Hipotiroidismul este o afecțiune endocrină în care glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni tiroidieni (T3 și T4) pentru a susține funcționarea normală a organismului.
Hormonii tiroidieni influențează aproape fiecare organ – de la bătăile inimii, la digestie, de la reglarea temperaturii corporale la starea de spirit. Atunci când tiroida nu produce suficienți hormoni, procesele vitale ale organismului încetinesc.
Cât de frecvent este hipotiroidismul?
Hipotiroidismul este una dintre cele mai frecvente afecțiuni endocrine, în special în rândul femeilor. Se estimează că aproximativ 5% din populație suferă de hipotiroidism, iar între 5 și 10% ar putea avea forme ușoare, încă nedepistate.
Femeile sunt de 5-8 ori mai predispuse decât bărbații să dezvolte această afecțiune, în special după vârsta de 50 de ani sau în perioada postnatală. De asemenea, riscul crește dacă există antecedente familiale de boli tiroidiene sau alte afecțiuni autoimune.
Ce cauze are hipotiroidismul?
Pot exista multe motive pentru care celulele din glanda tiroidă nu pot produce suficient hormon tiroidian. Cele mai frecvente cauze pentru hipotiroidism sunt:
Boli autoimune
În unele cazuri, sistemul imunitar – care are rolul de a proteja organismul de infecții – poate confunda celulele glandei tiroide și enzimele acesteia cu elemente „inamice” și le atacă. Acest răspuns autoimun duce la distrugerea treptată a țesutului tiroidian, ceea ce reduce capacitatea glandei de a produce suficienți hormoni tiroidieni.
Această cauză este mai frecventă la femei decât la bărbați și poate debuta brusc sau se poate instala lent, pe parcursul mai multor ani. Cele mai comune forme de tiroidită autoimună sunt:
- Tiroidita Hashimoto, care este cea mai frecventă cauză de hipotiroidism în țările dezvoltate;
- Tiroidita atrofică, o formă mai avansată de afectare autoimună, în care glanda tiroidă se micșorează treptat.
Îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide
Persoanele cu noduli tiroidieni, cancer tiroidian sau boala Graves pot necesita îndepărtarea parțială sau totală a tiroidei. Dacă întreaga glandă este extirpată, hipotiroidismul este inevitabil. În cazurile în care o porțiune din glandă este păstrată, aceasta poate continua să producă hormoni, dar uneori în cantitate insuficientă.
Tratamentul cu iod radioactiv sau radiații externe
Iodul radioactiv este adesea folosit pentru a trata boala Graves, gușa nodulară sau cancerul tiroidian. De asemenea, terapiile cu radiații pentru limfom Hodgkin sau cancere ale capului și gâtului pot afecta glanda tiroidă. În ambele cazuri, funcția tiroidiană poate fi pierdută parțial sau total.
Tiroidita (inflamația tiroidei)
Tiroidita poate apărea ca urmare a unei infecții virale sau a unui proces autoimun. În unele cazuri, tiroida eliberează brusc toți hormonii stocați în sânge, cauzând o fază temporară de hipertiroidism, urmată de hipotiroidism, pe măsură ce rezervele se epuizează.
Administrarea anumitor medicamente
Unele medicamente pot interfera cu funcționarea normală a glandei tiroide, mai ales la persoanele cu predispoziție genetică la boli autoimune. Printre acestea se numără:
- Amiodarona (folosită în aritmii cardiace),
- Litiul (folosit în tulburări bipolare),
- Interferonul alfa și interleukina-2 (folosite în tratamente oncologice sau autoimune).
Dezechilibrul aportului de iod
Tiroida are nevoie de iod pentru a produce hormonii tiroidieni. Atât excesul, cât și deficitul de iod pot afecta funcția tiroidiană. Un aport prea mare de iod (din suplimente sau alimente iodate în exces) poate declanșa sau agrava hipotiroidismul, mai ales în context autoimun.
Afecțiuni ale glandei pituitare (hipofiza)
Glanda pituitară controlează activitatea tiroidei prin hormonul TSH. Dacă aceasta este afectată de o tumoare, intervenție chirurgicală sau radiații, tiroida nu mai primește semnalul necesar pentru a produce hormoni, ceea ce duce la hipotiroidism secundar (mai rar decât cel primar, dar important de menționat).
Simptome de hipotiroidism
Multe simptome ale unei tiroide subactive (hipotiroidism) pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni sau puse pe seama oboselii. Boala se dezvoltă de obicei lent și este posibil să nu realizați că aveți o problemă medicală timp de câțiva ani.
Simptomele comune includ:
- oboseală accentuată și somnolență,
- intoleranță la frig,
- creștere în greutate inexplicabilă,
- piele uscată și păr fragil,
- constipație,
- depresie sau tulburări de dispoziție,
- încetinirea ritmului cardiac,
- voce răgușită,
- menstruații neregulate sau abundente,
- probleme de memorie sau dificultăți de concentrare („ceața mentală”),
- față umflată, mâini și picioare umflate,
- glanda tiroidă mărită (gușă).
