Rinichii sunt situaţi la nivelul abdomenului superior şi au rolul de a produce şi excreta urină, pe lângă participarea la alte funcţii importante ale organismului. Durerea de rinichi poate apărea din mai multe cauze şi, de cele mai multe ori, poate fi ascuţită şi intensă. Durerea de rinichi este localizată în zona mijlocului, dar poate iradia către abdomen, în funcţie de cauze.
Durere de rinichi – care sunt cauzele?
Durerea de rinichi poate avea mai multe cauze şi este, de cele mai multe ori, dată de alte afecţiuni coexistente, indiferent dacă sunt acute sau cronice. Unele dintre aceste afecţiuni pot fi congenitale (apar la naştere), iar altele pt fi dobândite de-a lungul vieţii.
Durerea de rinichi poate fi acută, constantă şi ascuţită, ce apare în special în cadrul colicii renale. Colica renală apare atunci când există pietre la rinichi sau alte probleme care blochează uretra (tub care ajută la drenarea urinei). Odată manifestată, durerea de rinichi poate deveni cronică şi poate apărea ocazional, chiar dacă s-a vindecat colica renală.
Alte cauze ale durerii de rinichi includ:
- infecţiile urinare;
- infecţiile rinichilor;
- cancerul de rinichi;
- diabetul;
- hipertensiunea arterială;
- tumorile care exercită presiune asupra rinichiului;
- glomerulonefrita;
- prezenţa cheagurilor de sânge la nivelul rinichilor (tromboza venoasă renală);
- rinichii polichistici;
- malformaţiile congenitale, ce au ca rezultat blocarea completă sau parţială a fluxului urinar;
- medicamentele (antiinflamatoarele nesteroidiene) sau unele substanţe toxice care atacă ţesuturile rinichilor;
- durerea de rinichi din timpul sarcinii;
- hemoragia de la nivelul rinichilor, cauzată în special de traumatisme;
- boala renală cronică, stadiul final.
Durerea de rinichi, factori de risc
Oricine poate experimenta durere de rinichi, măcar o dată în viaţă. Însă, există anumiţi factori care predispun la apariţia acesteia. De cele mai multe ori, durerea de rinichi apare din cauza diabetului sau a hipertensiunii arteriale. Ambele boli pot cauza lezarea permanentă a rinichilor. Atunci când se întâmplă acest lucru şi nu mai funcţionează cum ar trebui, se poate vorbi despre boala renală cronică.
Însă, nu doar diabetul şi hipertensiunea arterială pot fi factori de risc. Aceştia mai includ:
- bolile cardiovasculare;
- predispoziţia genetică (dacă aveţi unul sau mai mulţi membri ai familiei care suferă de boli renale);
- vârsta peste 60 de ani;
- istoricul medical de colică renală;
- hidratarea insuficientă;
- dieta bogată în proteine, sare şi zahăr;
- obezitatea;
- intervenţiile chirurgicale la nivelul stomacului sau al intestinului;
- afecţiunile care favorizează nivelul crescut de oxalaţi, acid uric sau calciu în urină;
- bolile autoimune;
- tratamentele medicamentoase care includ diuretice;
- fumatul;
- nivelul crescut de colesterol;
- hierplazia benignă de prostată cu obstrucţia vezicii urinare;
- ateroscleroza;
- ciroza şi insuficienţa hepatică;
- cancerul de vezică urinară;
- vasculita.
Pietrele la rinichi: ce sunt şi cum pot fi combătute?
Durere de rinichi – semne si simptome
În funcţie de cauza durerii, aceasta poate iradia mai jos, în flancuri sau la nivelul abdomenului. Unele persoane mai pot prezenta şi alte simptome:
- febră;
- durere la urinat (disurie);
- prezenţa sângelui în urină;
- greaţă;
- vărsături;
- ameţeală;
- constipaţie sau diaree;
- iritaţii;
- oboseală excesivă;
- frisoane.
