Alopecia areata este o afecțiune autoimună care provoacă pierderea părului în zone izolate de pe scalp și, în unele cazuri, de alte părți ale corpului. În cazul alopeciei areata, sistemul imunitar atacă foliculii de păr, considerându-i în mod eronat ca fiind o amenințare. Acest atac face ca foliculii să se micșoreze și să oprească producția de noi fire de păr, ceea ce duce la apariția unor pete de chelie rotunde sau ovale.
Deși nu se cunoaște cauza exactă a alopeciei areata, factorii genetici și de mediu pot juca un rol în declanșarea acestei afecțiuni.
Alopecia areata nu este dureroasă sau periculoasă, dar poate avea impact asupra stimei de sine și sănătății emoționale, mai ales dacă pierderea părului este extinsă.
Alopecie areata, cauze
Alopecia areata afectează aproximativ 2% din populația globală. Poate începe din copilărie, dar, în cele mai multe cazuri, primele semne apar în jurul vârstei de 40 de ani.
Persoanele cu membri ai familiei care au suferit de alopecie areata sau alte boli autoimune (cum ar fi diabetul de tip 1 sau artrita reumatoidă) au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune. Genetica joacă un rol important, deși alopecia areata nu este neapărat moștenită direct.
O altă cauză ar putea fi o serie de factori autoimuni. Mai exact, în alopecia areata, sistemul imunitar atacă foliculii de păr, crezând în mod greșit că sunt invadatori străini. De ce anume apare această eroare în sistemul imunitar însă, nu este clar. Totuși, alopecia areata se regăsește frecvent în rândul persoanelor care suferă de alte boli autoimune, ceea ce sugerează o legătură între acestea.
În unele cazuri, stresul emoțional sau fizic poate declanșa alopecie areata. Infecțiile, traumatismele, schimbările hormonale sau expunerea la anumite substanțe toxice sunt, de asemenea, considerați factori de risc, deși rolul exact al acestora rămâne controversat.
Deși nu există o cauză directă, dezechilibrele hormonale pot influența și ele evoluția alopeciei areata, în special în perioadele de fluctuații hormonale, cum ar fi pubertatea, sau menopauza.
Alopecie areata poate fi declanșată de mulți factori, inclusiv stresul, din păcate, cercetătorii nu au încă un răspuns clar. Cu toate acestea, au început să înțeleagă știința din spatele bolii. Pe lângă stabilirea faptului că alopecia areata este o boală autoimună, cercetătorii au identificat și un grup de gene, complexul de antigen al leucocitelor umane (HLA), asociat cu această afecțiune. Variațiile genelor din complexul HLA pot contribui la boală. În plus, alopecia areata pare să aibă o anumită asociere cu alte boli autoimune, inclusiv vitiligo, lupus și dermatită atopică.
Alopecie areata, simptome și evoluție
Un simptom precoce al alopeciei areata este căderea părului, care apare brusc sub formă de pete rotunde sau ovale pe scalp. Pacienții raportează ocazional mâncărime, furnicături sau senzații de arsură în aceste zone înainte ca părul să cadă. Pe lângă modificările părului, alopecia areata poate afecta și unghiile, ducând la apariția unor creste sau gropi. Aceste simptome sunt frecvente la persoanele care au tendința de a pierde mai mult păr. Boala poate afecta, de asemenea, barba, sprâncenele sau genele, dar cel mai adesea alopecia areata se manifestă prin apariția de pete pe scalp.
Alopecia areata este o afecțiune cu o evoluție imprevizibilă, care poate varia mult de la o persoană la alta. De obicei, alopecia areata debutează prin apariția unor pete fără păr pe scalp sau pe alte zone ale corpului.
În unele cazuri, alopecia areata poate duce la repopularea spontană a zonelor afectate, părul crește din nou complet, fără a necesita tratament. Această recuperare spontană este mai frecventă în formele ușoare ale alopeciei areata.
