În agitaţia cotidiană, majoritatea am uitat ce înseamnă o viaţă lipsită de stres şi l-am acceptat sau tolerat ca pe o rutină. Fiecare persoană percepe şi resimte stresul în propria manieră. Consecinţele stresului se pot răsfrânge asupra sferei digestive la un procent semnificativ de populaţie.
Influenţa stresului asupra digestiei nu trebuie să ne mire. Pe lângă creierul reprezentat de sistemul nervos central, fiecare persoană are şi un creier digestiv, reprezentat de sistemul nervos enteric. Cele două formează axa creier-intestin şi se află într-o comunicare permanentă bidirecţională, astfel încât centrii emoţionali şi cognitivi sunt în strânsă legătură cu procesele intestinale periferice. Orice perturbare la acest nivel duce la consecinţe digestive resimţite de fiecare persoană în funcţie de propria toleranţă.
Stresul perturbă tranzitul intestinal
Sistemul nervos enteric (creierul digestiv) este alcătuit din două componente, una cu rol în secreţie şi alta ce controlează motilitatea. Astfel, stresul se reflectă asupra acestor două aspecte: secreţia şi motilitatea (mişcarea alimentelor). În mod normal, peristaltica intestinală se caracterizează prin mişcări continue ale musculaturii gastrointestinale ce au la bază contracţii şi relaxări ritmice. În acest fel, alimentele sunt transportate de-a lungul tubului digestiv. Perturbările la acest nivel pot fi reprezentate de accelerarea sau încetinirea tranzitului intestinal (diaree/constipaţie) precum şi de accentuarea fenomenelor de reflux (refluarea conţinutului gastric în esofag).
Probleme digestive cauzate de stres
Principalele afecţiuni digestive declanşate de stres sunt tulburările digestive funcţionale. În această categorie întră sindromul colonului iritabil (cu predominanţa diareei sau a constipaţiei) şi dispepsia funcţională. Principalele manifestări clinice ale sindromului colonului iritabil sunt: dureri în etajul abdominal inferior resimţite la un prag al durerii mult scăzut, meteorismul abdominal (balonarea), flatulenţă, diaree sau constipaţie, senzaţie de defecaţie incompletă, scaun cu mucus, iritabilitate. Dispepsia funcţională se caracterizează prin dureri în etajul abdominal superior, greaţă, arsuri, plenitudine gastrică, eructaţii (râgâieli). De asemenea, stresul îşi poate pune amprenta prin apariţia senzaţiei de nod în gât.
Diagnosticul tulburărilor funcţionale
Este important de menţionat faptul că diagnosticul tulburărilor funcţionale se pune doar după excluderea unei cauze organice şi frecvent simptomele apar sau se accentuează într-un context favorabil (perioade de suprasolicitare, probleme emoţionale etc.). Întrucât substratul acestor afecţiuni este funcţional, tratamentul este simptomatic, iar reapariţia perioadelor stresante, de cele mai multe ori, este acompaniată de reapariţia simptomelor şi bineînţeles este necesară reluarea tratamentului.
Bolile inflamatorii şi stresul
O categorie mai specială de afecţiuni ce pot fi declanşate sau agravate de stres o reprezită bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă). Acestea, spre deosebire de tulburările funcţionale ce afectează calitatea vieţii, dar nu pun viaţa în pericol, sunt afecţiuni organice ce pot duce la forme severe de boală, unele chiar invalidante.
De reţinut! Schimbarea stilului de viaţă este esenţială şi universal valabilă, însă tratamentul medicamentos este individualizat.
