Dr. Anca Drăguţescu: „Afecţiunile endocrine ignorate sau nedepistate la timp pot pune viaţa în pericol”

Sistemul endocrin este unul complex, care pune în mişcare tot organismul şi are roluri multiple, de la reproducere, creşterea şi dezvoltarea copiilor până la apariţia osteoporozei, afecţiune asociată cu înaintarea în vârstă. Bolile endocrine destabilizează organismul şi tocmai despre acest lucru am discutat cu dr. Anca Drăguțescu, medic specialist endocrinologie, Hyperclinica MedLife Unirii, care atrage atenţia că este nevoie de screening şi de atenţie sporită, mai ales că prevalenţa bolilor endocrine este în creştere.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar Benesio MaxiTonic; care contribuie la revigorarea şi tonifierea organismului şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Conţine 100% doza zilnică recomandată de iod.

Ce cuprinde, mai exact, sistemul endocrin şi cum funcționează?

Sistemul endocrin cuprinde totalitatea glandelor endocrine, fiecare cu funcţii şi structuri diferite. Glandele endocrine secretă anumiţi compuşi, numiţi hormoni, direct la nivelul sângelui, putând astfel influenţa şi controla procese care se desfăşoară în organism la distanţă de glanda respectivă. Principalele glande ale sistemului endocrin sunt hipotalamusul, hipofiza, epifiza, tiroida, glandele paratiroide, glandele suprarenale, pancreasul şi gonadele (ovare, testicule).

Glandele endocrine influenţează, prin hormonii pe care îi produc, procese extrem de importante, precum creşterea şi dezvoltarea, metabolismul, consumul şi stocarea de energie, sexualizarea, funcţia reproductivă, funcţionarea inimii şi a sistemului nervos, reacţia la stres, menţinerea homeostaziei (păstrarea în limite foarte apropiate a constantelor mediului intern al organismului) şi altele.

Care sunt principalele afecţiuni endocrine?

Atunci când glandele endocrine nu funcţionează corespunzător – produc prea puţini sau prea mulţi hormoni sau există modificări de structură (tumori, inflamaţii) – apar disfuncţiile endocrine. Cele mai frecvente sunt legate de pancreas (diabet zaharat), de tiroidă (noduli tiroidieni, hipotiroidism, hipertiroidism, inflamaţii ale tiroidei) şi de ovare (dereglări menstruale, infertilitate etc.). Alte afecţiuni ce pot fi cauzate de dereglările endocrine sunt obezitatea şi osteoporoza.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar ApetitSlim; care susţine procesul de slăbire şi ajută la controlarea apetitului.

Dezechilibrele hormonale pot fi consecința factorilor genetici sau de mediu. Explicați-ne mai multe, vă rugăm.

Atât factorii genetici cât şi factorii de mediu pot fi implicaţi în declanşarea sau agravarea unei afecţiuni endocrine.

Spre exemplu, una dintre cele mai întâlnite disfuncţii endocrine, hipotiroidismul, are drept cauză o inflamaţie a tiroidei de natură imunologică, numită tiroidită autoimună, cu predispoziţie genetică. Asta înseamnă că predispoziţia în ceea ce priveşte apariţia acestei afecţiuni se moşteneşte, ca urmare transmiterii unei configuraţii de gene ce predispune la o funcţionare anormală a sistemului imunitar. Acesta produce anticorpi în mod eronat, împotriva unor structuri proprii ale organismului, numiţi autoanticorpi, ce cauzează la nivelul respectivei structuri atacate o reacţie de inflamaţie, care îi afectează funcţionarea (în cazul de faţă, producerea de hormoni tiroidieni). Declanşarea secreţiei anormale de autoanticorpi poate fi urmarea acţiunii unui factor de mediu, cum ar fi o altă afecţiune a organismului (o infecţie, un traumatism) sau o sarcină.

Se ştie că diabetul zaharat poate avea predispoziţie genetică, dar că factorii de mediu (în principal stresul şi alimentaţia) sunt foarte importanţi în declanşarea lui. Unele afecţiuni ale ovarului pot prezenta predispoziţie genetică, cum ar fi menopauza prematură, dar contează mult şi factorii de mediu – stresul sau expunerea la poluanţi şi la anumite substanţe chimice nocive.

A crescut prevalența bolilor endocrine?

Prevalenţa unei boli este reprezentată de numărul total de cazuri într-o populaţie determinată, fără a face deosebire între cazurile deja existente şi cele nou apărute. Unele afecţiuni cu substrat endocrin au crescut evident ca prevalenţă peste tot în lume, de exemplu obezitatea şi diabetul zaharat. În unele cazuri, creşterea prevalenţei afecţiunilor endocrine (ca osteoporoza) este legată de creşterea speranţei de viaţă a oamenilor şi de creşterea populaţiei vârstnice. În alte cazuri, vorbim de o creştere a prevalenţei printr-o mai bună diagnosticare a anumitor boli – de exemplu nodulii tiroidieni, a căror detectare a fost facilitată de folosirea pe scară largă a ultrasonografiei (ecografiei).

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar GlucoSuport; care contribuie la menţinerea glicemiei în limite normale.

Care sunt principalele simptome care ar trebui să trimită pacientul la medicul endocrinolog?

