4 din 10 români nu ating pragul minim de mișcare fizică recomandat, respectiv 150 minute de activitate fizică moderată sau 75 de minute de activitate fizică intensă săptămânal. Acest comportament sedentar contribuie la numărul crescut de pacienți cu hernie de disc. La polul opus se află persoanele care se hotărăsc să facă ceva în privința sedentarismului și încep o activitate fizică, dar de cele mai multe ori fără o pregătire fizică corespunzătoare în prealabil. Ridicarea greutăților fără respectarea unor tehnici, lipsa încălzirii sau suprasolicitarea pot duce la declanșarea unor probleme medicale la nivelul spatelui, printre care se numără și hernia de disc.
Ce este hernia de disc
Coloana vertebrală este formată din vertebre, iar între ele se află discurile intervertebrale care acționează ca niște perne naturale, oferind flexibilitate și având rol în amortiozare. Discurile sunt formate dintr-un nucleu pulpos (moale) și dintr-un înveliș mai dur, denumit inel fibros.
Când nucleul pulpos alunecă sau se deplasează prin fisurile formate la nivelul inelului fibros, ieșind astfel în afara poziției normale apare hernia de disc. Deplasarea nucleului pulpos poate duce la comprimarea nervilor din apropierea ducând la declanșarea durerii sau a altor simptome asociate herniei de disc.
Hernia de disc: prevenție în 4 pasi
De ce apare hernia de disc
La baza apariției herniei de disc sunt mai mulți factori contributori:
1. Îmbătrânirea și degenerarea discurilor: odată cu înaintarea în vârstă discurile intervertebrale își pierd elasticitatea și se deshidratează, devenind astfel fragile, putând ceda mai ușor la presiuni mari sau la mișcări bruște.
2. Traumatisme sau accidente: impactul puternic la nivelul coloanei ca urmare a unei căderi sau a unui accident rutier poate cauza hernie de disc bruscă.
3. Efort fizic intens sau mișcări greșit executate: postura incorectă din timpul ridicării greutăților sau mișcările bruște de răsucire sunt cauze ce stau la baza apariției herniei de disc.
4. Stilul de viață sedentar: lipsa activității fizice asociată cu statul prelungit pe scaun duce la atrofierea musculaturii spatelui, factor ce crește riscul apariției herniei de disc.
5. Factorii genetici: dacă în istoricul medical familial există cazuri de hernie de disc atunci riscul este mai ridicat de a fi afectate și alte persoane din familie.
Hernia de disc, simptome
În funcție de zona coloanei în care apare hernia de disc simptomele pot varia. Cele mai afectate zone sunt la nivel lombar și la nivel cervical. Severitatea simptomelor este corelată cu nivelul de afectare al nervului.
Simptomele comune ale herniei de disc sunt:
- durere localizată în zona lombară (partea de jos a spatelui) sau cervicală (gât);
- durere care se duce pe picioare sau pe brațe;
- furnicături și amorțeală în zonele nervului afectat;
- slăbiciune musculară însoțită de dificultăți la mers, ridicarea brațelor sau la mersul pe vârfuri;
- pierderea controlului vezicii sau intestinelor (în cazurile grave de hernie de disc).
Durerea asociată herniei de disc se poate agrava în urma strănutului, tusei sau după o perioadă lungă în care se. menține aceeași poziție a corpului.
Complicațiile herniei de disc
Lăsată netratată hernia de disc poate avea urmări semnificative, unele chiar ireversibile:
1. Compresie nervoasă permanent – presiunea prelungită asupra unui nerv poate duce la pierderea sensibilității sau a funcției musculare.
2. Sindromul de coadă de cal – este o complicație ce apare rar când hernia de disc comprimă fasciculul de nervi de la baza coloanei ducând la paralizie, incontinență și disfuncții sexuale.
3. Dureri cronice – dureri persistente care afectează calitatea vieții, somnului și sănătatea mentală.
Diagnosticare hernie de disc
Procesul de diagnosticare al herniei de disc este format din anamneză, examinare clinică și investigații imagistice. Diagnosticarea corectă este esențială pentru alegerea celui mai eficient plan de tratament și pentru luarea măsurilor necesare pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung.
I. Anamneza
În cadrul anamnezei medicul va discuta cu pacientul despre simptomele resimțite și va adresa întrebări precum:
- Durerea este localizată sau iradiază către membre?
- Când a apărut durerea și în ce condiții?
- Există amorțeli, furnicături sau slăbiciune musculară?
- S-au observat pierderi de control asupra vezicii sau intestinelor?
- Activitatea zilnică include efort fizic sau stat îndelungat pe scaun?
Rolul acestor întrebări este de a diferenția o posibilă hernie de disc de alte afecțiuni musculare, inflamații, tumori, etc.