În cazurile mai severe de alterare a funcţiei renale, pot fi asociate şi alte simptome, precum:
- prezenţa gustului metalic în gură;
- respiraţia urât mirositoare;
- umflarea mâinilor şi a picioarelor;
- senzaţia de „lipsă de aer” (dispneea).
În funcţie de cauză, durerea de rinichi poate apărea pe partea stângă sau pe cea dreaptă. Uneori, poate apărea pe ambele părţi. Traumatismele la nivelul rinichilor pot cauza aceste simptome, însă, iniţial, pot să fie asimptomatice. Însă, cele severe pot cauza o tensiune arterială anormală sau chiar şoc.
Durerea de rinichi în sine este un simptom ce se manifestă din cauza prezenţei unor afecţiuni medicale la acest nivel sau al structurilor asociate, inclusiv uretra sau vezica urinară. Exista, de asemenea, unele afecţiuni care pot mima durere de rinichi, precum contracturile musculare, afecţiunile coloanei vertebrale, pleurezia, unele afecţiuni ginecologice sau convulsiile.
Durere de rinichi – cum se stabileşte diagnosticul
Diagnosticul bolii cronice de rinichi începe cu istoricul medical personal. Un istoric familial de insuficienţă renală, hipertensiune arterială sau diabet ar trebui luat în considerare de către medic. În orice caz, sunt necesare mai multe teste medicale, precum:
Hemoleucograma completă
Hemoleucograma completă poate indica prezenţa anemiei. Rinichii produc eritropoietina, un hormon ce stimulează măduva osoasă să producă globulele roşii ale sângelui. Atunci când rinichii sunt complet afectaţi, abilitatea de a produce eritropoietină scade. Astfel, apare anemia.
Sumarul de urină
Sumarul de urină şi urocultura pot oferi informaţii preţioase asupra sănătăţii rinichilor. Cu ajutorul acestora, medicul poate fi ghidat către diagnosticarea unei infecţii urinare, a diabetului şi a bolii cronice de rinichi.
Dozarea electroliţilor
Boala cronică de rinichi poate influenţa nivelul electroliţilor. Potasiul poate fi mai crescut, iar bicarbonatul mai scăzut dacă suferiţi de această boală.
Ureea serică
Ureea serică poate creşte dacă rinichii nu mai funcţionează corespunzător. În mod normal, rinichii elimină produşii de metabolizare a proteinelor din sânge. Dacă aceştia suferă, aceşti produşi sunt acumulaţi în exces. Ureea este unul dintre aceştia şi poate da urinei un miros urât.
Creatinina serică
Pe măsură ce funcţia rinichilor scade, nivelul creatininei creşte. Această proteină este legată şi de masa musculară.
Hormonul paratiroidian
Rinichii şi glandele paratiroide interacţionează prin mecanismul de reglare a nivelului de calciu şi fosfor. O schimbare la nivelul funcţiei acestora afectează secreţia hormonului paratiroidian, ce afectează, la rândul său, nivelul calciului din sânge.
În stadiul final al bolii cronice de rinichi, nu se mai excretă fosfor şi este afectată sinteza vitaminei D. În timp, pot exista şi probleme ale sănătăţii oaselor.
Ecografia renală
Ecografia renală este o procedură imagistică neinvazivă, ce poate oferi vizionarea rinichilor şi informaţii asupra existenţei sau absenţei unei obstrucţii la nivelul rinichilor.
În funcţie de rezultatele acestor teste, medicul vă poate recomanda să efectuaţi suplimentar:
- biopsia renală;
- osteodensitometria (pentru a vizualiza densitatea osoasă);
- tomografia computerizată abdominală (ce oferă detalii amănunţite ale structurilor rinichilor);
- rezonanţa magnetică nucleară (tot pentru vizualizarea detaliată a rinichilor).