Factori de risc pentru hipotiroidism
Oricine poate dezvolta hipotiroidism, însă anumite persoane au un risc mai mare, din cauza unor factori genetici, biologici sau medicali.
Iată care sunt cei mai importanți factori de risc:
Sexul – femeile sunt mult mai predispuse la hipotiroidism decât bărbații, în special din cauza frecvenței mai mari a bolilor autoimune tiroidiene în rândul femeilor.
Vârsta – riscul de hipotiroidism crește odată cu vârsta, fiind mai frecvent la persoanele trecute de 60 de ani, în special la femei.
Istoricul familial – persoanele care au rude apropiate cu afecțiuni tiroidiene, în special tiroidita Hashimoto sau boala Graves, au un risc crescut de a dezvolta hipotiroidism.
Prezența unei boli autoimune – dacă aveți deja o boală autoimună (cum ar fi diabetul de tip 1, lupusul, artrita reumatoidă sau boala celiacă), riscul de a dezvolta și hipotiroidism este mai mare.
Sarcina și perioada post-partum – femeile pot dezvolta hipotiroidism după naștere, din cauza unei tiroidite post-partum. De asemenea, modificările hormonale din timpul sarcinii pot declanșa sau agrava o afecțiune tiroidiană latentă.
Hipotiroidism – diagnostic
Diagnosticul hipotiroidismului se bazează pe simptomele raportate de pacient, istoricul medical și confirmarea prin analize de sânge.
Ce analize sunt necesare:
- TSH (hormon de stimulare tiroidiană): dacă este crescut, sugerează hipotiroidism,
- FT4 (tiroxina liberă): dacă este scăzut, confirmă diagnosticul,
- Anticorpi antitiroidieni (anti-TPO): indica prezența unei cauze autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto.
În unele cazuri, medicul poate recomanda ecografie tiroidiană pentru a evalua forma și dimensiunea glandei sau prezența unor noduli.
Scintigrafia tiroidiană sau teste de absorbție a iodului radioactiv sunt rareori necesare în hipotiroidismul tipic, dar pot fi recomandate în cazuri speciale sau în cadrul investigațiilor pentru alte boli tiroidiene.
Tratamentul hipotiroidismului
Hipotiroidismul este tratat de obicei prin administrarea zilnică de levotiroxină, un hormon tiroidian de substituție. Aceasta înlocuiește hormonul tiroxină (T4) pe care tiroida nu îl produce suficient. Inițial, medicul va ajusta doza pe baza analizelor de sânge, iar acest proces poate dura câteva luni până când se ajunge la doza corectă.
Levotiroxina se ia dimineața pe stomacul gol, cu apă, evitând consumul de alimente pentru cel puțin 30 de minute după administrare. Dacă uitați o doză, o puteți lua imediat ce vă amintiți, cu excepția cazului în care este prea aproape de următoarea doză.
Levotiroxina nu provoacă de obicei efecte secundare, dar administrarea unei doze prea mari poate duce la transpirație excesivă, dureri de cap, diaree și palpitații. Este important să discutați cu medicul dacă observați noi simptome sau o agravare a celor existente.
În general, terapia combinată (levotiroxină + T3) nu este utilizată pe scară largă, din cauza lipsei dovezilor că ar fi mai eficientă decât monoterapia. Totuși, poate fi recomandată în cazuri speciale, precum la pacienții cu risc de recidivă a cancerului tiroidian.
Hipotiroidism – complicații
Dacă hipotiroidismul nu este tratat corect, pot apărea o serie de complicații care afectează grav sănătatea. Printre cele mai frecvente se numără:
Probleme cardiovasculare
Hipotiroidismul netratat poate crește riscul de boli de inimă, inclusiv hipertensiune arterială, colesterol ridicat și insuficiență cardiacă. Aceasta se datorează faptului că metabolismul lent determină creșterea nivelului de lipide din sânge.
Probleme de sănătate mintală
Persoanele cu hipotiroidism pot experimenta simptome de depresie și anxietate. În plus, funcțiile cognitive pot fi afectate, ducând la probleme de memorie și concentrare.
Infertilitate
Un nivel scăzut de hormoni tiroidieni poate perturba ovulația, iar în cazul bărbaților, poate afecta numărul și calitatea spermatozoizilor. Aceste probleme pot duce la dificultăți în conceperea unui copil.
Creșterea în greutate
Metabolismul încetinit poate duce la creșterea în greutate, chiar și cu o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate.
Sindromul mixedematos
În cazuri severe, hipotiroidismul poate duce la mixedem, o afecțiune rară și periculoasă caracterizată prin umflături pe față, piele uscată și oboseală extremă. Mixedemul este considerat o urgență medicală.
Neuropatie periferică
Nervii periferici pot fi afectați de hipotiroidism, provocând dureri, amorțeală sau slăbiciune musculară, mai ales în picioare.
Apnee în somn
Hipotiroidismul poate contribui la agravarea apneei în somn, o afecțiune caracterizată prin întreruperi ale respirației în timpul nopții.
Tratamentul corect și monitorizarea regulată pot preveni aceste complicații, iar cu un management adecvat, persoanele cu hipotiroidism pot duce o viață normală.
Foto: shutterstock.com
