Rosul unghiilor (onicofagia) este un comportament caracterizat prin mușcarea repetată a unghiilor până la ruperea acestora sau a pielii din jur. Rosul unghiilor este un obicei frecvent întâlnit la copii, dar care poate persista și la vârstă adultă.
„Cu toate că adesea este perceput drept un obicei pe fond de stres, pe fond nervos sau anxios, de fapt vorbim chiar despre o tulburare psihiatrică inclusă în DMS-5, manualul de căpătâi al psihiatriei”, ne spune dr. Iasmina Wadi.
Ce înțelegem prin rosul unghiilor?
Rosul unghiilor este cunoscut în termeni medicală sub denumirea de onicofagie. Acesta este un obicei definit prin mușcarea cronică a unghiei, a cuticulei, a patului unghial sau a pielii din jur. În clasificarea medicală actuală, rosul unghiilor este inclus în DMS-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor mentale) în categoria „alte tulburări obsesiv-compulsive și înrudite, specificate”.
Onicofagia face parte din grupul comportamentelor repetitive orientate asupra corpului, alături de:
- mușcarea buzelor și obrajilor;
- smulgerea părului (tricotilomania),
- scărpinarea compulsivă a pielii.
„Diagnosticul de onicofagie devine relevant din punct de vedere clinic mai ales atunci când un astfel de comportament provoacă stres psihologic semnificativ, afectează viața socială sau cea profesională și persistă în ciuda încercărilor repetate de a opri rosul unghiilor”, completează dr. Iasmina Wadi.
Studiile sugerează că aproximativ 20–30% dintre oameni își rod unghiile și până la 45% dintre copii și adolescenți dezvoltă acest obicei. Frecvența scade odată cu înaintarea în vârstă. Totuși, unii adulți continuă să își roadă unghiile sau dezvoltă periodic acest comportament, mai ales în perioadele de stres intens sau suprasolicitare.
Ce cauze duc la rosul unghiilor?
Cauzele care duc la rosul unghiilor și la consolidarea acestui obicei sunt, în principal, de natură cognitivă. Însă, factorii de mediu deseori contribuie la cronicizarea sa.
Factori psihologici și emoționali
Rosul unghiilor este frecvent asociat cu stresul și anxietatea. „Pentru unele persoane, un astfel de obicei funcționează ca atare drept un mecanism de autoreglare emoțională, aparent îi ajut să se liniștească”, ne explică dr. Iasmina Wadi. Rosul unghiilor este obișnuit de obicei în situațiile de tensiune psihică, neliniște, frustare sau plictiseală.
Comportamentul este consolidat de situații precum perioadele de studiu intens, examenele sau presiunea academică, momentele de singurătate, lipsa atenției sau interesului. În contextul unor activități sedentare – citit, privitul la televizor –, rosul unghiilor este mai frecvent, pentru că în general persoanele cu onicofagie apelează la rosul unghiilor în timp ce fac activități dinamice.
Asocierea cu alte tulburări psihice
Cu toate că rosul unghiilor este inclus ca atare în spectrul tulburărilor obsesiv-compulsive, încă nu este foarte clară asocierea sa cu tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD). Unele cercetări arată că doar aproximativ 25% dintre persoanele care se confruntă cu rosul unghiilor tind să prezinte OCD și alte tulburări de anxietate.
Cu toate acestea, rosul unghiilor poate fi asociat cu alte tulburări psihice, mai ales la copii și la adolescenți. Printre cele mai frecvente se numără:
- tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD);
- tulburarea opoziționist-sfidătoare;
- anxietatea de separare;
- tulburările de tic;
- enurezisul.
Psiholog Dana Comănescu menționează faptul că rosul unghiilor ar putea fi chiar un „semn al perfecționismului”, întrucât „onicofagia apare mai frecvent la un anumit tip de personalitate cu înclinație mai mare spre stres, plictiseală și anxietate”. În acest sens, se pare că „perfecționiștii sunt cei care se concentrează pe performanță la un nivel ridicat și pe atingerea excelenței în tot ceea ce fac, deseori cu costuri psiho-emoționale severe”, cum ar fi rosul unghiilor.
Factori genetici
Există dovezi conform cărora rosul unghiilor poate avea și o componentă genetică. Studiile din acest domeniu ne arată că:
- aproximativ 63% dintre persoanele care își rod unghiile au cel puțin un membru al familiei cu același obicei;
- copiii ai căror părinți își rod unghiile au un risc de 3–4 ori mai mare de a dezvolta rosul unghiilor.
Cercetările realizate pe gemeni sugerează că aproximativ 50% din variabilitatea acestui tip de comportament poate fi explicată prin factori genetici.
Factori de mediu
„Mediul familial poate avea implicații în rosul unghiilor la copii. Aceștia pot învăța, și deseori au tendința de a o face, acest comportament prin imitarea părinților sau fraților. În cazul în care un membru al familiei are acest obicei, este foarte probabil ca și copilul să îl adopte”, ne spune dr. Iasmina Wadi.
Pentru multe persoane, rosul unghiilor este un comportament automat, pe care îl fac chiar fără să conștientizeze acest lucru. Acesta poate apărea în timpul unor activități precum: cititul, statul la calculator, așteptarea la o coadă, uitatul la televizor. Alte persoane, dar mult mai puține, tind să își roadă unghiile în mod deliberat, oprindu-se din alte activități pentru a face acest lucru.
