu inhibitori ai punctelor de control imun;
• alte tipuri de tiroidite: hashitoxicoza, tiroidita nedureroasă, tiroidita subacută dureroasă, cea supurativă, tiroidita Riedel.

Boala Basedow-Graves este principala cauză de hipertiroidism, îndeosebi în rândul populației tinerilor adulți. La adulții în vârstă și persoanele care trăiesc în regiunile cu deficit de iod, gușa multinodulară toxică este cea mai frecventă cauză de hipertiroidism. Tiroidita fictivă este acea tireotoxicoză asociată cu utilizarea inadecvată sau excesivă a hormonului tiroidian farmaceutic. Datorită efectului secundar bine primit de multe persoane – pierderea în greutate – tiroxina are potențialul de a fi administrată în mod abuziv. Femeile sunt mult mai frecvent diagnosticate cu hipertiroidism (raport 5:1) decât bărbații, întrucât și sarcina poate fi o posibilă cauză.

Simptome hipertiroidism

Simptomele de hipertiroidism sunt foarte variate, dar reflectă în special starea de hiperactivitate metabolică și hipersensibilizare la catecolamine. Manifestările includ:

• simptome generale: scădere ponderală în contextul apetitului crescut, stare generalizată de oboseală, intoleranță la căldură, transpirații abundente;
• simptome cardiovasculare: tahicardie (creșterea ritmului cardiac), palpitații, aritmii;
• simptome neuromusculare: tremurături subtile, hiperreflexe, miopatie proximală;
• simptome neuropsihice: anxietate, nervozitate, insomnie, labilitate emoțională;
• simptome gastrointestinale: hipermotilitate intestinală, diaree, rar steatoree;
• simptome reproductive: oligoamenoree, infertilitate, scăderea libidoului;
• simptome dermatologice: piele caldă la atingere, umedă, onicoliză, alopecie difuză;
• simptome oftalmologice (în boala Basedow-Graves): exoftalmie, edem periorbital, diplopie (în cazuri severe – oftalmopatie infiltrativă activă), fotofobie;
• gușă tiroidiană (difuză sau nodulară).

Simptomele mai pot varia și în funcție de cauza care duce la hipertiroidism. De exemplu, dacă este vorba despre tiroidita subacută, pacienții se pot prezenta cu dureri puternice ale gâtului, cu stări febrile și, în unele cazuri, chiar cu semne de insuficiență cardiacă (acestea sunt, pe de altă parte, mai frecvente la persoanele în vârstă cu hipertiroidism).

Diagnosticul de hipertiroidism – investigații și analize necesare

Diagnosticul de hipertiroidism se stabilește atât pe baza suspiciunii clinice, cât și a rezultatelor testelor de laborator și, în unele cazuri, investigațiilor imagistice.

Analize hipertiroidism

• TSH seric – scăzut (supresat), sub 0,01 mUI/L – indicator precoce și sensibil;
• FT4 (tiroxina liberă) și FT3 – crescute; în formele T3-toxice (≈5% din cazuri), doar T3 este crescut;
• TRAb (anticorpi anti-receptor TSH) – pozitivi în boala Basedow-Graves;
• anticorpi anti-TPO și anti-tiroglobulină – pot fi prezenți în patologia autoimună.

Investigații pentru hipertiroidism

Ecografia tiroidiană permite evaluarea morfologică a glandei tiroide, a vascularizației, dar și a eventualilor noduli tiroidieni. Scintigrafia tiroidiană cu Tc-99m sau I-123 este foarte eficientă, de asemenea, în diferențierea cauzelor care duc la hipertiroidism:

• captare difuz crescută → boala Basedow-Graves;
• captare focală → nodul toxic;
• captare scăzută → tiroidită.

Alte teste pot fi necesare pentru a identifica eventualele implicații sistemice ale bolii, cum ar fi un EKG pentru semnele de aritmie, tahicardie.

