Când auzim sintagma artrită reumatoidă, mulți dintre noi ne gândim la așa zisa boală a bătrâneții sau la durerile articulare asociate cu modificările de temperature. Dar acestea sunt mituri asociate acestei afecțiuni care poate afecta persoanele de orice vârstă, inclusiv copiii.
Ce este artrita reumatoidă?
Artrita reumatoidă este o boală autoimună cronică, care se manifestă în mod special la nivelul articulațiilor. Artrita reumatoidă se declanșează când sistemul imunitar atacă din greșeală țesuturile sinoviale – membranele care căptușesc articulațiile.
Artrita reumatoidă este o artrită inflamatorie, care duce la inflamarea articulațiilor, durere, rigiditate și umflare. Pacienții cu stadii avansate de artrită reumatoidă pot avea articulațiile deformate și își pot pierde mobilitatea.
Cel mai des în artrita reumatoidă sunt afectate articulațiile mici de la nivelul mâinilor și picioarelor, dar pot fi afectate și organe precum plămânii, inima sau ochii.
Simptomele artritei reumatoide
În majoritatea cazurilor pacienții cu artrită reumatoidă se confruntă cu simptome precum durerea și umflarea articulațiilor, stare de oboseală și rigiditate după perioadele lungi de repaos/ inactivitate:
1. Durerea articulară apare ca urmare a inflamației din articulații și este resimțită ca o durere surdă sau pulsantă.
2. Rigiditatea articulară matinală la persoanele cu artrită reumatoidă este un simptom distinctiv și poate dura mai mult de 30 de minute. Poate afecta capacitatea de desfășurare a activitățillor simple.
3. Umflarea articulațiilor apare ca urmare a inflamației țesutului sinovial care duce la acumulare de lichid și umflare. La palpare articulația poate fi caldă și poate prezenta sensibilitate la atingere. Acest simptom se manifestă frecvent la nivelul articulațiilor mâinilor, gleznelor și picioarelor.
4. Oboseala cronică se manifestă chiar și după ce pacientul cu artrită reumatoidă s-a odihnit. Starea de oboseală apare ca urmare a inflamației constante din organism. Pacienților le este afectată concentrarea, performanțele zilnice și starea de spirit.
5. Febră ușoară (în jur de 38 de grade Celsius) asociată cu stare de rău: slăbiciune, apatie, lipsă de poftă de mâncare.
6. Scădere în greutate ca urmare a scăderii apetitului.
7. Nodulii reumatoizi – între 20 și 30% dintre pacienții cu artrită reumatoidă dezvoltă mici formațiuni ferme, sub piele, în apropierea articulațiilor afectate (coate, mâini, călcâie).
8. Limitarea mobilității apare ca urmare a pierderii flexibilității, ceea ce e cauzat de inflamația persistentă. Acest lucru poate evolua până la deformarea articulațiilor.
9. Chiar dacă artrita reumatoidă se manifestă preponderent la nivelul articulațiilor această afecțiune poate prezenta și simptome sistemice:
- la nivelul ochilor – uscăciune, iritații sau inflamații;
- la nivelul plămânilor – inflamația pleurei sau a țesutului pulmonar;
- la nivelul inimii – inflamația pericardului.
Cauzele și factorii de risc pentru artrita reumatoidă
Cauza exactă care stă la baza declanșării artritei reumatoide nu este cunoscută. Dar se cunoaște faptul că este o boală autoimună declanșată de factori de mediu și factori genetici.
Principalii factori de risc pentru artrita reumatoidă sunt:
1. Sexul: femeile sunt de trei ori mai predispuse comparativ cu bărbații.
2. Vârsta: artrita reumatoidă debutează cel mai des între 30 și 60 de ani, dar poate fi afectată orice persoană.
3. Fumatul – crește semnificativ riscul și severitatea afecțiunii și este unul din cei mai importanți factori de risc modificabili.
4. Obezitatea poate influența apariția și progresia bolii. Acest factor de risc este asociat cu dezvoltarea artritei reumatoide mai ales la femeile tinere prin aplicarea de presiune suplimentară pe articulații.
5. Dezechilibrele hormonale: scăderea estrogenului după naștere sau în perioada menopauzei poate influența declanșarea artritei reumatoide.
6. Stresul emoțional prelungit: stresul cronic poate afecta sistemul imunitar prin creșterea inflamației în organism.
7. Expunerea la factorii de mediu: în construcții/ minerit expunerea la praful de siliciu; aerul poluat și la substanțe toxice utilizate în unele industriii.
