Pulsul reprezintă numărul bătăilor inimii într-un singur minut. Valoarea sa normală diferă de la o persoană la alta, în funcție de vârstă, sex, stil de viață și, în unele cazuri, stare emoțională.
Pulsul normal al unui adult variază între 60 și 100 de bătăi pe minut, însă este firesc ca frecvența cardiacă să fie mai scăzută sau mai ridicată față de aceste valori în anumite momente ale zilei sau în timpul activităților fizice de orice tip.
Totuși, există și cazuri în care pulsul nu prezintă valori normale tocmai pentru că indică prezența unei afecțiuni. Unei persoane care are puls mare sau, dimpotrivă, o frecvență cardiacă mai lentă i se recomandă un control la medicul specialist pentru a descoperi cauza. Poate fi vorba atât de afecțiuni ale inimii, cât și de boli extracardiace (boli pulmonare, boli ale glandelor suprarenale sau boli ale tiroidei).
Puls normal, valori de referință
Valoarea pulsului poate fi influențată de foarte mulți factori, printre care: vârsta, sexul, stilul de viață, nivelul de activitate, greutatea, temperatura, prezența unor boli, administrarea de medicamente și starea emoțională.
Este important ca măsurarea frecvenței cardiace să se facă regulat pentru că pacienții care nu prezintă un puls normal pot suferi de diverse afecțiuni.
Puls normal în funcție de vârstă
În cazul adulților, pulsul normal în perioada de repaus este de 60-100 de bătăi pe minut. La copii, frecvența cardiacă se schimbă de mai multe ori pe parcursul anilor, până ajung la maturitate.
Iată care este valoarea pulsului normal la copii în funcție de categoria de vârstă, potrivit Departamentului de Sănătate și Servicii Sociale din SUA:
- puls normal nou-născuți (până la 3 luni): 85 – 205 bpm când sunt activi și 80 – 160 bpm atunci când dorm;
- puls normal copii cu vârste între 3 luni și 2 ani: 100-190 bpm când sunt activi și 75-160 bpm atunci când dorm;
- puls normal copii cu vârste între 2 ani și 10 ani: 60-140 bpm când sunt activi și 60-90 bpm atunci când dorm;
- puls normal copii cu vârste peste 10 ani: 60-100 bpm când sunt activi și 50-90 bpm atunci când dorm.
De asemenea, în cazul adulților, odată cu înaintarea în vârstă, frecvența cardiacă poate crește. Iată care sunt valorile pulsului normal în stare de repaus în cazul seniorilor:
- între 60-65 de ani: 80-136 bpm;
- între 65-70 de ani: 78-132 bpm;
- peste 70 de ani: 75-128 bpm.
Puls normal în funcție de sex
În general, frecvența cardiacă este mai ridicată ca valoare la femei comparativ cu cea a bărbaților. Explicaţia, inima femeii este mai mică decât cea a bărbatului. Pentru a asigura fluxul sangvin necesar organismului, ea pulsează o cantitate mai mică de sânge, dar într-un ritm mai alert.
De asemenea, hormonii joacă un rol important în diferențele de frecvență cardiacă între sexe. În cazul bărbaților, nivelul de testosteron este mai crescut, iar în cazul femeilor cel de estrogen. Hormonii sexuali feminini pot afecta sistemul cardiovascular, sporind frecvența cardiacă maximă.
Ce înseamnă puls mare
Atunci când un pacient prezintă o valoare mai mare a ritmului cardiac față de cea maximă normală, dar fără a avea o cauză evidentă (precum activitatea fizică sau starea emoțională), vorbim despre un puls mare sau, mai exact, tahicardie.
Tahicardia este de mai multe tipuri și se clasifică în funcție de partea cordului responsabilă pentru frecvența cardiacă crescută și cauza bătăilor anormale:
- fibrilație atrială;
- flutter atrial;
- tahicardie supraventriculară (TSV);
- tahicardie ventriculară (TV);
- fibrilație ventriculară (FV);
- tahicardie sinusală (TS);
- tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSV).
Atunci când inima bate prea repede, este posibil să nu pompeze suficient sânge în restul corpului. Ca urmare, organele și țesuturile pot să nu primească suficient oxigen. Cordul nu mai funcționează eficient și pot apărea diverse complicații, precum infarctul. Tocmai de aceea este necesar ca persoana care are pulsul mare să se prezinte le medicul specialist pentru mai multe investigații și pentru a primi tratamentul adecvat.