Pentru alte persoane, însă, alopecia areata poate evolua prin extinderea petelor de chelie, noi zone fără păr apărând pe scalp sau corp, uneori chiar contopindu-se pentru a forma regiuni mai mari lipsite de păr. Alopecia areata are adesea o evoluție ciclică, caracterizată de perioade de recădere, în care apar noi pete de cădere a părului, și perioade de remisie, în care părul poate începe să crească din nou. Recăderile în alopecia areata sunt frecvente și pot fi asociate cu factori precum stresul sau alte modificări ale sănătății.
În unele cazuri, alopecia areata poate progresa spre forme mai severe, cum ar fi alopecia totalis, care înseamnă pierderea completă a părului de pe scalp, sau alopecia universalis, care duce la pierderea totală a părului de pe întregul corp, inclusiv genele și sprâncenele.
Răspunsul la tratament în cazul alopeciei areata este variabil, unele persoane pot avea rezultate bune cu anumite terapii, în timp ce altele nu observă nicio schimbare.
Evoluția alopeciei areata este, prin urmare, un proces complex și personalizat, caracterizat de fluctuații și, de multe ori, de alternare între pierderea și recăpătarea parțială sau completă a părului.
Alopecia areata, tratament
Alopecia areata nu se vindecă. Medicamentele și alte tratamente pot ajuta la gestionarea căderii părului, dar nu pot vindeca boala.
Tratamentul pentru alopecia areata variază în funcție de gravitate și extinderea afecțiunilor, dar și de răspunsul fiecărei persoane la diverse opțiuni terapeutice. Deși nu există un tratament care să garanteze recuperarea completă și definitivă, anumite terapii pot stimula regenerarea părului și reduce rata căderii acestuia. Iată principalele abordări:
Corticosteroizi
Tratamentul de primă linie pentru majoritatea pacienților cu alopecie areata este un corticosteroid topic. Aceste medicamente sunt frecvent utilizate în alopecia areata pentru a suprima reacția autoimună care atacă foliculii de păr. Corticosteroizii pot fi administrați sub formă de injecții locale (sunt injectați direct în scalp), creme sau, în cazuri mai severe, pe cale orală. Unele reacții adverse includ creșterea apetitului, creșterea în greutate, modificări ale dispoziției și vedere încețoșată .
Imunoterapia topică
Aceasta implică aplicarea unei substanțe care provoacă o reacție alergică controlată pe pielea scalpului, stimulând astfel sistemul imunitar. Acest lucru poate avea rezultate în regenerarea părului la unii pacienți cu alopecia areata, dar necesită supraveghere medicală constantă. Unele reacții adverse includ iritația scalpului, ganglionii limfatici umflați (limfadenopatie), eczeme și decolorarea pielii.
Minoxidil
Terapia topică cu minoxidil este de obicei o terapie adjuvantă pentru alopecia areata și tinde să funcționeze mai bine în cazuri mai puțin extinse. Disponibil sub formă de soluție sau spumă, tratamentul durează de obicei aproximativ 12 săptămâni înainte ca părul să înceapă să crească. Unele efecte secundare includ dureri de cap , iritații ale scalpului și creșterea neobișnuită a părului.
Inhibitori orali de Janus kinazei
În prezent, există șase inhibitori de Janus kinase (JAK) care au fost raportați a fi de succes în tratarea alopeciei areata. Acești agenți inovatori țintesc mecanismele autoimune implicate. Cercetările arată că tratamentele pe bază de inhibitori de JAK pot fi promițătoare, ducând la regenerarea părului în unele cazuri severe de alopecia areata
Terapie cu lumină UV (fototerapie)
Fototerapia folosește lumina ultravioletă de la lămpi speciale. Această terapie poate ajuta în unele cazuri de alopecia areata, stimulând regenerarea foliculilor de păr prin expunerea scalpului la lumină UV controlată.
De asemenea, o dietă echilibrată, bogată în nutrienți esențiali pentru sănătatea părului (cum ar fi vitaminele D, B7, zincul și fierul), poate sprijini recuperarea.
Tratamentul alopeciei areata necesită timp și perseverență, iar creșterea variază de la o persoană la alta. Răspunsul la tratament poate fi imprevizibil, iar unele persoane pot experimenta recăderi chiar și după perioade lungi de regenerare a părului.
Foto: shutterstock. com
