Vaginita reprezintă inflamația mucoasei vaginale, determinată cel mai frecvent de infecții, modificări hormonale sau factori iritanți. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice, afectând femeile de toate vârstele, însă incidența este mai mare în perioada fertilă.
„Manifestările variază în funcție de cauza care a produs inflamația și pot include secreții vaginale modificate, prurit, usturime, miros neplăcut și disconfort în timpul urinării sau contactului sexual. Identificarea tipului de vaginită este foarte importantă deoarece tratamentul diferă în funcție de agentul cauzal”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Ce este vaginita și cum apare?
Vaginita reprezintă inflamația vaginului, uneori asociată și cu inflamația vulvei, caz în care vorbim despre „vulvovaginită”. Afecțiunea apare atunci când echilibrul microbiologic al vaginului este perturbat, ceea ce favorizează multiplicarea excesivă a bacteriilor, fungilor sau a altor microorganisme patogene. În alte situații, inflamația apare din cauza deficitului de estrogen sau a contactului cu substanțe iritante ori alergene.
„În mod normal, vaginul este populat predominant de bacterii din genul Lactobacillus, care produc acid lactic și mențin un pH acid, cuprins între 3,8 și 4,5. Acest mediu împiedică dezvoltarea microorganismelor patogene. Atunci când acest echilibru este modificat, flora protectoare scade, iar bacteriile sau fungii oportuniști se multiplică excesiv, ceea ce asociază apariția inflamației și a simptomelor de vaginită”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Tipuri de vaginită
Vaginita nu reprezintă o singură boală, ci un grup de afecțiuni cu mecanisme și tratamente diferite. Cele mai întâlnite forme sunt următoarele:
Vaginoza bacteriană
Este cea mai frecventă cauză de vaginită la femeile aflate la vârsta reproductivă. Caracteristici importante sunt următoarele:
- apare prin înlocuirea lactobacililor cu bacterii anaerobe;
- este asociată cu creșterea pH-ului vaginal;
- determină secreții cenușii sau albicioase cu miros neplăcut, asemănător celui de pește;
- poate produce usturime și disconfort local.
Vaginita candidozică
Este provocată de dezvoltarea excesivă a fungilor din genul Candida, în special Candida albicans. Aproximativ trei sferturi dintre femei dezvoltă cel puțin un episod de candidoză vaginală de-a lungul vieții. Caracteristicile importante sunt:
- secreții albicioase, dense, asemănătoare brânzei;
- prurit intens;
- usturime și senzație de arsură;
- disconfort în timpul contactului sexual.
Trichomoniaza
Este o infecție cu transmitere sexuală produsă de parazitul Trichomonas vaginalis. Caracteristici importante sunt mai ales:
- secreții abundente, gălbui-verzui, uneori spumoase;
- miros neplăcut;
- iritație și inflamație vaginală;
- necesită tratamentul ambilor parteneri sexuali.
Vaginita inflamatorie descuamativă
Este o afecțiune inflamatorie cronică, rară, care nu este cauzată de o infecție propriu-zisă. Caracteristici importante sunt:
- secreții purulente, uneori cu striuri de sânge;
- prurit și senzație intensă de arsură;
- roșeață accentuată;
- durere la contactul sexual.
Vaginita atrofică
Apare în special după menopauză, pe fondul deficitului de estrogen. Caracteristici importante sunt următoarele:
- uscăciune vaginală;
- senzație de arsură;
- durere la contactul sexual;
- mucoasă vaginală subțiată și fragilă.
Vaginita mixtă
Reprezintă asocierea simultană a două sau mai multe tipuri de infecție vaginală, cel mai frecvent vaginoză bacteriană și candidoză. Tratamentul este mai complex deoarece fiecare microorganism necesită terapie specifică.
Care sunt diferențele dintre cistită și vaginită?
„Deși multe paciente confundă aceste două afecțiuni deoarece pot provoca usturime la urinare și disconfort pelvin, cistita și vaginita afectează organe diferite și necesită tratamente complet diferite. Diagnosticul corect este esențial pentru a înainta recomandări terapeutice adecvate”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
| Caracteristică | Cistită | Vaginită |
| Organ afectat | Vezica urinară | Vaginul |
| Cauză principală | Cel mai frecvent infecția cu Escherichia coli | Bacterii, fungi, paraziți sau dezechilibre hormonale |
| Simptome dominante | Urinări frecvente, usturime la urinare, durere suprapubiană | Prurit, secreții modificate, miros neplăcut, usturime vaginală |
| Secreții vaginale | Nu | Frecvent prezente |
| Hematurie (sânge în urină) | Poate apărea | Nu este caracteristică |
| Diagnostic | Sumar de urină și urocultură | Examen ginecologic și teste ale secreției vaginale |
| Tratament | Antibiotic, în funcție de urocultură și antibiogramă | Antifungice, antibiotice, antiparazitare sau tratament hormonal, în funcție de cauză |
Igiena intimă necorespunzătoare poate favoriza atât infecțiile urinare, cât și unele forme de vaginită, însă cele două afecțiuni nu trebuie confundate. Tratamentul administrat fără confirmarea diagnosticului va întârzia vindecarea și poate crește riscul de complicații.
