Rozmarinus (Rosmarinus officinalis) este o plantă aromatică folosită în special în gastronomie, dar are o tradiție milenară a întrebuințării în medicina populară mediteraneană și în cea asiatică. Din părțile vegetative ale plantei se prepară ceai de rozmarin, cu proprietăți tonice, proprietăți antioxidante, neuroprotectoare și de susținere a sănătății digestive. În ultimele decenii, studiile în domeniul fitochimiei au contribuit la elucidarea compoziției sale complexe și au confirmat, de altfel, potențialul terapeutic al extractelor și infuziilor obținute din frunzele sale.
Vom aborda etapizat articolul de față despre beneficiile ceaiului de rozmarin. În primă instanță, vom vorbi puțin despre planta în sine, compoziția sa în compuși vegetali bioactivi, pentru ca în cele ce urmează să ne îndreptăm asupra beneficiilor consumului de ceai de rozmarin. În egală măsură, vom discuta și despre metodele corecte de preparare, dozele uzuale de consum, precum și despre posibilele contraindicații sau interacțiuni medicamentoase pe care le poate avea.
Despre rozmarin
Rozmarinul este un arbust peren originar din zona mediteraneană, parte din familia Lamiaceae, din care face parte, spre exemplu, și roinița. Preferă solurile bine drenate și care sunt expuse la lumină solară directă, fiind rezistent la condiții de secetă. Aroma specifică este dată de uleiurile volatile pe care le conține, bogate în monoterpene și sescviterpene.
În cultură, rozmarinul se înmulțește ușor prin butași și poate fi crescut atât în grădinile extinse, cât și în ghivece, la bloc. Este folosit cu precădere în industria alimentară, însă din ce în ce mai mult și în cosmetică și fitoterapie, sub formă de ceai de rozmarin sau extracte standardizate, ca urmare a conținutului ridicat de principii biologic active. Rozmarinul conține o gamă deosebit de largă de compuși bioactivi, printre care se numără:
- uleiuri esențiale: 1,8-cineol (eucaliptol), borneol, camfor, α- și β-pinen;
- polifenoli: acid rozmarinic, acid carnosic, carnosol, acid cafeic;
- flavonoide: luteolină, apigenină;
- mono-, di- și politerpene fenolice.
Acești compuși pot fi introduși în organism prin consumul de ceai de rozmarin, și nu numai. În schimb, trebuie menționat că mare parte dintre ei sunt termolabili, ceea ce înseamnă că tind să fie distruși prin preparare termică, inclusiv fierbere. Însă, consumul de ceai de rozmarin este în continuare justificat de multe studii clinice și observaționale care îi confirmă beneficiile.
Ceai de rozmarin – beneficii pentru sănătate
Consumul regulat de ceai de rozmarin, în doze moderate, are numeroase beneficii privitoare la promovarea și susținerea sănătății. În continuare, vă vom prezenta câteva dintre beneficiile cele mai importante, certificate prin studii observaționale pe eșantioane de oameni care au consumat regulat ceai de rozmarin, dar și prin studii de laborator efectuate cu extracte de rozmarin.
Efecte neuroprotectoare și de stimulare cognitivă
Consumul de ceai de rozmarin este promovat în special datorită capacității sale de a stimula și de a susține funcțiile cognitive. Compușii bioactivi, în special acidul carnosic și rozmarinic, au efecte antioxidante directe asupra neuronilor și pot traversa bariera hematoencefalică, cea care desparte circulația cerebrală de circulația generală. Studiile sugerează că aceste substanțe chiar pot inhiba acumularea de β-amiloid (implicată în boala Alzheimer) și stimulează expresia unor factori neutrofici precum BDNF (factorul neurotrofic derivat din creier).
La persoanele care au consumat regulat ceai de rozmarin s-a observat îmbunătățirea memoriei de scurtă și lungă durată, creșterea capacității de concentrare, precum și capacitatea de a rezolva probleme care presupuneau atenția la detalii. De asemenea, s-a observat și o ușoară atenuare a simptomelor anxioase sau depresive la pacienții diagnosticați cu astfel de afecțiuni care, zilnic, au consumat ceai de rozmarin.
Proprietăți antioxidante și antiinflamatorii
Compușii vegetali din planta de rozmarin au un important efect antioxidant, neutralizând direct speciile reactive de oxigen, ceea ce reduce peroxidarea lipidică (care stă la baza apariției plăcii de aterom, așadar a aterosclerozei) și exprimarea citokinelor proinflamatorii (IL-1β, TNF-α sau IL-6). Acest efect se datorează în special flavonoidelor și diterpenelor din ceai de rozmarin.