Dacă pacientul prezintă agitaţie, nervozitate, tremor al extremităţilor, oboseală, dereglări menstruale, puls crescut, palpitaţii, transpiraţii accentuate, nu suportă căldura, scade în greutate deşi are apetit păstrat şi consumă suficiente alimente, are scaune de mai multe ori pe zi sau mai moi, poate fi vorba de hipertiroidie (exces de hormoni tiroidieni).

Uneori pacientul descrie durere la nivelul gâtului asociată sau nu cu tumefacţia zonei, ceea ce poate indica o inflamaţie a tiroidei. Alteori se observă doar noduli sau mărire în volum la nivelul gâtului, fără vreun alt simptom, ceea ce ar indica guşa sau noduli. Semne precum creşterea în greutate, pielea rece şi uscată, părul uscat şi unghiile fragile, constipaţia, oboseala, lentoarea, somnolenţa, pulsul scăzut, durerile musculare şi articulare, umflarea feţei, dereglările menstruale pot semnifica o hipotiroidie (secreţia deficitară de hormoni tiroidieni).

Scaderea în înălțime, durerile la nivelul coloanei vertebrale, deformarea coloanei, prezenţa fracturilor pot fi indicii ale osteoporozei. Creşterea în greutate, cu distribuţie predominant la nivelul porţiunii superioare a corpului, cu rotunjirea feţei, însoţită de vergeturi violacee, de hipertensiune arterială, apariţia rapidă de vânătăi în caz de lovituri, creşterea glicemiei, dereglări menstruale, anxietate, depresie pot fi semnele secreţiei în exces de cortizol. Dereglarea menstruaţiilor asociată cu acnee sau exces de pilozitate corporală, creşterea ponderală, infertilitatea pot fi semnele unui sindrom de ovar polichistic.

Tulburările hormonale pot contribui la pierderea densității osoase, respectiv la apariția osteoporozei. Ce pot face pacienții în acest sens?

În general, scăderea nivelului de hormoni sexuali duce la pierderea de masă osoasă şi asta se întâmplă mai ales după intrarea la menopauză, când nivelul hormonilor feminini (estrogeni) scade drastic, dar li se poate întâmpla şi bărbaților, dacă nivelul hormonului masculin (testosteron) scade din motive variate.

Unele medicamente care blochează acțiunea hormonilor sexuali, atât la femei cât şi la bărbaţi, pot produce demineralizare osoasă (spre exemplu, unele medicamente care se indică pentru tratamentul cancerului mamar sau pentru cel de prostată).

Nu doar nivelul estrogenilor afectează masa osoasă; sunt şi alți hormoni a căror dereglare poate produce osteoporoză – cum ar fi excesul de hormoni tiroidieni sau excesul de cortizol. Recomand pacientelor care au intrat la menopauză şi bărbaților de peste 60 de ani să facă un test de depistare a osteoporozei (cu atât mai mult dacă au suferit vreo fractură, au scăzut în înălțime, au deformări ale coloanei sau au avut cazuri de fracturi în familie). Testul, numit osteodensitometrie DEXA, măsoară densitatea osoasă la nivelul coloanei şi soldurilor şi oferă informații despre starea oaselor şi riscul de fractură.

Cât de important este screeningul în depistarea precoce a acestor afecţiuni endocrine. În ce constă?

Unele afecţiuni endocrine, nedepistate la timp sau ignorate, se pot agrava şi pot pune în pericol viaţa. Uneori tratamentul devine mai dificil dacă problemele nu sunt descoperite la timp. În unele cazuri, este necesar un control la unele categorii de pacienţi, chiar în lipsa simptomatologiei. Spre exemplu, un pacient diagnosticat cu tiroidită autoimună ar trebuie să urmărească periodic funcţia tiroidei.

În cazul istoricului familial de boală tiroidiană, screeningul funcţiei tiroidiene este recomandat mai ales la femeile tinere, care doresc să conceapă un copil. Odată cu menopauza se recomandă un test de osteoporoză, pentru ca prevenţia pierderii de masă osoasă să se poată face la timp.

Există o întreagă discuție legată de consumul de sare iodată. Ce recomandați?

Iodarea universală a sării, reglementată de dispoziţii legale, a fost o măsură benefică, care a redus considerabil, până la aproape de dispariţie, unele afecţiuni tiroidiene răspândite în trecut – guşa endemică, hipotiroidismul legat de deficitul de iod, cretinismul. Consumul de sare iodată, ca de altfel şi al altor preparate care conţin iod în cantitate mare (cum ar fi algele) este contraindicat doar unei categorii limitate de pacienţi, mai exact cei care suferă de hipertiroidism.

Care este „relația” dintre bolile sistemului endocrin şi COVID-19? Pot fi acestea considerate comorbidități?

Pacienţii cu insuficienţă adrenală, cei cu hipertiroidii decompensate, cei care suferă de neoplazii endocrine, diabet sau obezitate pot prezenta o evoluţie mai severă în cazul infectării cu virusul SARS-CoV-2.

Persoanele cu afecţiuni endocrine se pot vaccina împotriva COVID-19?

Da, cu siguranţă da! Persoanele cu afecţiuni endocrine vor beneficia de protecţie după vaccinare, la fel ca şi persoanele fără afecţiuni endocrine. Nu există contraindicaţii pentru vaccinare, inclusiv în cazul tiroiditei autoimune.