Tahicardia poate fi diagnosticată cu:
- test de stres la efort;
- imagistică prin rezonanță magnetică;
- coronarografie;
- ecografie cardiacă;
- electrocardiogramă (ECG);
- RMN sau tomografie
Cauze puls mare
Există mai multe cauze care pot determina creșterea anormală a pulsului:
- malformațiile congenitale ale inimii;
- consumul excesiv de alcool sau cofeină;
- consumul de substanțe interzise;
- fumatul;
- dezechilibrele electrolitice;
- reacția la anumite tratamente sau medicamente (antidepresive, antibiotice, medicamente împotriva astmului, medicamente pentru alergii, răceală sau tuse, medicamente pentru afecțiuni ale tiroidei)
- hipertensiune arterială;
- anumite afecțiuni pulmonare;
- anumite afecțiuni tiroidiene;
- anemia;
- oboseală;
- sângerarea severă;
- stresul (inclusiv anxietatea, depresia sau alte tulburări afective);
- intervențiile chirurgicale la nivelul inimii;
- prezența bolilor de inimă care determină aprovizionarea slabă cu sânge sau leziuni ale țesuturilor cardiace (boli ale valvelor, boli coronariene, boli are miocardului, infecții, tumori, insuficiență cardiacă).
Simptome puls mare
Simptomele și semnele care pot indica faptul că aveți pulsul mai mare decât este normal sunt:
- stare de confuzie;
- stare de slăbiciune;
- amețeală;
- dureri puternice în piept;
- dificultăți în respirație;
- oboseală;
- stări de leșin;
- palpitații.
Ce înseamnă puls mic
Deși este normal ca pulsul să fie mai mic în anumite situații, o valoare scăzută a ritmului cardiac poate indica circulația deficitară a sângelui și prezența unei afecțiuni în organism. Pacientul care are pulsul mic (adică mai mic de 50 bătăi pe minut) este diagnosticat cu bradicardie.
Bradicardia nu este considerată o problemă gravă de sănătate atunci când vorbim despre o manifestare ușoară sau medie, însă pot apărea complicații în cazul unei forme severe. Situația devine îngrijorătoare în cazul în care pulsul pacientului a scăzut sub 40 de bătăi pe minut deoarece se poate produce moartea subită a acestuia.
Cauze puls mic
La fel ca în cazul pulsului mare, există numeroase situații care pot declanșa bradicardia. Pulsul mic poate avea drept cauze următoarele:
- infarctul miocardic;
- sistemul electric al inimii nu funcționează corect;
- afecțiunile precum: cardiomiopatie, malformații congenitale cardiace, hipotiroidism, boli coronariene, infarct miocardic acut, miocardită, endocardită, sarcoidoză, dezechilibre electrolitice, infecția țesutului cardiac, apnee;
- medicamentele care încetinesc frecvența cardiacă (antiaritmice, betablocante).
Simptome puls mic
În cazul în care aveți pulsul mic, puteți prezenta următoarele simptome:
- oboseală pronunțată și senzația constantă de slăbiciune;
- amețeală;
- dureri de cap;
- confuzie;
- stări de leșin;
- dureri puternice la nivelul pieptului;
- respirații scurte;
- tulburări de vedere;
- colorația deschisă a pielii (paloare).
Activitatea fizică și pulsul
Pulsul variază și în funcție de activitatea fizică a persoanei în momentul în care este măsurat. De exemplu, o persoană care doarme prezintă un puls mai mic față de una care se află în mișcare. Atunci când organismul intră în stare de veghe, frecvența cardiacă scade.
De asemenea, organismul aflat în mișcare are nevoie de o cantitate de sânge mai mare pentru a oxigena mușchii. Deci frecvența cardiacă crește pe măsură ce activitatea fizică devine mai intensă.
De menționat este și faptul că sportivii de performanță și persoanele care se antrenează regulat pot avea un ritm cardiac neregulat fără să sufere de o afecțiune. În cazul lor, frecvența cardiacă în stare de repaus poate fi de 40 de bătăi pe minut, fără ca viața să le fie pusă în pericol.
