Ginecologie

Vulvodinia, o boala greu de diagnosticat

duminica, 11 ianuarie 2009
Share

Putine sunt femeile care sa nu se fi confruntat cel putin o data cu o infectie micotica, cu un dezechilibru de pH, responsabil de o intreaga simptomatologie cel putin deranjanta, tratamente cu ovule, irigatii vaginale, creme cu sute de indicatii si, poate cel mai important, senzatia ca nu se va reveni la normal niciodata. Literatura de specialitate ne aduce in atentie in ultimii ani o afectiune ce afecteaza sistemul reproducator femenin: vulvodinia.

Ceea ce ne face sa acordam o atentie speciala vulvodiniei este faptul ca, de cele mai multe ori, ea este confundata cu alte probleme de ordin ginecologic. Prin urmare, gresit diagnosticata si tratata. In plus, studiile arata ca mai mult de 15% dintre femei se confrunta cu o astfel de problema. O mare parte dintre acestea nu vor cunoaste o vindecare, pentru ca sunt tratate necorespunzator.

 

De la simptomele vulvodiniei, la cauze incerte

Principalul simptom al vulvodiniei este disconfortul major in zona vulvara, reprezentat diferit de la femeie la femeie, prin senzatie de arsura, iritatie, durere violenta in toata regiunea vulvara sau doar localizata, durere constanta sau trecatoare, o senzatie de intepatura sau taiere. De cele mai multe ori, simptomele apar sau se intensifica in timpul actului sexual. In cazuri mai grave, neplacerile intervin in urma unor activitati banale, precum mersul pe jos.

Cauzele vulvodiniei sunt incerte, insa se poate vorbi de anumiti factori participanti la declansarea ei: infectii micotice recurente, utilizare frecventa de antibiotice, iritatii chimice ale organelor genitale externe (cu sapun sau detergentii din haine), alergii in zona genitala, tratamente cu laser sau interventii chirurgicale, negi genitali (infectie cu HPV), afectarea nervilor, spasme musculare in zona pelviana, fluctuatia nivelului de estrogen care insoteste menstruatia. Este important de mentionat ca vulvodinia nu este o boala cu transmitere sexuala.

Durerile date de vulvodinie pot dura de la cateva luni, la cativa ani si pot sa apara si sa dispara spontan, fara o explicatie medicala certa.

Tratamentul vulvodiniei doar amelioreaza

Fiind vorba de cauze diferite si destul de incerte, de la femeie la femeie, tratamentul vulvodiniei se face prin excludere, si nu are in vedere vindecarea, ci ameliorarea. Vulvodinia nu se vindeca decat in cazuri rare. Astfel, in functie de cauze, metoda curativa difera: crème si unguente topice (antiinflamatoare, anestezice, hormonale) si medicamente orale (anticonvulsive, antidepresive, analgezice, tratamente virale). Uneori, in schema de tratament intervine fizioterapia: masajul, exercitii de intarie a muschilor pelvini, stimularea electrica transcutanata. Se poate apela si la beneficiile date de yoga sau acupunctura, insa acestea nu sunt de durata.

Este timpul sa imi pun intrebari?

  • Exista o serie de intrebari la care daca raspundeti afirmativ, se poate considera ca exista suspiciunea existentei vulvodiniei.
  • Ati urmat multiple tratamente pentru infectii vaginale recurente fara ca simptomele acestora sa dispara?
  • Ati experimentat infectii vaginale si urinare recurente fara a putea determina o cauza anume?
  • Desi simptome deranjante exista, vi s-a intamplat ca testele sa nu scoata la iveala prezenta unei infectii?
  • Simptomele si-au avut debutul intr-o suita de infectii vaginale si urinare sau au venit ca urmare a unei interventii chirurgicale?
  • Suferiti frecvent din cauza alergiilor si problemelor dermatologice?
  • Experimentati o perioada de declin in ceea ce priveste dorinta sexuala?
  • Sunteti de multe ori deprimata sau stresata?

In cazul in care intrebarile de mai sus nu va lasa indiferenta, un nou control ginecologic se cere. Nu ezitati sa mentionati medicului chiar ideile subliniate de raspunsuri. Acest lucru poate grabi diagnosticarea corecta si, prin urmare, tratarea sau macar ameliorarea problemelor. Un tratament medicamentos este insa insuficient. Vulvodinia afecteaza in mari proportii viata, prin ingreunarea si uneori renuntarea la activitatea sexuala, greutatea in desfasurarea activitatilor zilnice, si chiar domeniul profesional. Aceasta afectiune se face responsabila si de diminuarea stimei de sine a celei afectate. Este necesar deci sa insotiti tratamentul cu psihoterapie. Vulvodinia nu porneste din mental, ca o somatizare a unui dezechlibru psihic, insa poate aduce in timp neajunsuri si in acest plan.

 

Text: Irina Chelarescu
Consultant: Dr. Cristina Apetrei,
Medic obstetrica-ginecologie
Contact: [email protected]

 

tonica
2009-01-11T23:15:00+00:00
Mentine-te
sanatos
in fiecare luna
catena