Steriletul, cunoscut și sub denumirea de dispozitiv intrauterin (DIU), reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de contracepție pe termen lung disponibile. Are avantajul de a fi nu doar o metodă reversibilă, ci de a combina eficiența ridicată cu durata extinsă de protecție și profilul favorabil de siguranță. Purtarea unui sterilet este o alegere frecventă în rândul femeilor care își doresc o metodă contraceptivă cu întreținere minimă și eficiență relativ apropiată de sterilizarea definitivă. Este esențial, totuși, ca alegerea unui sterilet să se facă pe baza unui consult medical complex și doar după informarea pacientei în ceea ce privește avantajele și riscurile acestuia.
Ce este steriletul și ce rol are?
Un sterilet este un dispozitiv de mici dimensiuni, uzual în forma literei „T”, care este introdus în cavitatea uterină pentru a preveni sarcina. Modul său de funcționare variază în funcție de tip: un sterilet hormonal, spre exemplu, eliberează progestative (de obicei levonorgestrel), în timp ce cele non-hormonale, de regulă pe bază de cupru sau aur, induc sterilitatea prin mecanismele inflamatorii sterile și prin modificări ale micromediului uterin care împiedică fertilizarea și/sau implantarea ovulului fecundat. Un sterilet hormonal îngroașă mucusul cervical, reduce gradul de mobilitate al spermatozoizilor și face ca uterul să fie un mediu neprielnic pentru implantare.
Chiar dacă la femeile care poartă sterilet ovulația nu este întotdeauna inhibată complet, în mod obișnuit fertilizarea și implantarea sunt extrem de improbabile. Steriletul cu cupru produce, de asemenea, o reacție inflamatorie locală toxică pentru spermatozoizi, modificând mobilitatea și viabilitatea acestora, fără a interveni direct în statutul hormonal al pacientei. Eficiența purtării unui sterilet în vederea contracepției este foarte mare, cu o rată de eșec sub 1% – mai ales atunci când se respectă condițiile optime de utilizare a acestuia. În cazul în care pacienta cu sterilet își propune să obțină o sarcină, acesta poate fi oricând îndepărtat fără niciun fel de problemă.
Tipuri de sterilet
Există mai multe tipuri de sterilet, cele mai comune fiind hormonale:
Sterilet hormonal
Este unul dintre cele mai utilizate tipuri de dispozitive intrauterine. Mecanismul său de acțiune se bazează pe eliberarea controlată de levonorgestrel și are atât un rol de contraceptiv local prin modificarea consistenței mucusului cervical și subțierea endometrului, cât și efecte hormonale sistemice minime. Un avantaj al acestui tip de sterilet este reducerea menstruațiilor abundente și a durerilor menstruale, motiv pentru care este indicat și în gestionarea unor afecțiuni precum adenomioza, hiperplazia endometrială sau endometrioza. Durata de eficacitate variază între 3-7 ani, în funcție de model.
Sterilet din cupru
Este un dispozitiv non-hormonal care se bazează pe potențialul spermicid (adică de a distruge spermatozoizii) ale cuprului. Acesta determină o reacție inflamatorie locală în endometru, care împiedică fertilizarea ovulului și implantarea sa. Cuprul este toxic pentru spermatozoizi, pentru că le reduce motilitatea și capacitatea de a penetra ovulul și de a-l fecunda. Este o opțiune foarte eficientă pentru femeile care nu doresc contracepție hormonală, având o eficiență comparabilă cu cea a DIU hormonale. Totuși, poate accentua menstrele abundente și dismenoreea, în special în primele luni după inserție.
Sterilet cu fir de aur
Este o variantă relativ modernă de DIU, derivată din modelul cu cupru, în care firul central este compus dintr-un aliaj de cupru și aur. Aurul are proprietăți antioxidante și antibacteriene, ceea ce înseamnă că reduce riscul de inflamație și infecție locală. Acest model este considerat a avea o durată mai lungă de utilizare și o tolerabilitate mai bună. Este preferat de unele paciente, mai ales datorită biocompatibilității crescute și a riscului scăzut de corodare și degradare a firului.
Care sunt avantajele unui sterilet?
Principalul avantaj al unui sterilet este eficiența contraceptivă ridicată, apropiată chiar de cea a sterilizării chirurgicale, însă cu caracter reversibil. Odată inserat, steriletul nu necesită ulterior intervenții sau monitorizare, ceea ce crește aderența și confortul pacientelor. Este o metodă, în special pe termen lung, foarte economică și poate fi utilizată în siguranță de femeile care, spre exemplu, alăptează. Steriletul hormonal, pe de altă parte, are beneficii suplimentare: reducerea menstruațiilor abundente, a durerilor pelvine, protecția împotriva hiperplaziei endometriale. În cazul în care pacientele doresc să evite efectele hormonilor, pot opta pentru alte tipuri de DIU.
Care sunt dezavantajele unui sterilet?