Tratament hipertiroidism

Tratamentul pentru hipertiroidism trebuie individualizat în funcție de cauză, severitatea clinică, vârstă și comorbiditățile pacientului. Obiectivele sunt gestionarea simptomelor și normalizarea funcției tiroidiene, precum și prevenirea recurenței sau a complicațiilor.

Tratament medicamentos pentru hipertiroidism

Se bazează în principal pe tireostatice (antitiroidiene de sinteză), medicamente care stabilizează și reduc producția de hormoni tiroidieni:

• tiouracili: propiltiouracil (PTU) – preferat în sarcină (primul trimestru);
• tioamide: metimazol (thiamazol) – eficiență superioară, efecte adverse mai rare.

Aceste medicamente inhibă peroxidaza tiroidiană și, astfel, blochează sinteza T3 și T4. Totuși, au posibile efecte adverse, inclusiv agranulocitoză, hepatotoxicitate, erupții cutanate, artralgii. Beta-blocantele (propanololul) se folosesc pentru ameliorarea tahicardiei, tremorului. În cazul oftalmopatiei Graves severei sau crizei tireotoxice, se recomandă corticosteroizi.

Tratament chirurgical pentru hipertiroidism

Tratamentul chirurgical are indicații doar în următoarele cazuri:

• gușă voluminoasă cu compresie excesivă;
• noduli suspecți oncologic;
• recurență după tratamentul medicamentos, intoleranță sau rezistență la tireostatice.

Tehnica implică tiroidectomia totală sau subtotală. Evident, ulterior îndepărtării glandei tiroide este necesară terapia de substituție hormonală.

Tratament cu iod radioactiv (I-131)

Alternativă terapeutică eficientă pentru boala Basedow-Graves, noduli toxici și boala Plummer. Medicamentele se administrează pe cale orală și induc distrugerea selectivă a țesutului tiroidian hiperactiv. Tratamentul cu iod radioactiv pentru hipertiroidism nu este indicat în sarcină, în caz de alăptare sau de oftalmopatie activă.

Alimentația recomandată în hipertiroidism

În caz de hipertirodisim, alimentația este foarte importantă pentru a controla simptomele și, de asemenea, pentru a preveni efectele negative ale catabolismului accelerat, motiv pentru care se recomandă următoarele:

• creșterea aportului caloric (pentru a compensa starea hipermetabolică);
• dietă bogată în proteine și calciu;
• limitarea consumului de alimente bogate în iod (alge, sare iodată, suplimente iodate);
• limitarea consumului de cafea și alcool, renunțarea la fumat;
• suplimentarea cu vitamina D și magneziu.

Hidratarea adecvată, pentru a preveni deshidratarea prin transpirația excesivă asociată, este, de asemenea, foarte importantă.

Hipertiroidism – complicații și riscuri asociate

În caz de hipertiroidism netratat sau necorespunzător gestionat se poate ajunge la așa-zisa criză tireotoxică („furtună tiroidiană”) – tahicardie, motilitate gastrointestinală crescută, anxietate și diaforeză, febră și manifestări ale disfuncției multiple de organe. Criza tireotoxică reprezintă o complicație a hipertiroidismului care poate pune viața în pericol, necesitând îngrijire medicală de urgență. Rata mortalității este ridicată la persoanele cu vârsta peste 60 de ani (în jur de 16%).

De asemenea, starea prelungită și netratată de hipertiroidism crește riscul evenimentelor cardiovasculare acute – fibrilație atrială, accident vascular cerebral ischemic –, precum și riscul de osteoporoză, infertilitate, exoftalmopatie severă cu afectarea ireversibilă a vederii. Mai mult, după tratamentul cu I-131 sau chirurgical, există risc de hipotiroidism iatrogen. Forma evidentă de hipertiroidism are risc mai mare de complicații, dar acestea pot apărea și în forma subclinică – aritmii, fibrilație atrială, osteoporoză cu risc crescut de fractură de șold.

Foto: shutterstock.com