Palpitațiile sunt una dintre cele mai frecvente manifestări pentru care oamenii ajung la medic. Inima pare că „bate prea tare”, „o ia razna” sau, dimpotrivă, pare că se oprește pentru o fracțiune de secundă – toate acestea sunt trăiri care vin la pachet cu temeri reale.
Uneori, palpitațiile apar brusc, alteori în contexte aparent banale. Dar de cele mai multe ori nu indică o problemă gravă. Alteori însă, palpitațiile pot fi un semnal de alarmă. Diferența dintre cele două situații nu ține de intuiție, ci de context, frecvență și simptomele asociate.
Ce sunt și de ce apar palpitațiile
„Palpitațiile sunt un simptom frecvent întâlnit, care determină o stare de anxietate. Ca definiție, palpitațiile reprezintă perceperea neplăcută a propriilor bătăi ale inimii. Nu toate persoanele care au palpitații suferă de o boală cardiacă, deși, în majoritatea cazurilor, sunt consecința unui ritm cardiac anormal (aritmii)”, precizează dr. Camelia Diaconu, medic primar medicină internă, Spitalul Clinic de Urgență „Floreasca”.
Deseori, palpitațiile sunt declanșate de stres, anxietate, efort fizic, anumite medicamente, boli organice cardiace sau afecțiuni ale glandei tiroide, detaliază ea. Alte cauze relativ frecvente sunt consumul de cafea, fumatul, stările febrile, tulburările hormonale asociate cu menstruația, sarcina sau menopauza.
Palpitațiile – ce afecțiuni pot semnala
Palpitațiile pot semnala o gamă largă de afecțiuni, de la unele ușoare și tranzitorii până la probleme care necesită evaluare medicală. Important este contextul în care apar și simptomele asociate.
„De cele mai multe ori, palpitațiile sunt inofensive, însă, mai rar, pot fi simptomul unei boli cardiace severe, care necesită tratament. Palpitațiile pot fi asociate cu bradicardie sau tahicardie. De asemenea, pot apărea în prezența unui ritm cardiac regulat sau neregulat (fibrilație atrială sau extrasistole).
Termenul de aritmie se referă la decelarea unui ritm cardiac neregulat. Ritmul cardiac normal la adult are o frecvență cuprinsă între 60 și 80 de bătăi/minut. Ritmul cardiac rapid, peste 100 de bătăi/minut, este denumit tahicardie, iar ritmul lent, sub 60 de bătăi/minut, bradicardie” explică dr. Camelia Diaconu.
De asemenea, palpitațiile pot apărea și în:
- boli ale mușchiului cardiac;
- afecțiuni ale valvelor inimii;
- boală cardiacă ischemică.
Alte afecțiuni care pot fi asociate cu palpitațiile
Palpitațiile mai pot semnala însă și:
Afecțiuni endocrine și metabolice
- afecțiuni ale glandei tiroide (în special hipertiroidism);
- dezechilibre hormonale;
- hipoglicemie;
- tulburări ale electroliților (potasiu, magneziu).
Afecțiuni hematologice
- anemie, care obligă inima să bată mai repede pentru a compensa lipsa de oxigen;
Afecțiuni pulmonare
- boli pulmonare cronice;
- episoade de scădere a oxigenării.
Afecțiuni neurologice și psihice
- anxietate;
- atacuri de panică;
- stres cronic.
Alte situații
- infecții cu febră;
- deshidratare;
- reacții adverse la unele medicamente sau substanțe stimulante.
Palpitațiile nu indică automat o boală gravă, dar atunci când sunt persistente, intense sau însoțite de alte simptome (amețeală, durere toracică, dificultăți de respirație), este necesară o evaluare medicală.
Când palpitațiile sunt un semnal de alarmă
Palpitațiile pot speria, dar nu toate ar trebui să îngrijoreze. Există însă situații în care ele nu mai pot fi puse pe seama stresului sau oboselii și devin un semnal care nu ar trebui trecut cu vederea.
Palpitațiile pot reprezenta un semnal de alarmă atunci când:
- apar brusc și sunt intense;
- se repetă frecvent sau devin progresiv mai supărătoare;
- apar în repaus, fără un factor declanșator evident;
- persistă minute sau ore întregi;
- apar pentru prima dată la o persoană cu factori de risc cardiovascular.
Un semn important de alarmă este asocierea palpitațiilor cu alte manifestări, precum: amețeală sau senzație de leșin, pierderea conștienței, durere toracică, dificultăți de respirație, transpirații reci sau stare generală alterată.
