Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală (BTS), care e cauzată de bacteria Treponema pallidum și se transmite prin contact sexual. E greu de diagnosticat, pentru că adesea nu manifestă simptome vizibile, dar, dacă e lăsată netratată, poate cauza probleme grave de sănătate, inclusiv decesul.
Oamenii s-au tot îmbolnăvit și s-au vindecat de sifilis timp de sute de ani. La un moment dat, tratamentele erau atât de eficiente încât boala era să fie eradicată complet. Totuși, în ultimii ani, sifilisul a înregistrat o creștere îngrijorătoare în Europa, conform celui mai recent raport al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor. De aceea, este important să știm câte ceva despre această boală, ca să o putem preveni.
Sifilis. Mod de transmitere
Sifilisul se transmite de la o persoană la alta prin leziuni sau ulcerații specifice ce apar în jurul penisului, al vaginului, al anusului sau al gurii. Boala se transmite prin aceste leziuni în timpul sexului vaginal, anal sau oral.
În timpul sarcinii, fătul poate contracta sifilis dacă mama are o infecție netratată. Acesta se cheamă sifilis congenital.
Sifilisul se mai transmite și prin transfuzii de sânge, dar asta se întâmplă foarte rar.
Contrar unor mituri populare, sifilisul nu se transmite prin:
- folosirea la comun a toaletei cu o persoană infectată;
- purtarea hainelor unei persoane infectate;
- utilizarea ustensilelor unei persoane infectate.
Sifilis – care sunt simptomele?
Sifilisul este o boală periculoasă pentru că nu are neapărat manifestări clinice, în special în primele etape ale bolii, iar multe persoane infectate cu sifilis nu știu că au boala. Perioada de timp între contractarea infecției și manifestarea primului simptom variază între zece și nouăzeci de zile. Sifilisul are patru stadii de dezvoltare care se pot întinde pe mai multe săptămâni, luni sau ani:
Simptome sifilis primar
Acest stadiu durează de obicei cam 21 de zile și se caracterizează prin apariția unei leziuni ulceroase numită șancru, locul prin care agentul patogen pătrunde în organism. Șancrul e tare, are formă rotundă, nu doare și apare cel mai des în regiunea genitală sau anală, dar poate apărea și în alte regiuni. Acesta dispare în câteva săptămâni sau luni, dar asta nu înseamnă că persoana infectată s-a vindecat de sifilis. În acest stadiu, persoana infectată poate transmite cu ușurință boala altor persoane prin contactul direct cu leziunea, deci prin sex vaginal, anal sau oral. Dacă bolnavul nu primește tratament, infecția intră în cel de-al doilea stadiu.
Simptome sifilis secundar
Al doilea stadiu al sifilisului e marcat de apariția unei erupții pe piele, care poate acoperi tot corpul, inclusiv palmele și tălpile persoanei infectate. E un tip de erupție fără mâncărimi și uneori trece repede, fără să fie observată. Alte simptome ale sifilisului secundar:
- leziuni albe sau gri care apar în zone cu mucoase umede precum labiile sau anusul;
- febră;
- oboseală;
- negi;
- dureri musculare;
- pierdere în greutate;
- migrene;
- pierderea părului;
- noduli limfatici inflamați.
Și în acest stadiu, boala se poate transmite prin sex vaginal, anal sau oral. Simptomele trec fără tratament și pot dispărea și reapărea pe parcursul mai multor luni sau chiar ani. Doar pentru că dispar, nu înseamnă că boala a ieșit din corp. Lăsată netratată, ea va trece în stadiul următor.
Simptome sifilis latent
Stadiul latent sau ascuns al sifilisului nu prezintă simptome, dar, în acest stadiu, infecția poate afecta inima, oasele, nervii și alte organe. Stadiul latent poate dura până la douăzeci de ani și e o perioadă în care boala nu e transmisibilă către partenerii sexuali decât în cazuri excepționale. Fără tratament, infecția intră în ultimul stadiu.
