Ciuma, cunoscută și sub denumirea de pestă, este o boală infecțioasă bacteriană gravă, care a provocat unele dintre cele mai devastatoare epidemii din istorie. Deși astăzi este rară, infecția continuă să circule în anumite regiuni ale lumii, prin intermediul rozătoarelor și puricilor.
„Semnalarea unor cazuri în Rusia și în alte zone endemice readuce în atenție riscurile acestei boli despre care cu siguranță multă lume credea că a fost eradicată în totalitate. Totuși, capacitatea de a stabili mult mai rapid diagnosticul, disponibilitatea tratamentului cu antibiotice și măsurile moderne de sănătate publică permit controlul mult mai eficient al infecției, astfel încât potențialul de a căpăta anvergura unei pandemii, cum a fost în cazul COVID-19, este mult limitat”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Ce este ciuma și cum apare?
Ciuma este o zoonoză bacteriană acută, provocată de Yersinia pestis, un bacil Gram-negativ din familia Enterobacteriaceae. Pesta afectează în principal rozătoarele sălbatice, dar bacteria poate infecta și alte mamifere, inclusiv omul.
Infecția apare când bacteria pătrunde în organism prin înțepătura unui purice infectat, contactul cu țesuturi contaminate sau inhalarea picăturilor respiratorii infectante, provenite de la o persoană cu ciumă.
„După pătrunderea în organism, Yersinia pestis se multiplică în ganglionii limfatici, sânge sau plămâni, în funcție de calea de transmitere. Evoluția poate fi din păcate extrem de rapidă, cu inflamație severă, septicemie și insuficiență multiplă de organ, iar ulterior deces, mai ales în forma respiratorie”, explică dr. Iasmina Wadi.
De la ce animale se poate lua ciuma?
Rezervoarele naturale sunt reprezentate în principal de rozătoare:
- șobolani și șoareci sălbatici;
- marmote și popândăi;
- veverițe terestre și câini de prerie;
- alte rozătoare din regiunile endemice.
Iepurii și pisicile infectate pot transmite bacteria prin contact direct. Pisicile cu afectare pulmonară reprezintă un risc suplimentar prin secrețiile respiratorii.
Cum se transmite ciuma?
Principalele căi de transmitere sunt înțepătura puricilor infectați, contactul cu sângele sau țesuturile animalelor bolnave și inhalarea picăturilor respiratorii provenite de la persoane ori animale cu formă pulmonară.
„Transmiterea interumană apare în principal în pesta pulmonară, prin contact apropiat cu secrețiile respiratorii infectante”, explică dr. Iasmina Wadi.
În ce țări și regiuni este ciuma încă endemică?
Ciuma persistă în focare naturale din Africa, Asia și America. Cele mai importante zone cu transmitere umană includ Madagascar și Republica Democratică Congo. Focare enzootice există și în Peru, Mongolia, China, Rusia și vestul Statelor Unite, inclusiv în New Mexico, Arizona și Colorado.
Tipuri de ciumă (pestă)
Pesta prezintă trei forme clinice principale, diferențiate prin localizarea infecției și severitatea manifestărilor.
Ciuma bubonică
Este forma cea mai frecventă, reprezentând aproximativ 80–85% dintre cazurile descrise în unele serii epidemiologice:
- perioadă de incubație: de regulă 2–8 zile după înțepătura puricelui;
- manifestări: febră, frisoane, dureri de cap și stare generală alterată;
- semn caracteristic: ganglioni limfatici foarte dureroși și umflați, numiți buboni, localizați inghinal, axilar sau cervical (de obicei în locul în care s-a petrecut înțepătura).
Fără tratament, mortalitatea este estimată la aproximativ 50–60%.
Ciuma septicemică
Apare când bacteria ajunge în circulația sangvină, fie direct, fie prin progresia formei bubonice. Manifestările includ bacteriemie severă, șoc septic, dureri abdominale și coagulare intravasculară diseminată.
„Tulburările circulatorii pot provoca gangrena degetelor, membrelor sau nasului, cu înnegrirea țesuturilor. Fără tratament rapid, rata de mortalitate poate fi extrem de ridicată, apropiindu-se de 100% în formele fulminante”, ne spune dr. Iasmina Wadi.
Ciuma pneumonică
Este forma cu evoluția cea mai rapidă și cu cel mai mare potențial de transmitere între oameni. Se dezvoltă prin inhalarea picăturilor infectante sau prin diseminarea bacteriei din sânge către plămâni.
