În ultimele decenii, interesul comunității științifice și medicale pentru compuși bioactivi extrași din plante a crescut considerabil, pe fondul unei orientări globale spre medicina integrativă, dar mai ales spre fitoterapie. Fitoterapia își propune să prevină – și uneori chiar să trateze – diferite patologii prin intermediul unei alimentații sănătoase și al terapiei naturiste. Aceasta se folosește de plante și compușii lor biologic activi în scop terapeutic, iar de-a lungul deceniilor a evoluat de la nivelul empiric, la o disciplină susținută de dovezi științifice extinse. Printre cele mai bine studiate clase de metaboliți secundari din regnul vegetal se numără compușii numiți flavonoide.
Ce sunt flavonoidele?
Flavonoidele sunt compuși polifenolici naturali, biosintetizați de plante în cadrul căii shikimat și al căii acetat-malonaților. Toate tipurile de flavonoide se caracterizează printr-o structură de bază flavonoidică formată dintr-un nucleu cromenic (sistem benzo-γ-pironă) care include două inele aromatice (A și B) și un inel heterociclic central (C). Diferențele de substituție de-a lungul acestor nuclee – poziția grupărilor hidroxil, metoxil sau zaharidice – determină o diversitate cu spectru extins a clasei de flavonoide, care cuprinde peste 8.000 de compuși identificați până în momentul de față. Există multe alte tipuri de flavonoide care nu au fost, încă, identificate.
În lumea vegetală, flavonoidele sunt implicate în apărarea plantelor împotriva efectelor nocive ale radiațiilor utlraviolete, protejarea împotriva patogenilor și insectelor, însă sunt implicate și în alte procese, cum ar fi cel de polenizare și de colorare a florilor. La oameni, pe de altă parte, aportul de flavonoide exercită o gamă largă de efecte biologice prin interacțiuni cu receptori și enzime, cu radicalii liberi, acționând ca agenți chelatori ai metalelor grele și modulatori ai unor procese (cum ar fi semnalizarea celulară). De asemenea, aceste flavonoide au acțiune specifică de inhibiție a oxidazelor și induc expresia genelor care acționează împotriva radicalilor liberi.
Flavonoide – clasificare
Chimic și structural există mai multe tipuri de flavonoide. Clasificarea, deși are în principal un scop didactic, se face în funcție de gradul de oxidare și de modelul de substituție – specific de la o clasă la alta – al inelului central (inelul C). Acest model de substituție face ca aceste clase de flavonoide să aibă proprietăți chimice, spectre biologice și biodisponibilitate diferită. În cele ce urmează, vor fi prezentate pe scurt principalele clase de flavonoide.
Flavone
Flavonele sunt caracterizate printr-o structură 2-fenilcromen-4-onă, cu o oxidare minimă a inelului C. Sunt larg distribuite în plante precum pătrunjelul, țelina sau mușețelul. Printre reprezentanții majori se numără apigenina, luteolina și baicaleina. Apigenina, prezentă în cantități mari în mușețel (Matricaria chamomilla), are efecte anxiolitice, antiinflamatoare și pro-apoptotice. Luteolina, regăsită în frunzele de țelină, inhibă căile de semnalizare implicate în inflamație și angiogeneză. Acestea sunt doar câteva proprietăți importante pe care le prezintă această clasă de flavonoide.
Flavonoli
Flavonolii, precum flavonele, au structura flavonoidică de bază, dar se diferențiază prin prezența unei grupări hidroxil în poziția 3. Sunt printre cei mai bine studiați compuși din această familie, iar printre reprezentanții principali se numără quercetina, kaempferolul, miricetina și galangina.Quercetina, abundentă în ceapă, mere și ceai verde, este un antioxidant potent, cu capacitate de a inhiba formarea speciilor reactive de oxigen (ROS) și de a modula expresia enzimelor antioxidante endogene. Kaempferolul, prezent în varză și broccoli, are efecte anticarcinogene (protectoare împotriva cancerului) și cardioprotectoare.
