Pierderea auzului poate avea cauze variate şi poate apărea la orice vârstă. Analizatorul auditiv poate fi împărţit în două segmente, unul periferic (urechea externă vizibilă, conductul auditiv extern; urechea medie şi internă, nervul auditiv) şi unul central (diverse zone din creier). Orice boală care afectează una sau mai multe secţiuni din acest traiect poate determina apariţia hipoacuziei (pierderea auzului).
Tipuri de hipoacuzie (pierderea auzului)
Pierderea auzului poate fi de transmisie – tot ceea ce implică structuri anterioare cohleei în analizatorul auditiv – sau neurosenzorială (de percepţie) – tot ceea ce implică structuri precum cohlee (melc membranos), nervi auditivi sau cortex cerebral. Hipoacuzia de transmisie la adult poate apărea în urma traumelor, cu distrugere de lanţ osicular (poate asocia hipoacuzie neurosenzorială), inflamaţiilor şi infecţiilor – otite medii cronice (cu timpan perforat), colesteatom (tumoră benignă a urechii), tumori de origine vasculară sau nervoasă. În urma unui examen amănunţit şi a investigaţiilor de specialitate, medicul vă poate propune anumite proceduri chirurgicale pentru a trata boala. Iar în unele cazuri hipoacuzia/pierderea auzului poate fi uşor reversibilă.
O patologie aparte care duce la pierederea auzului este otoscleroza. Este o boală inflamatorie care determină modificări la nivelul oscioarelor urechii medii şi cohleei, cu apariţia unei rigidităţi ce determină blocare în transmiterea sunetului. Tratamentul este chirurgical.
Hipoacuzie neurosenzorială
Acest tip de hipoacuziepoate apărea în urma unei afectări sau distrugeri a celulelor cohleei sau a nervilor auditivi. Sunetele percepute de creier pot fi diminuate sau chiar distorsionate. Astfel că există hipoacuzii neurosenzoriale uşoare, dar cu un grade de afectare importantă de înţelegere a limbii vorbite. Activităţile recreaţionale, trauma sonoră bruscă sau trauma prelungită ocupaţională sunt cel mai des întâlnite cauze de hipoacuzie neurosenzorială prevenibilă. Şi, în anumite cazuri, acest caz de pierderea auzului este tratabilă.
Anumite medicamente pot duce la hipoacuzie
Diverse persoane care au condiţii predispozante, în urma administrării de medicamente cunoscute cu potenţial ototoxic pot dezvolta surditate, tinitus, greaţă, ameţeală. Compuşii ce pot da toxicitate la nivelul urechii sunt antibioticele aminoglicozide, anumite diuretice, chininele şi anumite citostatice. Factorii de risc ţin de starea sănătaţii rinichilor, dozele şi durata de administrare şi asocierea lor.
Pierderea auzului cauzată de presbiacuzie
Surditatea sau pierderea auzului cauzată de îmbătrânire sau presbiacuzia este o hipoacuzie neurosenzorială progresivă. Afectează aproape orice persoană începând din decada a cincea a vieţii. Este bilaterală, simetrică, pacientul începe să piardă frecvenţele înalte şi poate asocia acufene (zgomote în urechi). La baza presbiacuziei stă atât procesul fiziologic individual de îmbătrânire, cât şi cauze din exterior (mediul cu zgomot, nutriţia, utilizarea drogurilor, alte patologii asociate medicale, neurologice etc.). Este cunoscută şi o componentă genetică În cazul confirmării diagnosticului, protezarea auditivă trebuie să fie prescrisă cât mai rapid şi purtată. În cazul presbiacuziilor importante sunt necesare training auditiv şi labiolectură (înţelegerea vorbirii după mişcările buzelor).
Boala Meniere şi pierderea auzului
Afecţiunea asociază atacuri de sindrom vertiginos episodic recurent, pierdere de auz pe frecvenţele joase, acufene şi senzaţie de ureche înfundată, plină).
Tumora de nerv auditiv
Este o cauză rar întâlnită de pierderea auzului (hipoacuzie). Aceasta este de o singură parte, progresivă, poate apărea şi ca surditate brusc instalată. În 80% dintre cazuri, tinitusul este primul simptom, cu afirmare de uşoare pierderi de echilibru. Tumora poate fi urmărită (în cazul tumorilor mici – fiind benignă şi cu rată scăzută de creştere), radiotratată sau tratată chirurgical, în centrele de specialitate.
Pierderea auzului – sfatul specialistului
Atenţie! Focurile de armă (chiar şi unele de jucărie!) pot produce scăderi de auz uşoare spre moderate cu tinitus, care poate rămâne permanent. Iar trauma acustică în urma frecventării cluburilor, concertelor, ascultarea muzicii la căşti, instrumente muzicale de percuţie sau de suflat, jucării ţinute direct la ureche, sporturi motorizate, aviaţia (chiar şi cele de altitudine joasă) pot implica hipoacuzie bilaterală, uşoară spre moderată, cu tinitus şi cu posibilitatea permanentizării.