8. Ereditatea – moștenirea genetică: persoanele care au rude de gradul I diagnosticate cu artrită reumatoidă au un risc crescut de a dezvolta la rândul lor boala.
Artrita reumatoidă, diagnostic
În stadiile incipiente diagnosticarea artritei reumatoide poate prezenta o provocare prin prisma asemănării simptomelor cu cele din alte forme de artrită sau din alte afecțiuni, dar cu toate acestea este importantă diagnosticarea precoce pentru prevenirea complicațiilor și pentru a demara tratamentul cel mai potrivit astfel încât pacientul să nu fie impactat major din punct de vedere al calității vieții.
Etapele diagnosticării artritei reumatoide sunt:
1. Consultația medicală inițială ce constă în efectuarea anamnezei, etapă în care medicul va discuta cu pacientul simptomele și istoricul medical familial al bolilor autoimune. Urmează examinarea fizică, moment în care medicul va analiza nivelul de durere ce se manifestă în zona articulațiilor, căldura locală, nivelul de sensibilitate și nivelul de flexibilitate al mișcărilor pacientului.
Unul dintre semnele principale care poate indica medicului că este vorba de artrită reumatoidă și nu altă afecțiune este afectarea simetrică a articulațiilor (ex. ambii genunchi sau încheieturile de la ambele mâini).
2. Pentru a sprijini diagnosticul medicul va recomanda efectuarea unui set de analize de sânge în care va solicita valorile pentru:
- factorul reumatoid;
- anticorpii anti-peptid ciclic citrulinat (anti-CCP);
- VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) și CRP (proteina C reactivă) – sunt markeri inflamatori – valorile crescute ale acestora indică inflamație în organism;
- hemoleucograma completă – la pacienții cu artrită reumatoidă poate fi depistată anemie – afecțiune frecvent asociată bolilor inflamatorii cronice.
3. Se pot efectua și investigații imagistice pentru evaluarea gradului de afectare articulară și pentru a exclude alte patologii:
- Radiografii – arată dacă există eroziuni osoase la nivelul articulațiilor afectate sau arată îngustarea spațiului articular. Radiografiile sunt relevante în stadiile mai avansate ale bolii;
- Ecografie articulară – poate evidenția inflamație, prezența lichidului articular și modificări ale țesutului sinovial;
- RMN – arată imagini detaliate ale articulațiilor și pot fi observate modificări chiar din stadiile incipiente ale artritei reumatoide.
Medicii în procesul de diagnosticare utilizează și crieteriile de clasificare ACR (Colegiul American de Reumatologie)/ EULAR (Liga Europeană împotriva Reumatismului). Aceste criterii au la bază numărul de articulații afectate, nivelurile de FR, anti-CCP, CRP și VSH (analize de sânge) și durata simptomelor (minim 6 săptămâni). Un rezultat de minim 6 din 10 indică artrită reumatoidă.
Diagnosticarea diferențială este esențială! Medicul trebuie să excludă probabilitatea existenței altor afecțiuni cu simptome similare artritei reumatoide: osteoartrita, lupus eritematos sistemic, artrita psoriazică, guta sau boli infecțioase.
Complicațiile pe care le poate da artrita reumatoidă
Odată diagnosticat pacientul trebuie să respecte tratamentul pentru a evita apariția complicațiilor precum:
1. Leziunile articulare permanente – inflamația cronică duce la degradarea cartilajului și oaselor, ceea ce este urmat de deformări și pierderea funcției articulare;
2. Probleme cardiovasculare: din cauza inflamației sistemice pacienții cu artrită reumatoidă prezintă risc crescut de infarct miocardic și accident vascular cerebral;
3. Fibroză pulmonară – artrita reumatoidă poate afecta țesutul pulmonar. Fibroza pulmonară este o complicație gravă, uneori ireversibilă;
4. Osteoporoza – inflamația prelungită și tratamentele cu corticosteroizi pot duce la scăderea densității osoase;
5. Sindromul Sjögren – afecțiune ce se manifestă prin uscăciunea ochilor și gurii;
6. Infecții frecvente – sistemul imunitar slăbit sau tratamentul cu imunosupresoare cresc riscul de infecții recurente.
Artrita reumatoidă este o afecțiune care necesită o abordare complexă, de la diagnostic timpuriu până la tratament și îngrijire de lungă durată; nu se poate vindeca, dar evoluția ei poate fi ținută sub control cu medicația corectă și cu un stil de viață echilibrat.
Foto: shutterstock.com