Flavanone
Flavanonele au o structură saturată la nivelul inelului C, ceea ce le conferă o flexibilitate structurală crescută. Sunt întâlnite în citrice (lămâi, portocale, grapefruit). Exemple notabile includ naringenina, hesperidina și eriodictiolul. Naringenina, derivat din naringină (glicozidă), are efecte hepatoprotectoare, antidiabetice și antiinflamatorii. Hesperidina, predominantă în coaja de citrice, susține sănătatea vasculară și reduce permeabilitatea capilară. Această clasă de flavonoide este responsabilă de gustul amar al sucului și cojilor citricelor – în ciuda credințelor conform cărora, de fapt, gustul acesta este dat de prezența acidului ascorbic.
Izoflavonoide
Izoflavonoidele se diferențiază prin poziționarea grupării fenil în poziția 3 a inelului C, și nu în poziția 2, ca în celelalte flavonoide. Se găsesc în cantități relativ mari în leguminoase, în special în soia. Genisteina, daidzeina și gliciteina sunt cele mai cunoscute izoflavonoide. Genisteina are o structură asemănătoare estrogenilor, motiv pentru care este studiată intens ca fitoestrogen. Acționează ca modulator selectiv al receptorilor de estrogen (SERM) și are aplicații în prevenția cancerului de sân, osteoporozei și simptomelor menopauzei. Totuși, aceste flavonoide nu ar trebui să înlocuiască, sub nicio formă, tratamentul medical recomandat.
Neoflavonoide
Neoflavonoidele sunt o clasă mai rar întâlnită, în care nucleul benzenic este legat de poziția 4 a inelului C. Deși mai puțin studiate, compuși precum dalberginul și coutareina demonstrează potențial antioxidant și antimicrobian. Prima neoflavonoidă a fost izolată din surse naturale în anul 1951 – calofilolida, din semințele de Calophyllum inophyllum. O sursă foarte importantă de neoflavonoide este scoarța copacului Mesua thwaitesii.
Flavanoli (flavan-3-oli sau catehine)
Acești compuși sunt caracterizați printr-un inel C saturat cu o grupare hidroxil în poziția 3. Se găsesc în ceai verde, cacao și fructe de pădure. Catehina, epicatehina, epigallocatechina (EGC) și epigallocatechin-galatul (EGCG) sunt cei mai cunoscuți flavanoli. EGCG, principalul flavanol din ceaiul verde, este intens studiat pentru efectele sale antioxidante, antiangiogenice, neuroprotectoare și antiproliferative. Joacă un rol important în neutralizarea radicalilor liberi și reducerea stresului oxidativ sistemic.
Antocianine
Antocianinele sunt pigmenți hidrosolubili responsabili de culorile roșu, violet și albastru ale fructelor și florilor. Se regăsesc în afine, mure, coacăze, struguri și vin roșu. Printre cele mai cunoscute se numără cianidina, delfinidina și malvidina. Antocianinele au o capacitate antioxidantă excepțională și sunt asociate cu beneficii cardiovasculare, îmbunătățirea funcției cognitive și protejarea funcției oculare. Bineînțeles, efectele lor benefice se răsfrâng la nivelul întregului organism.
Calcone
Calconele sunt precursorii biosintetici ai celorlalte flavonoide și se caracterizează printr-o structură deschisă, lipsită de ciclizarea inelului C (tocmai din acest motiv, se mai numesc și „flavonoide cu lanț deschis”). Se regăsesc în plante din familia Fabaceae și Asteraceae. Xantho-humolul din hamei este un exemplu relevant, cu activitate estrogenică, anticancerigenă și antiinflamatoare. Alte exemple intens studiate și importante pentru beneficiilor lor sunt floridzina, arbutina, floretina și calconaringenina.