Produce pneumonie severă, spută sangvinolentă, insuficiență respiratorie și șoc. Netratată, poate deveni fatală în 24–72 de ore de la debutul manifestărilor.
Forme rare de ciumă
Sunt descrise și forme meningeale, cu afectarea meningelor, respectiv faringiene, care implică infecția țesuturilor gâtului.
Care sunt cauzele și factorii de risc pentru ciumă?
Ciuma (pesta) este provocată exclusiv de bacteria Yersinia pestis. Modalitatea prin care aceasta pătrunde în organism determină forma inițială a bolii, în timp ce condițiile de mediu și contactul cu animalele infectate influențează riscul de îmbolnăvire.
Principalele cauze ale infectării
- înțepăturile puricilor: puricele șobolanului (Xenopsylla cheopis) este unul dintre vectorii importanți; bacteria ajunge în sistemul limfatic și provoacă apariția bubonilor;
- contactul cu țesuturi infectate: manipularea animalelor bolnave, a sângelui sau organelor acestora permite pătrunderea bacteriei prin leziuni de piele;
- inhalarea picăturilor respiratorii: provoacă pesta pulmonară primară și permite transmiterea interumană;
- diseminarea sangvină: bacteria pătrunde în circulație, provocând septicemie primară sau secundară;
- consumul cărnii contaminate: carnea insuficient preparată termic provenită de la animale infectate poate provoca forme faringiene sau gastrointestinale rare.
Factorii de risc pentru ciumă
Riscul crește în următoarele situații:
- locuirea sau călătoriile în regiuni endemice;
- prezența rozătoarelor și a puricilor în apropierea locuinței;
- activitățile de vânătoare, medicină veterinară sau cercetare a faunei;
- contactul cu pisici bolnave care au vânat rozătoare;
- campingul și drumețiile în zone cu vizuini de rozătoare;
- manipularea animalelor moarte fără echipament de protecție.
Care sunt simptomele asociate cu ciuma (pesta)?
„Manifestările apar de obicei la 1–7 zile după infectare, uneori mai târziu în forma bubonică. Pesta pulmonară are frecvent o incubație mai scurtă, de aproximativ 1–3 zile”, ne spune dr. Iasmina Wadi.
Simptomele asociate cu ciuma bubonică
- febră ridicată, instalată brusc;
- frisoane și transpirații;
- cefalee și slăbiciune accentuată;
- ganglioni limfatici măriți, foarte dureroși;
- greață și dureri musculare.
Bubonii sunt semnul caracteristic, iar pielea de deasupra lor poate deveni roșie și inflamată.
Simptomele asociate cu ciuma septicemică
- febră și stare generală sever alterată;
- dureri abdominale, greață și vărsături;
- scăderea tensiunii arteriale;
- sângerări și echimoze (vânătăi);
- înnegrirea extremităților prin necroză;
- confuzie și șoc septic.
Simptomele asociate cu ciuma pneumonică
- febră mare și frisoane;
- tuse cu spută uneori sanguinolentă;
- durere toracică;
- respirație rapidă și dificilă;
- insuficiență respiratorie acută.
Această formă reprezintă o urgență medicală majoră.
Cum se stabilește diagnosticul de ciumă (pestă)?
Stabilirea diagnosticului de ciumă presupune evaluarea simptomelor, istoricul expunerii și identificarea bacteriei prin investigații de laborator. Principalele metode includ:
- cultura bacteriană: identificarea Yersinia pestis din sânge, aspirat ganglionar sau spută;
- PCR: detectarea materialului genetic bacterian;
- imunofluorescența directă: identificarea antigenelor bacteriene în probe biologice;
- testele rapide pentru antigenul F1: utile în anumite contexte epidemiologice, în special în regiunile endemice.
„Recoltarea și procesarea probelor vor impune măsuri speciale de biosiguranță. Suspiciunea clinică și epidemiologică de ciumă justifică inițierea tratamentului chiar înaintea de a fi confirmat diagnosticul microbiologic”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Care sunt opțiunile de tratament pentru ciumă?
Ciuma (pesta) este tratabilă cu antibiotice, iar administrarea lor rapidă este absolut esențială pentru supraviețuire. Tratamentul începe imediat ce există suspiciune clinică.
Principalele antibiotice folosite pentru a trata ciuma sunt:
- gentamicina și streptomicina;
- doxiciclina;
- ciprofloxacina;
- cloramfenicolul: utilizat în anumite situații, inclusiv în afectarea meningeală, în funcție de recomandările specialistului.