II. Examinarea fizică
Este etapa prin care medicul va evalua printr-o serie de teste starea pacientului:
- Reflexele – se va verifica dacă sunt încetinite sau absente pentru a determina dacă există un nerv comprimat;
- Forța musculară – slăbiciunea musculară la o anumită grupă de mușchi indică zona unde hernia de disc afectează nervii;
- Se verifică senzația tactilă – amorțeala sau hiposensibilitatea poate semnala prezența unui nerv afectat;
- Teste de mobilitate – testul Lasegue constă în ridicarea piciorului în extensie pentru a se vedea dacă se declanșează durere sciatică.
III. Investigațiile imagistice
Fac parte din procesul de diagnosticare al herniei de disc, deoarece oferă imagini clare asupra sănătății coloanei și prin intermediul lor se poate identifica exact discul intervertebral afectat:
- RMN – este cea mai precisă metodă de diagnosticare a herniei de disc. Oferă o imagine detaliată a discurilor intervertebrale, nervilor spinali și a eventualelor compresii.
- CT – este o alternativă pentru pacienții care nu pot face RMN (ex. cei care au stimulator cardiac). Ct-ul oferă imagini detaliate ale coloanei, dar nu arată la fel de clar starea țesuturilor moi. Pentru evidențierea nervilor comprimați se poate asocia cu substanță de contrast injectată în canalul spinal.
- Radiografia – se folosește pentru excluderea altor cauze ce pot sta la baza durerii – fracturi, deformări, tumori, dar nu arată hernia de disc.
- Electromiografia (EMG) – teste pentru măsurarea activității electrice a mușchilor și conducerea impulsurilor nervoase. Are rol de diferențiere între hernia de disc și alte afecțiuni neurologice ca neuropatia periferică.
Diagnosticarea timpurie este esențială pentru creșterea șanselor de recuperare fără intervenții chirurgicale.
Tratament hernie de disc
Tratamentul herniei de disc este stabilit în funcție de gravitatea simptomelor, stadiul afecțiunii și răspunsul pacientului la primele măsuri terapeutice. Aproximativ 90% dintre cazurile de hernie de disc se pot trata prin metode conservatoare, restul de 10% necesitând tratament chirurgical.
Principalele obiective ale tratamentului herniei de disc sunt:
- reducerea durerii;
- ameliorarea inflamației;
- restabilirea mobilității;
- prevenirea complicațiilor;
- evitarea recidivei.
Tratamentul conservator al herniei de disc este prima recomandare și presupune:
- Repaus relativ: odihnă activă, adică evitarea efortului fizic intens, dar nu repaus prelungit la pat și mișcare ușoară;
- Medicamente pentru controlul inflamației și durerii: antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice, relaxante musculare, medicamente pentru durere neuropatică, corticosteroizi orali;
- Fizioterapie: esențială pe termen mediu și lung în tratamentul herniei de disc. Se vor efectua exerciții pentru întărirea musculaturii spatelui și abdomenului, tehnici de întindere pentru decompresia coloanei, adoptarea unei posturi corecte;
- Infiltrații epidurale: se injectează corticosteroizi direct la nivelul zonei afectate. Acestea reduc rapid inflamația și presiunea asupra nervului comprimat. Se recomandă doar dacă durerea nu cedează la celelalte opțiuni de tratament.
Tratamentele complementare și alternative precum:
- acupunctura;
- terapia chiropractică;
- masaj terapeutic;
- electroterapie (TENS);
Ajută la ameliorarea simptomelor, dar nu înlocuiesc tratamentul medical.
Tratamentul chirurgical se recomandă în cazurile în care simptomele persistă mai mult de 6-8 săptămâni, perioadă în care pacientul urmează tratamentul conservator sau când apar semne neurologice severe precum: amorțeală accentuată, slăbiciune musculară, pierderea controlului sfincterian.
Tipurile de intervenție chirurgicală pentru hernia de disc
1. Microdiscectomia – pentru hernia lombară, este o procedură minim invazivă cu recuperare rapidă și cu risc redus de complicații;
2. Discectomia clasică – cu incizie de dimensiuni mai mari; se folosește în cazurile complexe care pot fi asociate și cu alte leziuni;
3. Fuziunea spinal – se recomandă când este afectată stabilitatea coloanei, iar recuperarea este de lungă durată;
4. Protezare de disc – se înlocuiește discul afectat cu o proteză artificială. Este o procedură folosită în tratarea herniei cervicale, preponderent.
Dacă suspectați că ați putea suferi de hernie de disc apelați la medic cât mai curând pentru a preveni apariția complicațiilor.
Foto: shutterstock.com
