Terminologia medicală de psihiatrie a fost introdusă în anii 1800. La începuturi, domeniul psihiatriei se ocupa de pacienții cu probleme mintale severe, în general psihotici, depresivi sau care sufereau de demență, tumori cerebrale, convulsii. La vremea aceea, tratamentul era rudimentar, destul de dur și în general fără niciun efect.
Apoi, la sfârșitul scolului al XIX-lea și începutul secolului XX, neurologul Sigmund Freud a publicat teoriile sale cu privire la unele tulburări mai puțin severe, pe care le-a numit psihonevroze. Aceste tulburări afectau viața de zi cu zi a unui pacient și duceau la apariția unor simptome ce nu puteau fi explicate din punct de vedere medical.
Freud a dezvoltat psihoanaliza pentru a-i trata pe pacienții nevrotici, iar în anii 1950-1960 noi medicamente au început să schimbe „fața” psihiatriei.
