Pierderea auzului neurosenzorial este cea mai frecventă formă de hipoacuzie. Aceasta presupune lezarea ireversibilă a urechii interne; cele mai multe sunete sunt dificil de auzit, uneori chiar și zgomotele puternice.
Undele sonore ajung de la nivelul urechii externe până la timpan; acesta din urmă vibrează şi pune în mişcare cele trei oscioare de la nivelul urechii medii; apoi ajung la urechea internă. Aici există niște celule care facilitează transmiterea informației către creier.
Prin urmare, pierderea auzului apare atunci când aceste celule sau căile de transmitere ale sunetelor sunt degradate. Acest lucru apare mai frecvent la persoanele cu vârsta peste 65 de ani.
Pierderea auzului neurosenzorial, cauze
Acest tip de hipoacuzie este progresiv și se agravează odată cu trecerea timpului. Există mai multe cauze pentru apariția hipoacuziei neurosenzoriale, dintre care amintim:
- afecțiuni medicale precum meningită sau scleroza multiplă
- anumite medicamente toxice pentru ureche
- hipoacuzia ereditară (transmisă genetic)
- vârsta
- traumatismele craniene
- defecte ale urechii interne
- expunerea prelungită la zgomote puternice
Atenţie! Pierderea bruscă a auzului neurosenzorial, fie că afecteză o singură ureche sau pe amndouă, reprezintă o urgență medicală.
Durerile de urechi: răceală sau infecţie?
Diagnosticarea hipoacuziei neurosenzorială
Dacă aţi constatat o reducere a auzul (bruscă sau progresivă) este necesar să mergeți la medic imediat. Testele pentru diagnosticarea hipoacuziei neurosenzorială includ:
- Examenul fizic. Cu ajutorul unui otoscop (un dispozitiv medical ce ajută la inspectarea urechilor) medicul poate observa anumite probleme sau obstrucții.
- Audiograma tonală liminară. Aceasta presupune investigarea auzului prin intermediul unui aparat denumit audiometru. Acest aparat produce tonuri la diferite intensități, iar pacientul trebuie să răspundă atunci când aude diverse sunete.
- Audiograma vocală. Aceasta măsoară capacitatea unei persoane de a auzi și înțelege vorbirea. Se utilizează cuvinte alcătuite din două silabe cu accent egal pe ambele silabe ce sunt transmise fiecărei urechi prin intermediul căștilor. Pacientul trebuie să repete cuvintele auzite.
- Audiograma tonală și vocală în câmp liber. Acest tip de testare este obligatorie pentru evaluările protezelor auditive și a implantului cohlear. Ea se efectuează în cabine insonore, dotate cu unul sau mai multe difuzoare.
- Timpanometria. Este o tehnică care măsoară mișcarea timpanului în timpul variației presiunii aerului la nivelul conductului auditiv extern. Timpanometria este un test nedureros, de scurtă durată, iar pacientul trebuie să stea nemișcat și fără să vorbească în timpul efectuării.
Rezultatele acestor teste pot fi investigate rapid și pot determina dacă auzul este normal sau afectat. Dacă este afectat, atunci testele pot indica și severitatea pierderii auzului (scăzută, moderată, moderat severă, severă sau profundă).
Tratamentul pierderii auzului neurosenzorial
Pierderea auzului neurosenzorial nu poate fi vindecată și nu este reversibilă. Însă, poate fi tratată cu ajutorul:
Protezelor auditive, dispozitive ce amplifică sunetele. Amplificatorul acestora creşte intensitatea sunetelor din mediul înconjurător înainte de a ajunge la nivelul urechii. Unele dintre acestea cuprind setări diferite pentru a regla intensitatea în funcție de severitatea pierderii auzului.
Implantului cohlear, un mic dispozitiv electronic ce stimulează nervul de la nivelul urechii și este implantat cu ajutorul unei intervenții chirurgicale. Implantul cohlear oferă o claritate mai bună a sunetelor în comparație cu protezele auditive, însă necesită recuperare medicală după operație.
Zgomote în urechi? Aflaţi totul despre tinitus
Prevenția pierderii auzului neurosenzorial
Iată ce puteţi face pentru a preveni pierderea auzului neurosenzorial:
- Purtați căști de protecție în spaţiile cu zgomote puternice (șantier).
- Dacă obișnuiți să ascultați muzică la căști, reduceți volumul pentru a vă proteja auzul.
- Dacă vi se prescriu medicamente întrebați medicul dacă există riscul să aibă efecte toxice asupra urechii. Dacă răspunsul este afirmativ, întrebați-l dacă există alternative.
