Boala nodulară tiroidiană sau guşa nodulară denotă prezenţa unui singur sau mai multor noduli, palpabili sau nepalpabili, în structura glandei tiroide. Nodulii tiroidieni sunt o problemă medicală frecvent întâlnită.
În funcţie de populaţia studiată şi de sensibilitatea metodei de diagnostic, frecvenţa cu care nodulii tiroidieni sunt descoperiţi este cuprinsă între 5-50%. Aceste cifre cresc cu înaintarea în vârstă, expunerea la radiaţii ionizante sau deficitul de iod. Incidenţa nodulilor tiroidieni este de patru ori mai mare la femei decât la bărbaţi. Deşi riscul de cancer este mic, sub 5%, acesta este motivul principal pentru tratarea acestor leziuni. Nodulii la persoane cu vârsta mai mică de 20 de ani sau peste 70 de ani prezintă un risc crescut de malignitate. Nodulii tiroidieni sunt mai rar întâlniţi la copii, dar probabilitatea de malignitate este mult mai mare decât la adulţi.
De ce apar nodulii tiroidieni
Majoritatea nodulilor tiroidieni reprezintă o creştere exagerată a ţesutului tiroidian normal. Cauza acestei modificări este, de obicei, necunoscută. În cazuri rare, nodulii tiroidieni sunt asociaţi cu:
- boala Hashimoto, o afecţiune autoimună care frecvent determină hipotiroidism;
- tiroidită sau inflamaţia cronică a tiroidei;
- cancer tiroidian;
- deficit de iod.
Prezintă sau nu simptome?
Majoritatea nodulilor tiroidieni nu produc simptome. O umflătură (tumefacţie) asimptomatică la nivelul gâtului, anterior, poate fi sesizată la autoexaminare sau la un examen clinic de rutină. Ocazional, unii noduli devin atât de mari încât pot să fie văzuţi la o examinare fizică sub forma unei supradenivelări la baza gâtului sau pot să comprime traheea sau esofagul, provocând dificultăţi de respiraţie sau dificultăţi la înghiţire. În unele cazuri, nodulii tiroidieni produc o cantitate suplimentară de hormoni tiroidieni, situaţie care poate provoca simptome de hipertiroidism, cum ar fi: pierderea în greutate inexplicabilă, accentuarea transpiraţiei, tremor, nervozitate, bătăi rapide sau neregulate ale inimii.
Ce presupune diagnosticul complet
Dozarea din sânge a hormonilor tiroidieni liberi şi a hormonului stimulator al tiroidei (TSH) poate identifica dezechilibul funcţionării tiroidei. Ecografia tiroidiană şi puncţia-aspirativă cu ac fin din nodulul suspect sunt esenţiale pentru un diagnostic complet. Nodulii mai mari de 1 cm trebui supuşi biopsiei. Leziunile sugestive pentru malignitate şi cele la pacienţii cu factori de risc pentru cancerul tiroidian ar trebui să fie biopsiate, indiferent de dimensiune. Puncţia-aspiraţie cu ac fin este mai puţin precisă la copii, aşadar excizia chirurgicală mai agresivă poate fi de preferat. Evaluarea scintigrafică se recomandă doar în anumite cazuri.
Dieta potrivită persoanelor cu tiroidectomie şi afecţiuni tiroidiene
Nodulii tiroidieni, cum îi tratăm?
Opţiunile de tratament depind de mărimea şi tipul de noduli tiroidieni. Dacă nodulul este benign şi nu cauzează probleme, medicul endocrinolog poate decide că nu are nevoie de tratament specific, în schimb, medicul îl va monitoriza îndeaproape. Dacă nodul determină supraproducţia hormonilor tiroidieni, specialistul va folosi iod radioactiv sau va recomanda intervenţia chirurgicală pentru a îndepărta nodulul. Dacă parte prea mare din tiroidă a fost distrusă cu iod radioactiv sau îndepărtată în urma intervenţiei chirurgicale, este posibil să fie nevoie de administrarea de hormoni tiroidieni sintetici permanent. Ca o alternativă la iodul radioactiv sau la chirurgie, medicul endocrinolog poate încerca să trateze un nodul „cald” pe scintigrafie cu hormon tiroidian sintetic. Endocrinologul poate, de asemenea, să utilizeze aspiraţia cu ac fin pentru a drena nodulul, dacă acesta are conţinut lichidian.
