Eritemul multiform este o afecțiune dermatologică acută și inflamatorie, care se manifestă printr-o erupție cutanată distinctă, cunoscută sub denumirea de leziuni în „țintă” sau „oglindă”. Această boală poate afecta pielea și, în forme mai severe, mucoasele, provocând disconfort și uneori complicații care necesită evaluare medicală promptă. Denumirea de eritem multiform provine din varietatea leziunilor care apar simultan pe piele, incluzând macule, papule, vezicule sau ulcerații, conferind aspectul de multiformitate tipică acestei afecțiuni.
Cauzele ascunse ale eritemului multiform
Cele mai frecvente cauze ale eritemului multiform sunt infecțiile, iar virusul herpes simplex este cel mai des implicat. Până la 70% dintre cazurile de eritem multiform recurent pot fi asociate cu infecții herpetice. În rândul copiilor și adolescenților, infecțiile cu Mycoplasma pneumoniae pot determina forme mai severe, uneori cu afectare extensivă a mucoaselor. Alte infecții virale, precum varicela, hepatitele virale sau infecția cu HIV, pot declanșa apariția eritemului multiform. De asemenea, anumite infecții bacteriene, cum este Streptococcus pyogenes, pot fi asociate cu debutul eritemului multiform.
Medicamentele reprezintă o altă categorie de factori declanșatori ai eritemului multiform. Sulfonamidele, barbituricele, anticonvulsivantele și anumite antibiotice precum penicilinele sau tetraciclinele pot determina apariția leziunilor cutanate caracteristice. Este esențial ca pacientul să informeze medicul despre orice tratament nou început înaintea apariției erupției, pentru a putea întrerupe medicamentul responsabil dacă este cazul.
În cazuri rare, expunerea la vaccinuri sau contactul cu factori fizici (expunere la temperaturi extreme, raze solare intense sau arsuri solare, frecarea excesivă a pielii – îmbrăcăminte strâmtă, bandaje) și chimici (detergenți, săpunuri puternice, produse cosmetice cu parfum sau conservanți agresivi, expunere la solvenți sau substanțe chimice industriale) poate fi implicată în apariția eritemului multiform.

De ce apare eritemul multiform? Povestea sistemului imunitar
Eritemul multiform reprezintă o reacție imună mediată de limfocite T citotoxice, declanșată de antigeni precum virusul herpes simplex. Acest proces determină distrugerea keratinocitelor epidermice și apariția leziunilor caracteristice. Prin urmare, eritemul multiform este considerat o reacție de hipersensibilitate, care poate fi auto-limitată, dar care necesită monitorizare atentă, mai ales în formele severe sau recurente.
Semnele vizibile – cum recunoști eritemul multiform?
Simptomele eritemului multiform apar, de obicei, la una până la trei săptămâni după factorul declanșator. Leziunile cutanate sunt, în general, simetrice, cu predilecție pentru extremități, mai ales mâini și picioare, și se prezintă sub formă de papule eritematoase bine delimitate care evoluează spre leziuni în „țintă” cu trei zone concentrice. Centrul leziunii este mai închis, urmat de o zonă intermediară pală și un halo extern, un aspect specific care ajută la diferențierea eritemului multiform de alte erupții cutanate.
În formele moderate sau severe, mucoasele pot fi afectate, iar pacientul poate dezvolta ulcerații dureroase la nivel bucal, conjunctivită sau leziuni genitale. Aceste manifestări definesc forma majoră de eritem multiform, care necesită intervenție medicală promptă. În contrast, eritemul multiform minor implică doar pielea, fără afectarea semnificativă a mucoaselor sau alterarea stării generale, și, de obicei, se remite spontan.

Cum se pune diagnosticul de eritem multiform?
Diagnosticul se bazează în primul rând pe examenul clinic și anamneză. Observarea leziunilor în „țintă” și distribuția lor simetrică sunt elemente cheie. Identificarea factorului declanșator se poate realiza prin teste serologice pentru virusuri sau infecții bacteriene asociate. Hemoleucograma și markerii inflamatori sunt utili în cazurile severe, iar biopsia cutanată este rezervată pentru formele atipice sau pentru confirmarea diagnosticului în situații neclare.
Tratamentul – cum să gestionați eritemul multiform?
Tratamentul depinde de severitatea bolii. În formele minore, managementul este simptomatic și constă în antihistaminice pentru prurit și emolienți pentru hidratarea pielii. În formele majore sau în cazul afectării mucoaselor, sunt indicate: corticosteroizi sistemici, dozați și monitorizați de medic, împreună cu măsuri de susținere pentru menținerea echilibrului hidroelectrolitic și prevenirea infecțiilor secundare. Antiviralele, precum aciclovir sau valaciclovir, pot fi indicate în cazurile recidivante asociate cu virusul herpes simplex, pentru prevenirea episoadelor viitoare.
Sfaturi pentru pacienți – cum să vă protejați pielea?
Pacienții trebuie să recunoască simptomele precoce și să consulte rapid un medic dermatolog sau medicul de familie dacă apar leziuni cutanate cu aspect de „țintă”. Este important să noteze eventualii factori declanșatori, inclusiv medicamentele recente sau infecțiile anterioare, pentru a ajuta medicul în stabilirea diagnosticului.
Hidratarea și îngrijirea locală adecvată a pielii, evitarea săpunurilor dure sau a iritanților și respectarea recomandărilor medicului privind tratamentul medicamentos sunt esențiale pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. În plus, pacienții trebuie să monitorizeze cu atenție simptomele mucoaselor, iar în caz de durere severă sau dificultăți la deglutiție (înghițire) și respirație să se prezinte urgent la un serviciu de urgență.

