Stres

Pofta de mancare, stresul si varsta

Dr. Corina-Aurelia Zugravu, specialist igiena alimentatiei si nutritie, [email protected]
duminica, 5 februarie 2017
Share
  • Omul primitiv a mancat intotdeauna atunci cand a avut ocazia sa intre in posesia a ceva comestibil. Ca era vorba despre radacini, fructe, frunze sau, foarte rar, vanat, mancarea era o binefacere si era consumata complet. Dat fiind ca se dobandea greu, omul nu se gandea niciodata daca nu cumva este prea multa. Daca nu cumva il ingrasa.

    Metabolismul uman a fost adaptat mai ales pentru conditii de lipsa a alimentelor, de foame. De aceea, alimentele dense caloric, adica bogate in carbohidrati si grasimi, erau cele mai agreate. In prezent, desi stilul nostru de viata nu are nimic in comun cu cel al primelor hominide, schimbari majore in preferintele alimentare nu exista. Foamea si ruda ei moderna, apetitul, sunt prezente, la fel si inclinatia pentru alimentul gras si dulce. Nu e vorba despre dependente, ci doar de vocea speciei, care ne sopteste ca zaharul si grasimea sunt fix ceea ce ne trebuie, pentru ca au calorii. Organismul nu s-a lamurit inca de faptul ca mancarea este disponibila oricand, oricum. Si nici ca traiul sedentar ne face sa ne ferim de mancarea densa caloric.
    https://www.farmaciata.ro/pofta-de-mancare-stresul-si-varsta/
    Vezi tot
    < Inapoi
    Urmatorul >

  • Pofta de mancare, stresul si varsta

    Apetitul compenseaza frustrarile

    La tot acest tablou oarecum descurajant, se adauga faptul ca prea putin mai mancam astazi de foame. Mancam mai ales din cauza apetitului, a poftelor care, de cele mai multe ori, au alta motivatie decat pur si simplu necesitatea de a aduce corpului calorii cu care sa functioneze. Apetitul este ruda psihologica a foamei si ne face deservicii. Ati observat ca va puteti reduce mult aportul alimentar daca mancati numai de foame? A critica, insa, pofta de mancare, a incerca sa ne punem de-a curmezisul unor comportamente cu radacini metabolice adanci este nu numai inutil, dar si ineficient.

    Cu foamea nu te poti juca. Tocmai de aceea, singurele diete care au succes sunt cele care reusesc sa tina sub control aceasta forta. Pe de alta parte, mancarea este o recompensa la indemana tuturor. De la omul primitiv incoace, un pranz satisfacator, cu multe lipide si zaharuri, este urmat de o senzatie de bunastare mediata de opioide endogene, care compenseaza frustrarile din viata personala sau profesionala.
    Vezi tot
    < Inapoi
    Urmatorul >

  • dulciuri_shutterstock_282306719

    Variatiile hormonale si apetitul

    In foame, apetit, satietate intervin si hormonii. De la primul ciclu menstrual, fetele observa ca exista perioade cand pofta de mancare, mai ales de dulce, creste. Substratul este, probabil, jocul variatiei hormonale, desi studiile stiintifice efectuate in acest sens nu au dovedit nimic concret. Asa cum nici poftele din timpul perioadei de graviditate nu par a avea un substrat real. Ceea ce face ca multi medici sa le puna pe seama psihicului influentat de contextul maternitatii. Totusi, si poftele din sarcina, si variatiile de apetit din timpul ciclului menstrual exista si este putin probabil ca explicatia sa fie in totalitate de ordin psihogen.
    Vezi tot
    < Inapoi
    Urmatorul >

  • Pofta de mancare, stresul si varsta

    Stresul influenteaza pofta de mancare

    Si, de obicei, o influenteaza neuniform. Astfel, exista persoane care mananca in perioadele stresante mult mai mult decat ar fi cazul. Exista situatii de obezitate morbida, declansata pe o perioada de stres intens (de exemplu, moartea unei rude apropiate), caracterizata prin initierea unui aport alimentar exagerat, care a continuat in timp.

    Cortizolul eliberat in perioadele de stres creste ingestia alimentara, prin actiunea sa directa sau prin influentarea altor verigi metabolice. Paradoxal, exista si persoane care, in situatii de stres, devin anorexice. Pofta de mancare dispare complet.
    Vezi tot
    < Inapoi
    Urmatorul >

  • Pofta de mancare, stresul si varsta

    Apetitul nu are varsta

    Cum variaza foamea, satietatea pe masura ce avansam pe drumul vietii? Nu exista dovezi stiintifice care sa arate variatii determinate de anii care trec. Din pacate. Si asta pentru ca rata metabolica scade cu varsta, metabolismul nostru incetinind. Deci, in mod clar, in timp, avem nevoie de ceva mai putine calorii. Apetitul nu pare sa fi aflat acest lucru. Daca adaugam si disponibilitatea mai mica pentru efort fizic, din cauze obiective sau subiective, avem inca un motiv sa nu ne bucuram ca apetitul nu… imbatraneste.

    Doamnele trec printr-o alta grea incercare hormonala, menopauza, care poate fi si ea insotita de un spor ponderal. Acesta nu este consecinta unor dereglari hormonale, ci a metabolismului incetinit, care nu este in acord cu pofta de mancare, ramasa neschimbata.
    Vezi tot
    < Inapoi
    Urmatorul >

  • Pofta de mancare, stresul si varsta

    De retinut! Alimentatia trebuie sa ofere nutrientii necesari

    La varste si mai inaintate, apetitul are toate sansele sa scada, mai ales ca urmare a scaderii secretiilor digestive, a diminuarii simturilor legate de evaluarea organoleptica a alimentelor (gust, miros) si din cauza eventualelor sindroame depresive. De aceea, trebuie sa fim atenti ca ingestia alimentara scazuta sa nu duca la un aport necorespunzator de nutrienti. Cu toate acestea, un lucru este clar: apetitul intact este intotdeauna asociat cu o stare buna de sanatate, pe cand apetitul scazut si anorexia sunt intotdeauna semnale de alarma pentru boli uneori serioase.

    Semne subtile ale tulburarilor alimentare


    Pofta de mancare, foamea ne insotesc pe parcursul intregii vieti si sunt oglinda evolutiei noastre, a psihicului si a metabolismului nostru. Sunt conectate atat cu stresul sau incercarile prin care trecem, cat si cu nevoile metabolice uzuale.
    Vezi tot
    < Inapoi
    Urmatorul >
tonica
2017-07-14T15:10:58+00:00
Mentine-te
sanatos
in fiecare luna
catena