Care sunt cauzele și factorii de risc pentru vaginită?
Apariția vaginitei este rezultatul modificării ecosistemului vaginal. Numeroși factori influențează flora protectoare și pH-ul vaginal, favorizând dezvoltarea microorganismelor patogene. Printre cei mai importanți factori de risc asociați cu vaginita se numără:
- dezechilibrul florei vaginale;
- scăderea numărului de lactobacili;
- utilizarea antibioticelor cu spectru larg de acțiune;
- sarcina;
- menopauza;
- alăptarea;
- diabetul zaharat;
- imunosupresia;
- tratamentele cu corticosteroizi;
- modificările hormonale;
- dușurile vaginale frecvente;
- contactele sexuale neprotejate;
- utilizarea produselor parfumate pentru igiena intimă și săpunurilor agresive;
- lenjeria foarte strâmtă sau realizată din materiale sintetice;
- umiditatea excesivă la nivelul zonei genitale.
„Riscul este mai mare în perioada fertilă, când modificările hormonale influențează constant flora vaginală, dar și la fetele înainte de pubertate și la femeile aflate la menopauză, unde deficitul de estrogen modifică semnificativ mediul vaginal”, adaugă dr. Iasmina Wadi.
Ce simptome prezintă pacienta cu vaginită?
Manifestările clinice diferă în funcție de cauza inflamației și de microorganismul implicat. De aceea, aspectul secreției vaginale sau intensitatea simptomelor nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului. Medicul va ține cont atât de istoricul pacientei cu vaginită, cât și de examenul ginecologic și investigațiile de laborator.
„În mod normal, secrețiile vaginale sunt transparente sau albicioase, au un miros discret și își modifică ușor consistența pe parcursul ciclului menstrual, fără să provoace mâncărime, usturime sau iritație. Atunci când apar modificări importante ale culorii, mirosului sau cantității secreției, este indicat consultul ginecologic”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Cele mai frecvente simptome ale pacientei cu vaginită sunt:
- secreții vaginale abundente sau cu aspect modificat;
- miros vaginal neplăcut;
- prurit vulvar și vaginal;
- senzație de arsură;
- usturime la urinare;
- roșeață și edem la nivelul vulvei;
- disconfort sau durere în timpul contactului sexual;
- senzație de iritație persistentă.
Examenul clinic este completat, atunci când este necesar, de măsurarea pH-ului vaginal și de analiza secreției vaginale pentru identificarea agentului cauzal.
Care sunt opțiunile de tratament pentru vaginită?
Tratamentul este individualizat și depinde în totalitate de cauza care a produs inflamația. Administrarea unui medicament fără confirmarea diagnosticului poate întârzia vindecarea și favoriza recidivele.
Tratamentul vaginozei bacteriene
În această formă sunt utilizate antibiotice active împotriva bacteriilor anaerobe. Tratamentul poate include:
- metronidazol administrat oral sau intravaginal;
- clindamicină administrată local sau oral;
- alte antibiotice recomandate de medic în cazurile recurente.
Recidivele sunt relativ frecvente și pot necesita scheme terapeutice prelungite.
Tratamentul candidozei vaginale
Infecțiile produse de Candida se tratează cu antifungice. Opțiunile terapeutice includ:
- ovule sau creme antifungice intravaginale;
- fluconazol administrat oral în cazurile necomplicate (cu excepția sarcinii);
- tratamente de durată mai lungă pentru formele recurente.
În cazul infecțiilor repetate este necesară identificarea factorilor favorizanți, precum diabetul zaharat sau tratamentele imunosupresoare.
Tratamentul trichomoniazei
Trichomoniaza necesită tratament antiparazitar sistemic. Principalele recomandări sunt:
- administrarea de metronidazol sau tinidazol;
- tratarea simultană a tuturor partenerilor sexuali;
- evitarea contactelor sexuale până la finalizarea tratamentului.