Dr. Victor Mirciulescu: „Colica renală este o durere vie, care nu se calmează în nici o poziţie”
Durere de rinichi – optiuni de tratament
Tratamentul pentru durere de rinichi se stabileşte în funcţie de cauză. Infecţiile şi „pietrele” sunt tratate, de obicei, cu antiinflamatoare de tip ibuprofen sau paracetamol. Aceste medicamente, însă, doar ameliorează simptomele, nu le tratează. În cazul unor persoane, vindecarea este spontană, însă pot fi cazuri mai complicate care necesită intevenţie chirurgicală.
Infecţiile urinare şi pielonefrita necesită administarea de antibiotic, în asociere cu medicamentele pentru durere. De cele mai multe ori, recuperarea se face rapid, în aceeaşi zi sau în câteva zile. În urma unei intervenţii chirurgicale urologice, însă, recuperarea poate dura mai mult, de ordinul săptămânilor sau al lunilor.
Boala de rinichi este cronică şi ireversibilă. Acest lucru înseamnă că tratamentul se concentrează pe ameliorarea afecţiunii de bază. Menţinerea sub control a diabetului, a hipertensiunii arteriale sau a altor boli care cauzează boala cronică de rinichi este necesară şi pentru ameliorarea durerii acestora.
De asemenea, tratamentul poate preveni şi ţine sub control complicaţiile bolii cronice de rinichi, precum:
- acumularea excesivă de lichide (retenţia de lichide);
- insuficienţa cardiacă;
- anemia;
- fragilitatea oaselor;
- scăderea în greutate;
- dezechilibrul electrolitic.
Stadiul final de boală cronică de rinichi apare atunci când rinichii nu mai funcţioneaza deloc. În momentul în care funcţia renală este redusă la 15% sau mai puţin, este necesară dializa sau transplantul renal.
Metode prin care poate fi prevenită durerea de rinichi
Durerea de rinichi poate apărea oricând şi brusc. Nu poate fi pevenită mereu, însă, există anumite sfaturi care pot scădea riscul.
- Respectaţi igiena riguroasă a zonei genitale, atât acasă, cât şi atunci când folosiţi toaletele publice. Igiena este imperios necesară şi înainte şi după contactele sexuale.
- Hidrataţi-vă corespunzător, cu minimum 2 litri de apă pe zi.
- Mergeţi la toaletă imediat când simţiţi nevoia. Amânarea favorizează apariţia infecţiilor urinare.
- Consumati alcool cu moderaţie. Rinichii filtrează substanţele toxice din sânge, iar una dintre acestea este alcoolul. Acesta poate determina apariţia unor schimbări la nivelul functionalităţii rinichilor, dar favorizează şi apariţia hipertensiunii arteriale sau a afecţiunilor hepatice. Toate acestea sunt în strânsă legătură, iar alcoolul doar împiedică sau îngreunează „colaborarea” acestor organe.
- Reduceţi consumul de sare. Este indicat să renunţaţi la sare definitiv dacă suferiţi deja de boală renală cronică. Pentru a o preveni, este recomandat să limitaţi consumul. Sarea în exces se găseşte inclusiv în alimentele prelucrate, mezeluri, conserve, murături, alimentele tip fast-food etc. Este indicat să citiţi etichetele produselor cumpărate şi să le evitaţi pe cele bogate în sare.
- Scădeţi în greutate. Kilogramele în exces pot duce, în timp, la apariţia diabetului şi a hipertensiunii arteriale. Acestea două sunt principalele cauze de insuficienţă renală. Dacă aveţi kilograme în plus, este indicat să le eliminaţi dacă vreţi să vă păstraţi sănătatea rinichilor.
- Faceţi exerciţii fizice constante. Acestea sunt benefice pentru buna funcţionare a întregului organism, dar şi a rinichilor. Efectuarea constantă a acestora previne acumularea kilogramelor şi bolile asociate cu acestea, dar menţine şi fluxul sangvin în limite normale. Este indicat să faceţi mişcare minimum 30 de minute în fiecare zi, cel puţin de 5 ori pe săptămână.
