Toxiinfecții alimentare: cum le recunoașteți, diagnostic, tratament și prevenție

Toxiinfecțiile alimentare reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, la nivel global, din cauza faptului că se fac responsabile de un număr considerabil de episoade de boală acută, chiar spitalizări și, mai ales în rândul populației vulnerabile, decese. Aceste afecțiuni sunt cauzate de consumul de alimente și băuturi contaminate cu agenți patogeni – bacterii, virusuri, paraziți – sau cu toxine produse de acești agenți patogeni. Incidența cazurilor de toxiinfecții alimentare a cunoscut o creștere semnificativă ca urmare a numeroși factori precum igiena alimentară redusă și condițiile de transport și depozitare, aspecte tot mai relevante în dinamica lumii globalizate.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Gelul de mâini antibacterian cu aloe vera Genera, care curăţă pielea instant, fără clătire.

Toxiinfecții alimentare – ce sunt și cum apar?

La baza cazurilor de toxiinfecții alimentare stă ingestia alimentelor și a băuturilor contaminate cu microorganisme patogene vii sau cu toxinele produse de acestea. Contaminarea cu astfel de microorganisme (sau metaboliții acestora) poate avea loc în diferite etape ale procesării: odată cu procesarea, manipularea sau depozitarea alimentelor, iar uneori chiar la nivelul sursei (carne infectată, apă infectată). Există două mecanisme principale care stau la baza apariției semnelor de toxiinfecții alimentare:

• infecția alimentară propriu-zisă, în care agentul patogen ingerat (virus, bacterie, parazit sau fung) colonizează tractul gastrointestinal și determină boală prin multiplicare locală și prin interacțiunea cu mucoasa digestivă (acest mecanism este specific bacteriilor invazive, cum sunt Salmonella, Campylobacter, Shigella și anumitor virusuri și paraziți);
• intoxicația alimentară, care presupune ingestia toxinelor preformate sau eliminate în aliment (de exemplu, toxina stafilococică, toxina botulinică), caz în care simptomele tind să apară mai rapid, uneori în decurs de 1-6 ore, fără necesitatea colonizării tractului digestiv.

De asemenea, există și forme hibride – toxiinfecții –, unde sunt implicate atât microorganismele patogene, cât și toxinele acestora, cum este cazul Clostridium perfringens sau Bacillus cereus.

Diferența dintre toxiinfecții alimentare și intoxicații alimentare

Deseori, cei doi termeni sunt folosiți interschimbabil, dar există diferențe care pot dicta ulterior conduita medicală și chiar epidemiologică. Intoxicația alimentară este generată de toxinele care sunt consumate, preformate sau eliminate în aliment, fără prezenta microorganismului activ. În general, simptomele apar rapid, brusc, sunt predominant gastrointestinale (diaree, vărsături), și nu apare febra. Exemplele tipice sunt intoxicația stafilococică sau botulismul. Prin toxiinfecții alimentare, în sens strict epidemiologic, se înțelege prezența agentului patogen în aliment care, după ingerare, se multiplică în tractul digestiv și produce boala (invazie, eliberare de toxine).

Toxiinfecții alimentare – cauze și factori de risc

Cauzele care duc la toxiinfecții alimentare sunt diverse, dar în mod obișnuit implică bacteriile enteropatogene, virusurile și, mai rar, paraziți și fungi. Cele mai frecvente specii bacteriene ce provoacă toxiinfecții alimentare sunt:

• Salmonella, în special Salmonella enterica enteritidis și Salmonella typhimurium;
• Campylobacter jejuni, frecvent asociat cu consumul de carne de pasă infectată;
• Escherichia coli enterohemoragică (O157:H7), ce poate duce la sindrom hemolitic-uremic;
• Shigella, mai frecvent în zone cu igienă precară;
• Listeria monocytogenes, deosebit de periculoasă în sarcină și imunodepresie;
• Clostridium perfringens, asociat cu alimente reîncălzite;
• Bacillus cereus, implicat în consumul de orez gătit păstrat necorespunzător;
• Staphylococcus aureus (toxina termostabilă).

Printre virusurile implicate în toxiinfecții alimentare se numără norovirusul, un agent patogen foarte frecvent al gastroenteritelor acute în colectivități, și rotavirusul, în special la copii. Mulți paraziți, precum Giardia lamblia sau Cryptosporidium, sunt implicați în infecții cronice sau în infecții recurente, îndeosebi în zonele endemice. Factorii cresc riscul de toxiinfecții alimentare sunt consumul de alimente insuficient preparate termic (carne, ouă, lactate crude) și de apă din surse contaminate, neigienice, păstrarea alimentelor la temperaturi nepotrivite, igiena deficitară a mâinilor, consumul de mâncăruri pregătite unde există un flux mare de oameni (street-food).