Tratamentul vaginitei atrofice
În această situație obiectivul principal este refacerea mucoasei vaginale. Tratamentul poate include:
- lubrifianți și hidratante vaginale;
- estrogen administrat local sub formă de cremă, ovule sau inel vaginal;
- alte terapii hormonale recomandate de medic, în funcție de fiecare pacientă.
Tratamentul vaginitei inflamatorii descuamative
Fiind o afecțiune inflamatorie cronică, tratamentul urmărește controlul inflamației. Acesta poate include:
- corticosteroizi administrați local;
- clindamicină în cazul suspiciunii unei componente bacteriene;
- estrogen local la femeile aflate la menopauză.
Uneori este necesară monitorizarea pe termen lung deoarece recidivele sunt frecvente.
Tratamentul vaginitei mixte
„Atunci când sunt prezente simultan două sau mai multe infecții, fiecare microorganism trebuie tratat specific. Din acest motiv, schema terapeutică este mai complexă și este stabilită exclusiv după confirmarea diagnosticului”, explică dr. Iasmina Wadi.
Prognosticul, complicațiile și riscurile pacientei cu vaginită
În majoritatea cazurilor, prognosticul este foarte bun dacă diagnosticul este stabilit corect și tratamentul este început precoce. Totuși, unele forme de vaginită, în special cele recurente sau asociate unor boli cronice, pot necesita monitorizare pe termen lung.
În lipsa tratamentului adecvat vaginita poate evolua spre:
- boală inflamatorie pelvină;
- creșterea riscului de infertilitate;
- sarcină ectopică;
- infecții recurente;
- afectarea calității vieții sexuale;
- durere și iritație cronică;
- risc crescut de transmitere și dobândire a infecțiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV;
- la femeile însărcinate vaginita asociază risc crescut de naștere prematură, greutate mică la naștere și corioamniotită.
Recidivele pot avea și un impact psihologic important, ducând la anxietate, scăderea încrederii în sine și afectarea relațiilor de cuplu.
Când se recomandă consultul ginecologic?
Consultația ginecologică este indicată ori de câte ori apar simptome sugestive pentru vaginită sau atunci când acestea persistă ori reapar după tratament. Solicitați un consult dacă observați:
- secreții vaginale cu aspect sau miros modificat;
- mâncărime sau usturime persistentă;
- durere la urinare sau în timpul contactului sexual;
- sângerări vaginale neobișnuite;
- simptome care nu se ameliorează după tratament;
- episoade repetate de vaginită.
„Consultul este cu atât mai important dacă simptomele apar în timpul unei sarcini”, adaugă dr. Iasmina Wadi.
Sfaturi pentru a preveni vaginita
Riscul de vaginită poate fi redus prin menținerea echilibrului florei vaginale și evitarea factorilor favorizanți. Se recomandă:
- menținerea unei igiene intime corecte, fără a exagera;
- limitarea dușurilor vaginale;
- utilizarea produselor de igienă fără parfum și folosirea celor special destinate zonei intime;
- purtarea lenjeriei din bumbac;
- evitarea hainelor foarte strâmte;
- schimbarea rapidă a costumului de baie umed;
- utilizarea prezervativului în cazul contactelor sexuale cu parteneri noi;
- administrarea antibioticelor numai la recomandarea medicului;
- prezentarea la medic încă de la primele semne de infecție.
Bibliografie:
- Brown H, Drexler M. Improving the Diagnosis of Vulvovaginitis: Perspectives to Align Practice, Guidelines, and Awareness. Popul Health Manag. 2020 Oct;23(S1):S3-S12. doi: 10.1089/pop.2020.0265. PMID: 32997581; PMCID: PMC7591372. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7591372/
- Carlson K, Mikes BA, Garg M. Bacterial Vaginosis. [Updated 2025 Nov 7]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459216/
- Eleutério J Jr, Campaner AB, de Carvalho NS. Diagnosis and treatment of infectious vaginitis: Proposal for a new algorithm. Front Med (Lausanne). 2023 Feb 9;10:1040072. doi: 10.3389/fmed.2023.1040072. PMID: 36844222; PMCID: PMC9947655. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9947655/
- Geer K, Klega A. Vaginitis: Diagnosis and Treatment. Am Fam Physician. 2025 Nov;112(5):504-512. PMID: 41252833. Link: https://www.aafp.org/afp/2025/1100/vaginitis
- Hildebrand JP, Carlson K, Kansagor AT. Vaginitis. [Updated 2025 Jan 19]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470302/
- Paladine HL, Desai UA. Vaginitis: Diagnosis and Treatment. Am Fam Physician. 2018 Mar 1;97(5):321-329. PMID: 29671516. Link: https://www.aafp.org/afp/2018/0301/p321
Foto: shutterstock.com