Teoria psihodinamică
Dana Comănescu, psiholog, ne spune următoarele: „Sigmund Freud a indicat o tulburare asupra dezvoltării psihosexuale din copilărie. În stadiu oral, responsabil cu hrănirea și alăptarea, modul în care va reacționa mama la nevoile și cerințele copilului poate marca evoluția acestuia”.
Astfel, „fixarea orală va genera o serie de simptome cum ar fi rosul unghiilor și dependența de mâncare, alcool sau de fumat, comportamente autoagresive”. De altfel, există teorii care susțin că fumatul și mestecatul gumei la vârstă adultă este „înlocuiește” rosul unghiilor în copilărie.
Cum se poate scăpa de rosul unghiilor?
„Renunțarea la rosul unghiilor poate fi foarte dificilă, deoarece acest comportament este adesea automat și profund internalizat, «împământat» în obiceiurile unei persoane. Mai mult, nu există multe cazuri de persoane care chiar se prezintă la medic pentru a înainta această problemă”, ne spune dr. Iasmina Wadi.
Totuși, există strategii care pot ajuta la tratarea acestui obicei și gestionarea sa.
Controlul stimulilor declanșatori
Este una dintre principalele metode folosite pentru a scăpa de rosul unghiilor. Această strategie presupune identificarea factorilor declanșatori și limitarea acestora. Măsurile utile includ:
- menținerea unghiilor scurte și pilite;
- îndepărtarea cuticulelor desprinse sau a marginilor aspre ale unghiilor;
- identificarea situațiilor care declanșează rosul unghiilor, conștientizarea imediată a acestui obicei.
„Foarte eficientă este și «înlocuirea» acestui obicei cu alte alternative, cum ar fi folosirea unei mingi antistres sau a unui obiect mic pe care persoana să îl strângă în mână”, spune dr. Iasmina Wadi.
Soluțiile speciale pentru unghii
Eficiente sunt și soluțiile cu gust amărui care se aplică pe unghii, fără a le afecta structura. Ele au un gust extrem de amar sau neplăcut și practic fac ca persoana să conștientizeze că își roade unghiile în acel moment. „Există mai multe produse cu extracte vegetale amare sau care conțin benzoat de denatoniu. Gustul amar intens creează repulsie, iar persoana își dă seama că tocmai și-a băgat degetele în gură pentru a-și roade unghiile”, ne spune dr. Iasmina Wadi.
Îngrijirea regulată a unghiilor și manichiura
Îngrijirea atentă a unghiilor va reduce tentația de a le roade, devenind din nou inestetice. Acesta include tăierea regulată a unghiilor (nu ruperea lor cu gura), pilirea marginilor aspre, hidratarea cuticulelor. Manichiura profesională poate fi o strategie destul de utilă pentru a ține sub control rosul unghiilor. Aspectul estetic plăcut al unghiilor poate crește motivația de a evita onicofagia, pentru a nu deteriora practic manichiura.
Terapia comportamentală
În situațiile în care rosul unghiilor este sever sau persistă în ciuda alternativelor folosite, terapia comportamentală este cea mai eficientă. „O metodă folosită este antrenamentul de inversare a obiceiului, care presupune conștientizarea momentelor în care apare comportamentul, neapărat urmată de identificarea factorilor declanșatori și înlocuirea rosului unghiilor cu altceva, cum ar fi folosirea mingii antistres”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Barierele fizice
Anumite metode împiedică, fizic, roaderea unghiilor. Este vorba despre purtarea de mănuși sau despre aplicarea de plasturi pe degete. Totuși, aceste metode nu sunt sustenabile pe termen lung și, spre exemplu, nu se poate opta pentru ele în contexte sociale.
Bibliografie:
- Baghchechi M, Pelletier JL, Jacob SE. Art of Prevention: The importance of tackling the nail biting habit. Int J Womens Dermatol. 2020 Sep 17;7(3):309-313. doi: 10.1016/j.ijwd.2020.09.008. PMID: 32964094; PMCID: PMC7497389. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7497389/
- Cohen PR. Nail-Associated Body-Focused Repetitive Behaviors: Habit-Tic Nail Deformity, Onychophagia, and Onychotillomania. Cureus. 2022 Mar 3;14(3):e22818. doi: 10.7759/cureus.22818. PMID: 35382180; PMCID: PMC8976532. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8976532/
- Ghanizadeh A, Bazrafshan A, Firoozabadi A, Dehbozorgi G. Habit Reversal versus Object Manipulation Training for Treating Nail Biting: A Randomized Controlled Clinical Trial. Iran J Psychiatry. 2013 Jun;8(2):61-7. PMID: 24130603; PMCID: PMC3796295. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3796295/
- Ghanizadeh A. Nail biting; etiology, consequences and management. Iran J Med Sci. 2011 Jun;36(2):73-9. PMID: 23358880; PMCID: PMC3556753. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3556753/
- Lee DK, Lipner SR. Update on Diagnosis and Management of Onychophagia and Onychotillomania. Int J Environ Res Public Health. 2022 Mar 13;19(6):3392. doi: 10.3390/ijerph19063392. PMID: 35329078; PMCID: PMC8953487. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8953487/
- Skurya J, Jafferany M, Everett GJ. Habit reversal therapy in the management of body focused repetitive behavior disorders. Dermatol Ther. 2020 Nov;33(6):e13811. doi: 10.1111/dth.13811. Epub 2020 Jul 7. PMID: 32542916. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32542916/
Foto: shutterstock.com
