În cazul afecţiunilor hepato-biliare, medicaţia urmăreşte, în general, restabilirea funcţiilor normale ale ficatului, detoxifierea acestuia şi stimularea capacităţii de refacere a celulei hepatice, stimularea fluxului biliar. Natura ne oferă, la rândul său, câteva remedii eficiente. Iată care sunt acestea.
Ficatul, principalul organ al metabolismului şi excreţiei, poate fi afectat de numeroase boli cum ar fi: ciroza hepatică (distrugerea celulelor şi apariţia ţesutului fibros), hepatita acută, hepatita cronică (de cauză infecţioasă) şi hepatita de cauze neinfecţioase. Factorii care provoacă boli hepatice includ: infecţia cu virus; expunerea la anumite substanţe chimice, consumul excesiv de alcool; medicaţia cu antibiotice, cu agenţi chimioterapeutici şi unele produse vegetale, cum ar fi cele care conţin alcaloizi pirolizidinici; alimente care conţin toxine precum aflatoxinele sau peroxizii din uleiurile comestibile oxidate; poluanţii industriali, inclusiv substanţe radioactive.
Principalele afecţiuni biliare
Cele mai frecvente boli ale veziculei biliare şi ale căilor biliare sunt: colecistitele acute sau cronice, diskineziile biliare hipotone sau hipertone, litiaza biliară, sindromul postcolecistectomie, angiocolitele şi colangiolitele. Simptomele comune afecţiunilor hepato-biliare includ: cefalee, gust amar, meteorism, greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale, subicter sau icter moderat, apetit redus, oboseală, febră sau subfebrilitate.
Silimarina, cel mai cunoscut hepatoprotector
Cel mai utilizat hepatoprotector natural este extractul purificat obţinut din fructele recoltate de la planta Silybum marianum denumită popular armurariu sau scaiul Sfintei Marii. Complexul activ este cunoscut sub numele de silimarină şi este un amestec de trei flavonolignani (silibină, silicristină şi silidianină). Silimarina are aplicaţii în tratamentul hepatitei toxice, ficatului gras, cirozei, leziunilor ischemice, toxicităţii radiaţiilor şi hepatitei virale. Efectele hepatoprotectoare ale silimarinei sunt atribuite în principal acţiunii sale antioxidante (de captare a radicalilor liberi), antiinflamatoare, de reglare a permeabilităţii peretelui celular şi stabilizare a membranelor celulare, activând capacitatea de regenerare a ficatului, precum şi activităţilor antifibrotice, imunomodulatoare şi antivirale.
Anghinarea, remediu tradiţional
Frunzele deanghinare (Cynara scolymus) au fost folosite de secole în medicina tradiţională, ca remediu pentru vezica biliară, tulburări digestive şi hepatice. Preparatele din anghinare sunt utilizate în principal pentru proprietăţile coleretic- colagoge (stimularea producţiei de bilă în ficat şi promovarea golirii vezicii biliare şi a canalelor biliare), spasmolitice, tonic-amare şi carminative (favorizează evacuarea gazelor intestinale). De asemenea, extractele standardizate prezintă efecte hepatoprotectoare, hipocolesterolemiante, antioxidante, hipolipemiante.
Atenţie! Este contraindicată utilizarea anghinarei în obstrucţia căilor biliare şi calculi ai vezicii biliare.
Rădacina de păpădie, beneficii multiple
Rădăcina de păpădie(Taraxacum officinale) este un coleretic, colagog, tonic amar şi laxativ uşor, folosită în mod tradiţional în afecţiuni hepatice şi biliare, cum ar fi inflamaţia vezicii biliare, icter, tulburări dispeptice însoţite de senzaţia de plenitudine, balonare şi constipaţie. Studiile farmacologice disponibile în prezent indică faptul că extractele de păpădie au efecte hepatoprotectoare datorită activităţilor antioxidante, antiinflamatorii.
Turmericul, nestemata medicinelor chinezeşti şi ayurvedice
Curcuma (turmeric) este utilizată tradiţional, în special în medicina chineză şi ayurvedică; în tratamentul colicilor gastro-intestinale; flatulenţei; hemoragiei; hematuriei şi icterului. Ca şi silimarina, s-a descoperit că turmericul protejează ficatul de o varietate de substanţe hepatotoxice şi îmbunătăţeşte capacitatea de detoxifiere a ficatului prin creşterea activităţii glutation S-transferazei. Uleiul volatil şi curcumina prezintă efecte puternice antiinflamatorii, curcumina având, de asemenea, efecte coleretice şi antioxidante.
Rozmarinul, condimentul hepatoprotector
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) a fost, de asemenea, utilizat empiric ca agent coleretic şi hepatoprotector în medicina populară. Cele mai multe efecte farmacologice ale rozmarinului sunt consecinţa activităţii antioxidante (prin eliminarea radicalilor liberi nocivi) a limitării gradului de peroxidare a lipidelor şi prin activarea mecanismelor fiziologice de apărare a celulelor hepatice.
