Revista care te menține sănătos

Afecțiuni cardiace

Cum depistăm și tratăm suflul cardiac?

12 decembrie 2023
Share

Ați auzit probabil de multe ori despre suflul sistolic. Ei bine, acesta face parte din categoria mai largă a suflurilor cardiace. Cauzele sunt diverse, iar metodele de tratament moderne pot ajuta pacientul să ducă o viață fără prea multe restricții.

Ce este de fapt un suflu cardiac? În termeni medicali, suflul cardiac se referă la zgomotul anormal produs de fluxul sangvin la nivelul inimii. În cazul unei persoane sănătoase, inima produce alternativ două zgomote ce sunt separate prin sistole (pauze scurte) și diastole (pauze lungi). De aici pornește și diferențierea între suflul sistolic și suflul diastolic. Dacă zgomotul anormal apare atât pe perioada sistolei, cât și a diastolei, putem vorbi de suflu cardiac neîntrerupt, continuu.

Suflu cardiac, tipologie

O altă clasificare a suflurilor cardiace se face în funcție de cauze:

Suflul cardiac organic este produs de existența unor leziuni la nivelul valvelor inimii. Acestea pot fi congenitale sau se pot dezvolta în timp. Suflul organofunctional are drept cauza apariția unei dilatații la nivelul cordului, cauzate de insuficiența cardiacă sau de hipertensiune arterială.

Suflul cardiac funcțional este produs de cauze ce nu țin de sistemul cardiovascular: anemii, sarcina, tulburări ale tiroidei.

Suflul cardiac, deseori diagnosticat în urma examenelor de rutină

În unele cazuri suflurile cardiace sunt descoperite în urma unor examene de rutină. În cazurile mai grave există o serie de simptome care îl aduc pe pacient la un control: tulburări de respirație, pierderea cunoștinței, dureri în zona inimii, insuficiență cardiacă sau chiar colorația albăstruie a extremităților și a buzelor.

Suflu cardiac la copil

Suflurile cardiace pot avea caracter patologic sau nepatologic.

Suflul cardiac nepatologic se regăsește mult mai des la copii, dispărând de cele mai multe ori până la vârsta adolescenței. Tocmai de aceea, această formă de suflu cardiac nu necesită tratament. Este suficientă doar o monitorizare regulată. Suflul cardiac nepatologic este de obicei sistolic, are intensități reduse, nu este constant, ci apare în stările febrile, după un efort susținut sau în momentele de anxietate.

Pentru suflul cardiac patologic sunt necesare investigații suplimentare: ECG, radiografie pulmonară, consult cardiologic, cateterism cardiac, ecografie cardiacă. Consultul de specialitate este un imperativ.

Suflu cardiac, metode de tratament

Tratamentul este recomandat doar în cazurile patologice de suflu cardiac. În urma unui examen medical riguros, medicul cardiolog va prescrie un tratament medicamentos sau chirurgical.

Pentru persoanele cu valvulopatii vor fi administrate antibiotice, în cazul oricărei intervenții invazive în orice zonă a corpului. Aceștia sunt mai predispuși la a dezvolta infecții la nivelul valvelor, ce pot duce la instalarea endocarditelor acute sau subacute.

Suflul cardiac nu este un handicap

Până nu demult, în medicina aplicată, copilul care era diagnosticat cu suflu cardiac trebuia să respecte o serie de restricții în ceea ce privește sportul și activitățile fizice în general. Odată cu evoluția medicinei, recomandările s-au modificat – copilul poate să își desfășoare viața în limitele normale, de îndată ce afecțiunea a fost diagnosticată ca nepatologica.

Tratamentul este recomandat doar în cazurile patologice de suflu cardiac. În urma unui examen medical riguros, medicul cardiolog va prescrie un tratament medicamentos sau chirurgical.

Conștientizarea exagerată a bolii, izolarea copilului de societate

Modul în care părintele manageriază boala copilului este foarte important. Deși el trebuie să aibă constant în minte necesitatea unor controale medicale regulate și respectarea tratamentelor prescrise, este important să nu îngrădească în mod absurd activitatea copilului. O astfel de abordare, deși are la bază dorința părintelui de a-și proteja copilul, poate să se dovedească mai degrabă dăunătoare.

Conștientizarea exagerată a bolii îl poate determina să se izoleze de ceilalți sau să fie izolat de aceștia, într-o etapă în care nevoia de apartenența la grup și acceptare sunt predominante. Sentimentul de a fi diferit de ceilalți poate duce la o perturbare a imaginii de sine, ceea ce poate avea repercusiuni în viața de adult.

Text: Irina Chelarescu
Consultant: Dr. Maria Deleanu,
Medic medicină de familie,
Psiholog Oana Cernusca

Menține-te
sănătos
în fiecare lună

Utilizăm datele tale în scopul corespondenței și pentru comunicări comerciale. Pentru a citi mai multe informații apasă aici.