Prognostic și ce trebuie să știi pe termen lung
Prognosticul eritemului multiform este favorabil în majoritatea cazurilor minore, cu remisiune completă în câteva săptămâni fără sechele. În formele severe, pot apărea complicații precum infecții secundare ale plăgilor, dezechilibre hidroelectrolitice sau afectare oculară cu risc de leziuni permanente. Urmarea recomandărilor medicale și monitorizarea atentă a evoluției sunt cruciale pentru vindecarea completă.
Eritem multiform, concluzii
Eritemul multiform reprezintă o afecțiune cutanată distinctă, care poate fi minoră sau severă și care necesită recunoaștere promptă și evaluare medicală adecvată. Identificarea cauzei, îngrijirea simptomatică și tratamentul specific, atunci când este necesar, contribuie semnificativ la vindecare și la confortul persoanei afectate. Comunicarea deschisă cu medicul, respectarea tratamentului și monitorizarea atentă a evoluției sunt elemente fundamentale în managementul eritemului multiform. Prin informare și îngrijire corectă, majoritatea pacienților pot depăși episoadele de eritem multiform fără complicații pe termen lung și cu minim disconfort.
Bibliografie
- Huff JC, Weston WL, Tonnesen MG. Erythema multiforme. A critical review of characteristics, diagnostic criteria, and causes. J Am Acad Dermatol. 1990;22(6 Pt 1):1046‑1060.
- Auquier‑Dunant A, et al. Multicenter retrospective study of the epidermal necrolysis spectrum: clinical classification and outcome. J Invest Dermatol. 2002;115(2):153‑158.
- Shiohara T, Mizukawa Y. Clinical features and pathogenesis of erythema multiforme, Stevens‑Johnson syndrome, and toxic epidermal necrolysis. Expert Rev Clin Immunol. 2013.
- Sokumbi O, Wetter DA. Clinical features, diagnosis, and treatment of erythema multiforme: a review for the practicing dermatologist. Int J Dermatol. 2012.
- Trayes KP et al. Erythema Multiforme: Recognition and Management. Am Fam Physician. 2019.
- Huff JC. Drug‑associated erythema multiforme. Dermatol Clin. 1996.
- Roujeau JC, Stern RS. Severe adverse cutaneous reactions to drugs. N Engl J Med. 1994.
- Harr T, French LE. Stevens‑Johnson syndrome and toxic epidermal necrolysis. Chem Immunol Allergy. 2012.
- Creamer D, et al. Guidelines for the management of Stevens‑Johnson syndrome/toxic epidermal necrolysis. Br J Dermatol. 2016.
- Rzany B, et al. Epidermal necrolysis: incidence and drug risk factors. Arch Dermatol. 1999.
- Letko E, et al. Ocular manifestations of erythema multiforme, Stevens‑Johnson syndrome, and toxic epidermal necrolysis. Surv Ophthalmol. 2002.
- Bastuji‑Garin S, et al. Clinical classification of cases of toxic epidermal necrolysis, Stevens‑Johnson syndrome, and erythema multiforme. Arch Dermatol. 1993.
- Sassolas B, et al. ALDEN, an algorithm for assessment of drug causality in Stevens‑Johnson syndrome and toxic epidermal necrolysis. Clin Pharmacol Ther. 2010.
- French LE. Erythema multiforme: a critical review. Clin Rev Allergy Immunol. 2006.
- Rademaker M. Symptomatic care in erythema multiforme minor. Australas J Dermatol. 2015.
- Stevens DL, et al. Practice guidelines for the diagnosis and management of skin and soft tissue infections. Clin Infect Dis. 2014.
- Sladden M, et al. Guidelines for the management of erythema multiforme. Australas J Dermatol. 2019.
- Trayes KP, et al. Antiviral therapy and erythema multiforme. Am Fam Physician. 2019.
- Auquier‑Dunant A, et al. Long‑term outcomes after Stevens‑Johnson syndrome and toxic epidermal necrolysis. Arch Dermatol. 2000.
Foto: shutterstock.com