Deși este foarte eficient, un sterilet nu este lipsit de risc și, de altfel, are limitări. Inserția poate fi foarte dureroasă, mai ales la femeile nulipare, care nu au avut o sarcină. Există un risc scăzut, dar real, de perforație uterină sau expulzie, mai frecvent în primele luni de la inserție. Deosebit de important de reținut este faptul că steriletul NU protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuală, iar infecțiile pelvine încă sunt posibile, mai ales la pacientele cu parteneri multipli sau cu istoric de infecții genitale. În cazul DIU cu cupru, menstruațiile pot deveni mai dureroase și mai abundente, iar cele hormonale pot duce la menstruații neregulate (mai ales în primele luni).
Montarea unui sterilet – indicații și contraindicații
Montarea unui sterilet este indicată drept metodă contraceptivă de lungă durată pentru femeile care își doresc un control eficient al fertilității, cu reversibilitate rapidă după extragere. Astfel, este o alegere ideală pentru femeile care nu doresc sau nu pot utiliza metodele contraceptive de tip hormonal (contraceptive orale), fiind eficient și pentru femeile care alăptează. De asemenea, montarea unui sterilet hormonal este indicată și în tratamentul și gestionarea mai multor tipuri de afecțiuni ginecologice – hemoragiile uterine disfuncționale, endometrioza, durerile pelvine cronice. Totuși, montarea unui sterilet are și contraindicații, după cum urmează:
- contraindicații absolute: infecțiile pelvine active, boala inflamatorie pelvină recurentă, însă și anomaliile uterine severe care împiedică inserția, hemoragiile uterine de cauză incomplet cunoscută și carcinomul endometrial sau cervical netratat;
- contraindicații relative: malformațiile uterine, anemiile severe (în cazul steriletului pe bază de cupru), istoricul de expulzie repetată a unui sterilet sau riscul crescut de infecții pelvine.
Un sterilet poate fi montat și femeilor care au istoric pozitiv de avort (indiferent dacă este indus sau spontan), sarcină ectopică. În cazul femeilor care au născut, steriletul poate fi montat chiar după aproximativ o lună de la naștere.
Cum decurge procedura de montare a unui sterilet?
Montarea unui sterilet se realizează în cabinetul ginecologic, în timpul consultației programate, de preferință în perioada menstruală, când canalul cervical este ușor dilatat și posibilitatea unei sarcini este minimă. După examenul pelvin complet și evaluarea ecografică, medicul pregătește câmpul steril de lucru, iar colul uterin este prins cu pense de stabilizare. Steriletul este introdus folosind un aplicator special în cavitatea uterină, iar firele de control rămân vizibile în vagin și permit verificarea ulterioară a steriletului. Procedura durează câteva minute și poate fi însoțită de durere ușoară până la moderată, care se poate ține sub control cu analgezice.
Cum te pregătești pentru montarea unui sterilet?
Pregătirea pentru montarea unui sterilet implică, în primul rând, excluderea unei sarcini active și a eventualelor infecții ginecologice. Se recomandă efectuarea unei test Babeș-Papanicolau și în unele cazuri testarea pentru chlamidioză și gonoree. De asemenea, se efectuează o ecografie transvaginală pentru a evalua morfologia uterină. Uneori, se recomandă administrarea, cu o oră înainte de procedură, a unui antiinflamator sau antispastic. Este important ca pacienta să fie, în esență, informată complet privind posibile reacții și să semneze consimțământul informat. Prin urmare, nu este necesară nicio pregătire specială, acasă, înainte de procedură.
Ce trebuie să faci după montarea unui sterilet?
După procedura de montare a unui sterilet, pacienta poate experimenta crampe abdominale (dar ușoare) și sângerări vaginale minore pentru câteva zile. Este recomandată evitarea contactului sexual, utilizarea de tampoane interne și băile intravaginale timp de aproximativ 48 de ore după montarea unui sterilet. Firele steriletului pot fi verificate chiar de către pacientă pentru a asigura că dispozitivul este încă în poziție. Un control ginecologic este indicat la 4-6 săptămâni, ulterior anual sau ori de câte ori apar simptome sugestive de complicații – durere pelvină, leucoree sau febră, modificări menstruale.
Când se recomandă extracția și scoaterea unui sterilet?
Un sterilet poate fi extras oricând din uter, dar de obicei se recomandă ca acesta să fie extras la sfârșitul duratei recomandate de utilizare, care variază între 3-10 ani, în funcție de modelul de sterilet inserat. De asemenea, acesta poate fi extras și în cazul în care:
- pacienta își dorește să rămână însărcinată;
- deși a purtat sterilet, pacienta a rămas însărcinată (există o minimă posibilitate);
- pacienta a dezvoltat infecții genitale;
- pacienta acuză efecte adverse și complicații asociate purtării unui sterilet;
- steriletul și-a modificat poziția (se poate întâmpla, deși relativ rar, acest lucru).
Extracția unui sterilet se desfășoară în cabinetul ginecologic, de preferat în timpul menstruației, sau în orice moment dacă pacienta dorește întreruperea contracepției sau apar complicații. Cele mai frecvente motive pentru care pacientele doresc să renunțe la DIU sunt dorința de concepție, intoleranța, durerea pelvină recurentă, sângerările anormale. Procedura este simplă și, în esență, constă în prinderea firelor vizibile și extragerea blândă a dispozitivului intrauterin.
Foto: shutterstock.com