Simptome sifilis terțiar
Majoritatea persoanelor infectate cu sifilis nu trec de stadiul latent, fie pentru că infecția dispare din corp de la sine, fie pentru că simptomele sunt prea ușoare ca să fie observate. Aproximativ douăzeci la sută dintre persoanele infectate ajung până în faza de sifilis terțiar, care cauzează o serie de probleme de sănătate foarte grave:
- orbire;
- pierderea auzului;
- pierderea memoriei;
- distrugerea oaselor și a țesuturilor moi;
- probleme neurologice precum atacuri cerebrale sau meningită;
- boli cardiovasculare;
- neurosifilis, care e o infecție a creierului
Ce este sifilisul congenital?
Când o persoană însărcinată are sifilis, infecția se poate transmite bebelușului, iar acesta poate avea probleme serioase de sănătate. Aproximativ 40% dintre bebelușii născuți din mame infectate cu sifilis mor din cauza infecției. De aceea, e recomandat ca mamele să facă un test pentru sifilis imediat ce au aflat că sunt însărcinate.
Factorii de risc pentru contractarea sifilisului în timpul sarcinii includ:
- sexul cu parteneri multipli;
- sexul în combinație cu consum de substanțe sau sex tranzacțional;
- lipsa unui suport medical la începutul și pe parcursul sarcinii;
- consumul de metamfetamine sau heroină;
- situație habitațională instabilă sau lipsa unui adăpost.
Cum se diagnostichează sifilisul?
Diagnosticarea sifilisului se bazează pe istoricul clinic și sexual al pacientului, pe examinarea fizică, teste în laborator și uneori radiologie, dacă simptomele nu sunt observabile.
Testele în laborator pentru sifilis includ detectarea directă a bacteriei care cauzează boala, Treponema pallidum, la microscop sau prin analize de sânge. Există kit-uri de testare rapidă care oferă rezultatul în doar câteva minute, ceea ce facilitează începerea imediată a tratamentului.
Cum se tratează sifilisul?
Sifilisul e o boală care se tratează cu antibiotic. Sifilisul primar și secundar sunt ușor de tratat cu o injecție cu penicilină. Penicilina e unul dintre cele mai răspândite antibiotice și, de obicei, e foarte eficientă în tratarea sifilisului. Persoanele care sunt alergice la penicilină sunt tratate cu alte antibiotice precum doxiciclina. Cantitatea de antibiotic și durata tratamentului depinde de stadiul sifilisului și de simptomele manifestate. Tratamentul trebuie dus până la capăt chiar dacă leziunile specifice dispar pe parcursul lui. În timpul tratamentului, e indicat ca pacientul să evite contactul sexual. Își va continua activitatea sexuală doar după ce medicul a decis că boala a fost eliminată.
Persoanele care suferă de neurosifilis primesc zilnic doze de penicilină intravenos, ceea ce înseamnă că, în majoritatea cazurilor, trebuie să fie internate.
Daunele pe care le cauzează sifilisul terțiar sănătății sunt ireversibile. În aceste cazuri, după ce e eliminată bacteria, tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor, a durerilor și a disconfortului cauzate de boală.
E important ca persoana diagnosticată cu sifilis să contacteze persoanele cu care a făcut sex în ultimii doi ani și să le informeze că ar trebui să se testeze.
Cum poate fi prevenit sifilisul?
Cel mai bun mod de a preveni sifilisul și alte boli cu transmitere sexuală e folosirea regulată și corectă a prezervativului.
E indicat să nu utilizați jucăriile sexuale ale altei persoane.
Faceți-vă analizele în mod regulat, măcar o dată pe an.
Reduceți numărul partenerilor sexuali.
Nu vă sfiiți să întrebați un partener nou despre istoricul său sexual. E important să fim responsabili cu privire la sănătatea sexuală.
Foto: shutterstock.com
