Cancerul de prostată rămâne una dintre cele mai frecvente forme de cancer care afectează bărbații la nivel global. În România, este cea mai răspândită formă de cancer în rândul populației masculine, reprezentând aproximativ 20% din totalul cazurilor de cancer la bărbați. Ca mortalitate, se situează pe locul al treilea, după cancerul pulmonar și cancerul colorectal. În ciuda progreselor medicale din ultimele decenii, mulți pacienți continuă să se prezinte la medic în stadii avansate ale bolii, din cauza lipsei simptomelor timpurii și a lipsei de informare despre acest subiect.
Ce este cancerul de prostată. Cum se dezvoltă
Prostata este o glandă mică, dar cu un rol esențial în sistemul reproducător masculin. Localizată sub vezica urinară și în fața rectului, aceasta produce o parte din lichidul seminal, responsabil cu hrănirea și transportul spermatozoizilor.
Cancerul de prostată apare atunci când celulele acestei glande încep să se înmulțească necontrolat, formând o tumoră. În cele mai multe cazuri, acest proces este lent și poate rămâne asimptomatic ani la rând. Însă, în anumite cazuri, boala poate deveni agresivă, cu risc de metastazare și complicații sistemice.
Cine este expus riscului?
Factorii de risc pentru cancerul de prostată sunt multipli și, în multe cazuri, cumulativi. Vârsta este, fără îndoială, cel mai important: riscul crește semnificativ după 50 de ani. Pe lângă vârstă, istoricul familial are un rol major.
„Dacă tatăl sau frații au fost diagnosticați cu cancer de prostată, riscul personal crește considerabil”, avertizează Assoc. Prof. Dr. Önder Çınar, specialist în urologie. Mai mult, specialistul subliniază că „riscul poate fi și mai mare dacă în familie există gene care cresc riscul de cancer mamar, precum BRCA1 sau BRCA2, sau un istoric puternic de cancer de sân”.
Un alt factor notabil este obezitatea. Deși studiile nu sunt întotdeauna concludente, Dr. Çınar precizează că „la pacienții obezi, cancerul de prostată tinde să fie mai agresiv și cu o rată mai mare de recidivă după tratament”.
Cancerul de prostată şi simptomele unei boli „tăcute”
Una dintre dificultățile majore în gestionarea cancerului de prostată este lipsa simptomelor în fazele incipiente. Mulți bărbați nu prezintă semne clinice până când tumora nu devine suficient de mare pentru a afecta tractul urinar.
Când apar, simptomele pot include:
- dificultăți în urinare (întreruperi de flux, jet slab);
- nevoia frecventă de a urina, mai ales noaptea;
- senzație de arsură la urinare;
- sânge în urină sau spermă;
- dureri în zona lombară sau pelvină;
- disfuncție erectilă.
Toate aceste simptome pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni mai puțin grave, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată, motiv pentru care este esențială investigarea medicală riguroasă.
Cum se stabilește diagnosticul de cancer de prostată
Depistarea cancerului de prostată implică un proces complex, dar esențial pentru a stabili rapid și precis natura bolii.
Primul pas este, adesea, un test de sânge PSA (antigen specific prostatic). Un nivel crescut poate indica prezența cancerului, dar nu este o dovadă clară, fiind influențat și de infecții sau inflamații. Complementar, examinarea rectală digitală (ERD) permite medicului să simtă eventuale noduli sau anomalii în prostată.
Dacă aceste evaluări ridică suspiciuni, se recomandă biopsia prostatică – metoda standard de diagnostic. „Biopsia cu ac este metoda de aur pentru confirmarea diagnosticului, mai ales la pacienții cu niveluri crescute de PSA sau cu anomalii detectate la ERD”, afirmă Dr. Çınar.
În completare, pot fi efectuate RMN multiparametric, CT și scintigrafie osoasă, pentru a stabili dacă boala s-a extins dincolo de prostată.
Cancerul de prostată − alegerea potrivită a tratamentului
Odată stabilit diagnosticul de cancer de prostată, echipa medicală stabilește un plan de tratament personalizat, ținând cont de stadiul bolii, vârsta pacientului, comorbidități și preferințele acestuia.
1. Supravegherea activă
Această opțiune se recomandă pacienților cu tumori cu risc scăzut, fără simptome, care preferă să evite efectele adverse ale tratamentului imediat. Pacienții sunt monitorizați atent prin testul PSA periodic, biopsii și examinări clinice.
2. Prostatectomia radicală
Reprezintă îndepărtarea completă a prostatei. Intervenția poate fi efectuată prin chirurgie deschisă, laparoscopică sau robotică. „Din perspectiva controlului bolii, toate cele trei metode chirurgicale sunt la fel de eficiente. Totuși, laparoscopia și chirurgia robotică prezintă avantaje semnificative, precum pierderi de sânge mai reduse, durere postoperatorie mai mică și o durată mai scurtă de spitalizare”, precizează Dr. Çınar.
3. Radioterapia
Este o alternativă eficientă la chirurgie și poate fi aplicată extern sau intern. Este utilă atât în formele localizate, cât și ca tratament adjuvant postoperator.
4. Terapia hormonală
Hormonii masculini, precum testosteronul, joacă un rol important în stimularea creșterii celulelor canceroase de la nivelul prostatei. Prin terapia hormonală, nivelul acestor hormoni este redus sau blocat, o abordare care poate menține boala sub control pe termen lung.
5. Chimioterapia și terapiile inovatoare
Chimioterapia este utilizată în cazurile în care cancerul de prostată nu mai răspunde la terapia hormonală. Imunoterapia și terapiile țintite reprezintă opțiuni terapeutice inovatoare, aplicate în special în centre oncologice de top, pentru formele rezistente sau metastatice ale bolii.
Prognosticul: când depistarea precoce salvează vieți
Prognosticul cancerului de prostată este excelent atunci când este descoperit devreme. Pentru formele localizate, rata de supraviețuire la 5 ani este de peste 95%. Din păcate, formele agresive sau cele descoperite târziu pot reduce semnificativ speranța de viață și calitatea acesteia.
La pacienții obezi, potrivit Dr. Çınar, „boala este mai probabil să evolueze agresiv și recidiva este mai frecventă”, ceea ce face monitorizarea atentă post-tratament crucială.
Prevenția și importanța screeningului pentru cancerul de prostată
Chiar dacă nu putem preveni complet apariția cancerului de prostată, anumite măsuri pot reduce semnificativ riscul de a dezvolta boala:
- dietă echilibrată, bogată în legume, fructe și grăsimi sănătoase;
- menținerea unei greutăți normale;
- activitate fizică regulată;
- renunțarea la fumat;
- consulturi medicale periodice.
Screeningul joacă un rol vital. „Recomandăm monitorizarea PSA și examinarea rectală anuală pentru bărbații peste 40 de ani cu istoric familial, și pentru toți ceilalți după vârsta de 50 de ani”, încheie Dr. Çınar.
Foto: shutterstock.com