„Tratamentul durează frecvent 10–14 zile și este adaptat severității infecției. Pacienții cu forme grave necesită spitalizare, administrare intravenoasă a antibioticelor și susținerea funcțiilor vitale. În pesta pulmonară se aplică precauții respiratorii pentru picături, iar contactele apropiate sunt evaluate și pot primi profilaxie cu doxiciclină sau ciprofloxacină, de regulă timp de 7 zile. Cum nu există vaccin pentru ciumă, singura modalitate de prevenție este să abordăm aceleași măsuri ca în cazul oricărei boli contagioase, iar în cazul în care călătorim în zone endemice, să folosim repelente cu DEET și să purtăm haine tratate cu permetrină, conform instrucțiunilor”, ne explică dr. Iasmina Wadi.
Există potențialul unei noi pandemii de ciumă (pesta)?
Ciuma a provocat trei mari pandemii istorice:
1. „Ciuma lui Iustinian” (541–750): a afectat Imperiul Bizantin și regiunile mediteraneene;
2. „Moartea Neagră” (1346–secolul al XVIII-lea): a devastat Europa, provocând zeci de milioane de decese;
3. „A treia pandemie” (1894–mijlocul secolului XX): a început în Asia, răspândindu-se internațional și contribuind la „stabilizarea” unor rezervoare animale persistente.
În prezent, ciuma (pesta) continuă să circule în focare naturale, însă riscul unei pandemii comparabile cu cele istorice este considerabil mai redus. În octombrie 2026, decesul unei angajate a unui institut de cercetare a ciumei din Siberia a generat îngrijorări internaționale. Până la 8 octombrie, infecția cu Yersinia pestis nu fusese confirmată, iar autoritățile ruse raportaseră absența cazurilor detectate în regiune. Organizația Mondială a Sănătății a solicitat informații suplimentare pentru clarificarea situației.
„Nu putem vorbi în momentul de față despre o amenințare epidemică sau pandemică imediată. În general, disponibilitatea tratamentului imediat, supravegherea epidemiologică strictă, posibilitatea de a identifica rapid cazurile și controlul vectorilor reduc semnificativ riscul extinderii cazurilor și, implicit, atât potențialul epidemic, cât și potențialul pandemic al bolii. Intervenția rapidă a autorităților medicale stă în calea transformării unor cazuri izolate, cu toate că relativ aproape de România, într-o pandemie de proporții”, ne răspunde dr. Iasmina Wadi.
De asemenea, epidemiile istorice de ciumă (pestă) au fost mult favorizate de lipsa standardelor de igienă și, mai ales, de abundența puricilor și șobolanilor în orașe. Standardele actuale de viață sunt superioare, iar modul în care sunt manageriate deșeurile reduc semnificativ riscul de răspândire a vectorilor.
Bibliografie:
- Barbieri R, Signoli M, Chevé D, Costedoat C, Tzortzis S, Aboudharam G, Raoult D, Drancourt M. Yersinia pestis: the Natural History of Plague. Clin Microbiol Rev. 2020 Dec 9;34(1):e00044-19. doi: 10.1128/CMR.00044-19. PMID: 33298527; PMCID: PMC7920731. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7920731/
- Glatter KA, Finkelman P. History of the Plague: An Ancient Pandemic for the Age of COVID-19. Am J Med. 2021 Feb;134(2):176-181. doi: 10.1016/j.amjmed.2020.08.019. Epub 2020 Sep 24. PMID: 32979306; PMCID: PMC7513766. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7513766/
- Hinnebusch BJ. Plague in the 21st Century: Global Public Health Challenges and Goals. National Institute of Allergy and Infectious Diseases, NIH. 2010 Mar 30:87–94. doi: 10.1007/978-1-60761-512-5_9. PMCID: PMC7176221. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7176221/
- Rosario-Acevedo R, Biryukov SS, Bozue JA, Cote CK. Plague Prevention and Therapy: Perspectives on Current and Future Strategies. Biomedicines. 2021 Oct 9;9(10):1421. doi: 10.3390/biomedicines9101421. PMID: 34680537; PMCID: PMC8533540. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8533540/
- DENNIS DT, MEAD PS. Plague. Tropical Infectious Diseases. 2006:471–81. doi: 10.1016/B978-0-443-06668-9.50047-8. Epub 2009 May 15. PMCID: PMC7152251. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7152251/
Foto: shutterstock.com
