Trăim, din fericire, vremuri în care infertilitatea poate avea rezolvare. În urma unui consult cu specialistul în reproducere umană asistată, cuplul află ce metodă de tratament ar trebui să urmeze, în funcţie de vârstă, cauza şi durata infertilităţii.
Colul reprezintă o barieră naturală pentru spermatozoizi în drumul lor spre trompe. Inseminarea intrauterină este procedura prin care spermatozoizii sunt introduşi direct în uter, ocolind bariera cervicală, facilitând astfel traseul lor către trompe. Procedura are loc la momentul ovulaţiei. Iar pentru ca femeia să beneficieze de inseminare, e obligatoriu ca trompele să fie permeabile.
Cui foloseşte inseminarea intrauterină
Inseminarea poate ajuta femeile care nu au un istoric îndelungat de infertilitate, au o rezervă ovariană optimă, sunt tinere (de principiu până în 35 de ani), dar care nu ovulează în mod regulat. De asemenea, inseminarea este recomandată şi când partenerul prezintă un număr redus de spermatozoizi în ejaculat, şi/sau spermatozoizii au o mobilitate redusă.
Inseminarea vine în ajutorul bărbaţilor care au probleme de erecţie, în cazurile de ejaculare retrogradă, de malformaţii ale organelor genitale. Se poate efectua când se doreşte prezervarea fertilităţii. Bărbaţii pot crioprezerva mostre de spermă cu scopul de a fi folosite ulterior, înainte de efectuarea intervenţiei chirurgicale, chimio- şi radioterapie în cadrul tratamentului pentru cancer. De inseminare pot beneficia şi cuplurile care decid să recurgă la donator de spermă.
Cum se face inseminarea
Odată colectată, mostra de spermă este centrifugată, separată de lichidul seminal. Concentratul de spermatozoizi în mediu special este pregătit în vederea inseminării. Procedura este efectuată când pacienta este în preajma ovulaţiei. Este o procedură simplă, ce durează câteva minute şi, de obicei, nedureroasă.
Rata de succes este în jur de 20% per ciclu şi depinde de cauza infertilităţii, vârsta pacientei şi dacă s-a efectuat tratament pentru inducerea ovulaţiei. Tratamentul de inducţie a ovulaţiei creşte riscul de sarcină multiplă în urma inseminării intrauterine. Procedura nu creşte riscul de malformaţii congenitale la copiii născuţi în urma inseminării.
Teste pentru depistarea infertilităţii
Cine poate apela la fertilizare in vitro
Fertilizarea in vitro (FIV) este o metodă de reproducere asistată, în care spermatozoizii şi ovocitele sunt puse în contact în vederea fertilizării, în condiţii asistate în laborator. Embrionii rezultaţi astfel sunt transferaţi în uterul pacientei unde se pot implanta şi are loc concepţia. Excesul de embrioni se crioprezervă cu scopul de a fi folosiţi ulterior. Iniţial, fertilizarea in vitro a venit în ajutorul femeilor cu trompe afectate, blocate sau absente.
Cu timpul, a devenit metoda de elecţie pentru tratamentul diferitelor cazuri de infertilitate ca endometrioza, rezerva ovariană redusă odată cu avansarea în vârstă, tulburările severe ale ovulaţiei, infertilitatea masculină şi cea inexplicabilă.
Realizare şi rezultate
Principalii paşi ai unui ciclu de tratament de fertilizare in vitro sunt hiperstimularea ovariană controlată, recoltarea ovocitelor, fertilizarea, cultivarea embrionilor, embriotransferul şi susţinerea fazei luteale. Recoltarea ovocitelor este o procedură chirurgicală care se efectuează prin ghidaj ecografic, sub anestezie, de regulă în regim ambulatoriu. Ovocitele mature sunt plasate în mediu de cultură împreună cu spermatozoizii în vederea fertilizării (FIV) sau se efectuează injecţie intracitoplasmică a spermatozoizilor (ICSI).
În jur de 75% din ovocite vor fertiliza. Embriotransferul se efectuează la 2, 3 sau 5 zile după fertilizare. Numărul maxim de embrioni transferaţi depinde de vârsta femeii şi cauzele infertilităţii. Potrivit statisticilor oficiale din 2016, rata sarcinii calculată per ciclu a fost de 27,1% pentru FIV şi 24,3% pentru ICSI.
