Anexita este determinata de obicei de microorganisme transmise pe cale sexuala: Neisseria gonorrhoeae (gonococul), Chlamydia trachomatis (chlamidioza), dar si de alte microorganisme (Bacteroides, Escherichia coli, Colibacilul etc.). Infectia se produce fie pe cale ascendenta, fie pe cale limfatica. Ascensionarea microorganismelor este favorizata de menstruatie, de actul sexual, de spalaturile vaginale, de expunerea la frig sau de manevre medicale: avorturi, nastere, montarea unui dispozitiv intrauterin.

Boala afecteaza mai ales femeile tinere intre 15 si 25 de ani, care au mai multi parteneri sexuali si care nu folosesc prezervativul. 4 din 5 femei se plang cel putin o data in viata de simptome ale acestei boli.

Simptomele pot fi usoare sau acute

Boala inflamatorie pelvina debuteaza de obicei in timpul sau imediat dupa menstruatie, cu dureri pelvine, acompaniate de febra, frisoane, senzatia de tensiune a abdomenului inferior, greturi, varsaturi, scurgere vaginala urat mirositoare. De asemenea, apar urinari frecvente si dificile ori durere la contactul sexual. Unele forme de boala au o simptomatologie usoara, cu dureri vagi si fara scurgere vaginala abundenta, poate doar cu disconfort la contactul sexual. Alte forme de anexita pot evolua dramatic si pot aparea complicatii – abcese, obstructie tubara sau peritonita.

Anexita determina modificari de dispozitie si repulsie fata de partener

Anexita cu Chlamydia determina infertilitate (din cauza ocluziei trompelor uterine) sau sarcina extrauterina (din cauza cicatricilor trompelor uterine fara ocluzie). Anexita in faza acuta provoaca o serie de manifestari psihice care influenteaza comportamentul. Astfel, femeia poate avea modificari de dispozitie, cu iritabilitate excesiva, repulsie fata de partener atunci cand boala a fost transmisa pe cale sexuala. Deceptia infidelitatii partenerului o determina sa nu mai aiba incredere in acesta, ceea ce duce la aparitia problemelor in cuplu.

Senzatia de durere si infertilitatea provoaca modificari psihice

In cazul anexitei cronice, dispareunia (durere in timpul actului sexual) si infertilitatea sunt doua aspecte importante care au rasunet asupra psihicului femeii. Dispareunia o va face sa nu isi mai doreasca apropierea fizica sau sa o amane. De aceea, informarea si consultul cel putin o data pe an la medicul ginecolog ar putea preveni neplacerile provocate de anexita. Infertilitatea este un factor de stres care afecteaza un cuplu. Lipsa capacitatii de a procrea o face pe femeie sa se simta inferioara, generand un sentiment de culpabilitate, neimplinire, ajungandu-se chiar la depresie.

Investigatiile care confirma diagnosticul sunt reprezentate de: examene bacteriologice din secretiile vaginale, examenul citologic Babes Papanicolau, analize sangvine (hemograma, VSH-ul, proteina C reactiva, ecografia abdominala inferioara sau endovaginala). Anexita trebuie diferentiata de apendicita, endometrioza, sarcina extrauterina, tumori ovariene sau uterine.

Tratament medicamentos si psihoterapie

Tratamentul consta in repaus fizic si sexual, combaterea febrei cu antitermice, a durerii cu antialgice si antispastice si a infectiei cu antibiotice, hidratare corespunzatoare. Tratamentul se recomanda de medicul ginecolog, in urma consultului si a efectuarii investigatiilor paraclinice enumerate. Cazurile severe cu febra mare, varsaturi, deshidratare si semne peritoneale se interneaza in spital. Pe langa vindecarea leziunilor genitale, tratamentul trebuie sa urmareasca si refacerea neuropsihica a femeii. Psihoterapia cognitiva va inlatura teama de actul sexual si neincrederea in partener.

Ce ne recomanda specialistul?

Fiindca este mai simplu sa previi decat sa tratezi, masurile de prevenire a anexitei constau in:

• Folosirea corecta a mijloacelor contraceptive de bariera: prezervativ, spermicide si diafragma;

• Evitarea spalaturilor vaginale pentru a nu distruge flora bacteriana saprofita de la nivelul vaginului;

• Efectuarea corecta, zilnica, precum si inainte si dupa contactul sexual a igienei organelor genitale externe cu produse special create pentru zona intima, care au un pH adecvat;

• Utilizarea contraceptivelor orale protejeaza impotriva aparitiei anexitei prin scaderea fluxului sangvin menstrual si prin modificarile de la nivelul mucoasei colului si uterului;

• Evitarea utilizarii toaletelor publice, a prosoapelor sau a lenjeriei intime infectate;

• Accesul la metodele moderne eficiente de diagnostic si tratament ale partenerilor sexuali.

Dr. Maria Zarva,

Medic specialist medicina de familie,

Medcenter Constanta,

www.medcenter.ro