Susține digestia și are efect coleretic
Rozmarinul este un coleretic natural, putând stimula secreția biliară a ficatului, facilitând astfel digestia lipidelor. De asemenea, are efect carminativ și antispastic, așadar consumul de ceai de rozmarin ameliorează simptomele de indigestie, balonarea și tranzitul intestinal lent. Ceaiul de rozmarin este recomandat pentru persoanele care se confruntă cu dischinezie biliară, sindromul de intestin iritabil (forma hipo- sau normomotorie), flatulență postprandială și care tind să aibă o digestie lentă, mai ales după mese copioase.
Efecte cardioprotectoare și antihipertensive ușoare
Consumul de ceai de rozmarin aduce un aport semnificativ de antioxidanți naturali, care inhibă fenomenul de peroxidare lipidică și reduc stresul oxidativ vascular, contribuind astfel la starea de integritate a endoteliului vaselor de sânge. Unele studii indică o ușoară acțiune hipotensivă, mediată de relaxarea musculaturii netede vasculare, la persoanele care zilnic au consumat ceai de rozmarin. Prin urmare, infuzia de rozmarin poate avea efect adjuvant la persoanele care tind să fie ușor hipotensive, dar sub nicio formă nu ar trebui să substituie tratamentul antihipertensiv alopat.
Stimulează imunitatea și are activitate antimicrobiană
Deși nu este neapărat vorba despre ceai de rozmarin, extractele apoase din rozmarin par să aibă efecte imunomodulatoare și antimicrobiene în diferite modele experimentale. Infuzia susține și activitatea macrofagelor și limfocitelor T, iar uleiurile volatile au activitate bacteriostatică, deși moderată, împotriva unor tulpini de Staphylococcus aureus și Escherichia coli, dar și activitate fungistatică împotriva Candida albicans.
Susține sănătatea respiratorie
Consumul de ceai de rozmarin ajută la deschiderea căilor respiratorii congestionate și la o mai eficientă gestionare a simptomelor afecțiunilor respiratorii – răceala comună, sinuzita, gripa și tusea. Prezintă efecte antiinflamatorii și de ameliorare a congestiei nazale, care se datorează în special polifenolilor și uleiurilor volatile conținute.
Ceai de rozmarin – modalități de preparare și consum
Pentru a beneficia la maximum de compușii activi din plantă, infuzia trebuie preparată corect, respectând temperatura apei și timpul de infuzare. Dacă se lasă prea mult la infuzat, pe de altă parte, se pot pierde din compușii bioactivi, iar gustul rezultatul este unul foarte neplăcut. Puteți prepara ceai de rozmarin astfel:
- 1 linguriță (aproximativ 1,5-2 grame) de frunze uscate în 250 de mililitri de apă clocotită;
- se lasă la infuzat timp de 10-15 minute sub capac, iar apoi se strecoară.
Se pot consuma 1-2 căni pe zi, de preferat dimineața și după-amiaza, pentru a evita eventualele efecte stimulante care ar putea interfera cu somnul în cazul în care se consumă ceai de rozmarin seara. Există și forme alternative de a vă asigura un aport crescut al compușilor din rozmarin:
- macerat la rece: astfel, polifenolii se extrag mai blând, deoarece prepararea termică îi poate denatura, și puteți face asta lăsând planta la macerat în apă rece timp de 6-8 ore, după care se strecoară și se încălzește ușor (nu se fierbe);
- în preparate culinare, toți compușii conținuți rămânând intacți în acest caz.
Nu este recomandat să se consume ceai de rozmarin mai mult de 4 săptămâni fără pauză, pentru că există studii – deși neconcludente – care susțin potențialul de toxicitate hepatică în consumul de ceai de rozmarin pe termen lung.
Ceai de rozmarin – posibile contraindicații și reacții adverse
Consumul de ceai de rozmarin este relativ sigur, dar există câteva situații care ar putea impune consumul cu prudență:
- hipertensiune arterială severă (consumul de ceai de rozmarin în doze mari poate avea efecte ușor stimulatoare asupra sistemului nervos simpatic, crescând și mai mult tensiunea);
- epilepsie (uleiul esențial de rozmarin, așadar nu ceai de rozmarin, poate prezenta potențial convulsivant în doze mari);
- sarcină (doze mari de ceai de rozmarin, în special în formă concentrată, pot prezenta efecte de stimulare a musculaturii uterine; infuzia ușoară ocazională este considerată, însă, relativ sigură);
- din cauza conținutului de acid salicilic natural, ceaiul de rozmarin ar putea potența, deși nu există cazuri documentate, efectul tratamentului anticoagulant;
- s-a descris și potențarea efectului sedativ al benzodiazepinelor sau altor deprimante pentru sistemul nervos central prin consumul excesiv de ceai de rozmarin.
Efectele adverse secundare consumului rare, dar posibile, sunt greața, iritația gastrică, cefaleea sau reacțiile alergice cutanate la persoanele care cu tendințe atopice.
Foto: shutterstock.com