Surse alimentare de flavonoide
În tabelul de mai jos sunt prezentate principalele surse alimentare de flavonoide:
| Flavonoide | Clasă | Surse alimentare |
| Quercetina | Flavonoli | Legume, fructe, condimente, supe, sucuri de fructe |
| Rutină | Flavonoli | Ceai verde, semințe de struguri, ardei roșu, măr, citrice, fructe de pădure, piersici |
| Macluraxantonă | Calcone | Maclura tinctoria |
| Genisteină | Izoflavone | Grăsimi, uleiuri, carne de vită, trifoi roșu, soia, lupin, fasole fava, kudzu |
| Scopoletină | Cumarine | Oțet, cafea de păpădie |
| Daidzeină | Izoflavine | Boabe de soia, tofu |
| Taxifolină | Flavonololi | Oțet |
| Naringenină | Flavonone | Struguri |
| Abisinone | Flavonone | Fasole franceză |
| Eriodictiol | Flavonone | Lămâi, măceșe |
| Fisetină | Flavonoli | Căpșuni, mere, curmale, ceapă, castraveți |
| Theaflavină | Catehine | Frunze de ceai, ceai negru, ceai oolong |
| Peonidină | Antocianidine | Merișoare, afine, prune, struguri, cireșe, cartofi dulci |
| Diosmetină | Flavone | Vicia |
| Tricină | Flavone | Tărâțe de orez |
| Biochanină | Izoflavone | Trifoi roșu, soia, muguri de lucernă, alune, năut (Cicer arietinum), alte leguminoase |
| Hesperidină | Flavonone | Portocală amară, codițe de portocal, portocale, suc de portocale, lămâie, lime |
| Epicatehină | Catehine | Lapte, ciocolată, produse lactate cu conținut redus de grăsime |
| Miricetină | Flavonoli | Legume, fructe, nuci, fructe de pădure, ceai, vin roșu |
| Taxifolină | Flavanonole | Citrice |
| Kaempferol | Flavonole | Mere, struguri, roșii, ceai verde, cartofi, ceapă, broccoli, varză de Bruxelles, dovlecei, castraveți, salată verde, fasole verde, piersici, mure, zmeură, spanac |
| Luteolină | Flavone | Țelină, broccoli, ardei verde, pătrunjel, cimbru, păpădie, ceai de mușețel, morcovi, ulei de măsline, mentă, rozmarin, portocale, oregano |
| Apigenină | Flavone | Lapte, ciocolată, produse lactate cu conținut redus de grăsime |
Flavonoide – importanța proprietăților antioxidante pe care le manifestă
Activitatea antioxidantă este una dintre cele mai importante proprietăți farmacologice ale flavonoidelor. Aceasta se manifestă prin neutralizarea radicalilor liberi, inhibarea enzimelor pro-oxidante (cum ar fi NADPH-oxidaza sau xantin-oxidaza), chelatarea ionilor metalici de tranziție (Fe²⁺, Cu²⁺) și regenerarea altor antioxidanți endogeni, cum ar fi glutationul și vitamina C (acidul ascorbic). Organismul, în sine, dispune de mecanisme in vivo prin care neutralizează acțiunea radicalilor liberi toxici. Cu toate acestea, aportul exogen de antioxidanți naturali nu va face decât să susțină arsenalul defensiv al organismului împotriva acestor compuși citotoxici.
Stresul oxidativ, definit ca dezechilibrul între producția de specii reactive de oxigen și capacitatea organismului de a le detoxifia, este un mecanism patologic central în numeroase boli cronice: ateroscleroză, hipertensiune arterială, diabet zaharat de tip 2, boala Alzheimer, Parkinson, scleroză multiplă și cancere. Flavonoidele, prin acțiunea lor sinergică asupra căilor antioxidante endogene (inclusiv activarea Nrf2 și inhibarea NF-κB), contribuie semnificativ la reducerea acestui stres celular. Dincolo de toate acestea, compușii fitochimici prezintă beneficii mult mai extinse și complexe, care promovează starea generală de sănătate a organismului.
Mai mult decât atât, unele flavonoide induc expresia enzimelor antioxidante de fază II (glutation-S-transferază, catalază, superoxid-dismutază), îmbunătățind capacitatea celulelor de a face față agresiunilor oxidative repetate. Eficiența lor depinde, însă, de forma chimică, doză, contextul patologic și profilul metabolic al pacientului. De asemenea, de cele mai multe ori, în contextul unei afecțiuni diagnosticate, suplimentarea cu flavonoide (sau creșterea aportului de alimente bogate în acești compuși) nu ar trebui să înlocuiască tratamentul indicat de medicul specialist. De fapt, tratamentul naturist ar trebui să susțină, la modul ideal, tratamentul de bază.
Foto: shutterstock.com