Toxiinfecții alimentare – simptome și manifestări

Pacienții cu toxiinfecții alimentare prezintă simptome în special gastrointestinale, dar ale căror intensitate variază în funcție atât de agentul etiologic, cât și de încărcătura microbiană. De cele mai multe ori, tabloul clinic include simptome gastrointestinale acute:

• greață, vărsături, uneori de tip exploziv;
• durere abdominală difuză sau colicativă, crampe abdominale;
• diaree, care poate fi apoasă, mucoasă sau chiar hemoragică;
• febră, în special în infecțiile invazive (Salmonella, Shigella);
• frisoane, dureri musculare, stare generală alterată.

În cazuri severe de toxiinfecții alimentare sau la pacienți vulnerabili (vârstnicii, copiii mici sau pacienții imunocompromiși), pot apărea complicații precum deshidratarea severă, dezechilibre hidroelectrolitice, insuficiență renală acută sau sindrom hemolitic-uremic (SHU). În botulism, manifestările sunt neurologice, cu debut prin vedere dublă, ptoză palpebrală, dificultăți asociate de înghițire și vorbire, urmate de paralizie descendentă și insuficiență respiratorie – așadar, este vorba de o urgență medicală.

Toxiinfecții alimentare – protocol de diagnostic

Diagnosticul unei toxiinfecții alimentare este sugestiv în contextul unui tablou gastrointestinal acut, cu istoric de consum al unui aliment compatibil, mai ales dacă există cazuri similare într-o colectivitate (ceea ce se întâmplă frecvent). Anamneza detaliată (inclusiv ora ultimei mese și tipul alimentelor, sursa acestora) este esențială. Explorările paraclinice trebuie ghidate mai ales de severitatea simptomelor. În cazul unei toxiinfecții alimentare ușoare, nu sunt necesare, însă se impun în formele moderat-severe:

• hemoleucograma și biochimia sângelui (evaluarea inflamației, statutului hidroelectrolitic al pacientului);
• examen coproparazitologic, coprocultura, testarea antigenică pentru virusuri enterice;
• teste toxice, în cazul suspiciunii unei toxiinfecții alimentare cu toxină botulinică sau toxină stafilococică;
• hemoculturi în cazurile febrile persistente sau care ridică risc de bacteriemie;
• PCR, care poate identifica simultan agenți patogeni bacterieni, virali sau parazitari.

Este importantă raportarea cazurilor suspecte către autoritățile de sănătate publică, în vederea inițierii anchetei epidemiologice și limitării focarului, deoarece, în general, toate toxiinfecțiile alimentare prezintă risc ridicat de contagiozitate.

Toxiinfecții alimentare – alternative de tratament și management

Majoritatea cazurilor de toxiinfecții alimentare sunt autolimitate și necesită doar tratament și o îngrijire simptomatică. Managementul se axează în special pe corectarea pierderilor de lichide și de electroliți și, în cazuri selecționate, pe administrarea de antibiotice:

• rehidratarea orală este fundamentală în cazul unei toxiinfecții alimentare care s-a prezentat cu vărsături și diaree severă și se realizează cu soluții standardizate de rehidratare (în cazul unei toxiinfecții alimentare severe, cu vărsături incoercibile sau semne de hipovolemie, este impusă rehidratarea intravenoasă);
• administrarea empirică de antibiotice se recomandă doar în contextul infecțiilor bacteriene moderat-severe sau cu risc de evoluție sistemică (ciprofloxacina sau azitromicina sunt uzual administrate ca terapie empirică în toxiinfecții alimentare, iar metronidazolul este de obicei indicat în infecțiile parazitare).

Antibioticele nu se recomandă în contextul unei toxiinfecții alimentare cu E. coli O157:H7, din cauza faptului că poate crește riscul de sindrom  hemolitic-uremic. Simptomele mai pot fi ținute sub control și cu antiemetice și antispastice. Antidiareicele (loperamida) sunt contraindicate în diareea invazivă sau febrilă.

Toxiinfecții alimentare – sfaturi pentru prevenție

Pentru a reduce riscul unei toxiinfecții alimentare, se impun intervenții la toate nivelurile – atât cel individual, cât și colectiv și chiar instituțional. Cel puțin la nivel individual, se recomandă:

• igiena riguroasă a mâinilor, în special înainte de manipularea și preparare alimentelor;
• gătirea adecvată a cărnii, ouălor și altor produse de origine animală;
• spălarea tuturor fructelor și legumelor sub jet continuu de apă;
• păstrarea alimentelor la temperaturi corespunzătoare (<4°C la rece);
• evitarea consumului de lapte grup, alimente gătite pe stradă (street-food) sau a alimentelor ale căror sursă ridică suspiciuni;
• consumul apei doar din surse sigure (apă potabilă, îmbuteliată);
• limitarea consumului de alimente crude (în special salate, fructe de mare);
• limitarea consumului preparatelor de tip fast-food;
• igienizarea adecvată a ustensilelor de bucătărie și evitarea contaminării încrucișate.

În cazul identificării unui focar, măsurile de control includ izolarea cazurilor, recoltarea rapidă a probelor biologice și identificarea sursei de contaminare. Toate aceste măsuri sunt importante pentru a preveni răspândirea cazurilor, dat fiind riscul crescut de contagiozitate.

Foto: shutterstock.com