În aceste situații, palpitațiile pot indica o aritmie sau o afecțiune cardiacă ce necesită evaluare rapidă. Ignorarea simptomelor sau amânarea consultului medical poate întârzia diagnosticul și tratamentul adecvat.
Când să mergeți la doctor
Pentru mulți pacienți, cea mai dificilă parte nu este neapărat palpitația în sine, ci incertitudinea pe care o provoacă. Informația corectă ajută la separarea fricii de semnalele care chiar necesită atenție.
De aceea, consultația medicală nu este necesară doar în situații de urgență. De multe ori, rolul ei este de a exclude o cauză gravă și de a oferi claritate și liniște pacientului.
Este recomandat să mergeți la medic dacă:
- palpitațiile apar frecvent, chiar dacă sunt de scurtă durată;
- vă sperie sau vă afectează calitatea vieții;
- s-au modificat în timp ca intensitate sau durată;
- apar în contexte neobișnuite;
- există antecedente de boli cardiace în familie;
- suferiți de alte afecțiuni cunoscute care pot influența ritmul cardiac.
Medicul va evalua istoricul simptomelor, contextul apariției și, dacă este necesar, va recomanda investigații precum electrocardiograma, monitorizarea ritmului cardiac sau analize de sânge. Nu toate persoanele cu palpitații au nevoie de investigații complexe; acestea sunt alese individual, în funcție de suspiciunea clinică.
De altfel, un consult medical nu înseamnă automat și tratament medicamentos. În multe cazuri, ajustările stilului de viață, reducerea factorilor declanșatori și o mai bună înțelegere a simptomelor sunt suficiente pentru controlul palpitațiilor.
Palpitații – investigații necesare
Pacienții cu palpitații au nevoie, de cele mai multe ori, pe lângă consultul medical, și de o serie de investigații care ajută la identificarea cauzei acestor manifestări, punctează dr. Camelia Diaconu. Alegerea lor depinde de frecvența episoadelor, de contextul în care apar și de simptomele asociate.
În funcție de caz, medicul poate recomanda următoarele investigații:
- Electrocardiograma (EKG): este un test non-invaziv care înregistrează, prin intermediul unor electrozi, impulsurile electrice, determinând contracțiile inimii. EKG-ul se poate înregistra în repaus sau în timpul unui efort fizic;
- Monitorizarea Holter: prin intermediul unui mic dispozitiv portabil se înregistrează ritmul cardiac pe o durată de 24–72 de ore. Acest test este util pentru detectarea tulburărilor de ritm care nu se înregistrează în timpul unei electrocardiograme obișnuite;
- Radiografia toracică: este utilă pentru evaluarea formei și mărimii inimii;
- Ecografia cardiacă: este un examen neinvaziv, prin care se vizualizează, cu ajutorul ultrasunetelor, imaginea detaliată a structurilor cardiace și se evaluează funcția cordului.
„Dacă, în urma acestor investigații, se suspectează o anumită afecțiune cardiacă, pot fi necesare teste invazive, cum sunt studiile electrofiziologice sau cateterismul cardiac”, ține să precizeze medicul.
Care este tratamentul palpitațiilor
Tratamentul palpitațiilor este întotdeauna individualizat și depinde de cauza care le determină. De aceea, nu există o soluție unică valabilă pentru toți pacienții, iar abordarea terapeutică pornește, în primul rând, de la identificarea factorului declanșator.
„Tratamentul depinde de cauza palpitațiilor. Deseori, medicul recomandă, în primul rând, evitarea factorilor recunoscuți ca declanșatori: cofeina, fumatul, alcoolul, băuturile energizante, stresul etc.”, confirmă dr. Camelia Diaconu.
În multe situații, simple modificări ale stilului de viață pot reduce frecvența episoadelor sau chiar le pot face să dispară. Odihna adecvată, reducerea consumului de stimulente și gestionarea stresului sunt, adesea, primii pași recomandați.
Atunci când palpitațiile sunt expresia unei afecțiuni cardiace, tratamentul se adresează bolii de fond. „Dacă palpitațiile sunt declanșate de o boală cardiacă organică, tratamentul vizează corectarea medicamentoasă sau chirurgicală a acesteia”, subliniază medicul.
Există însă și situații în care palpitațiile nu necesită intervenție medicală: „Pacienții care acuză palpitații ce apar rareori și durează, de regulă, numai câteva secunde, nu necesită consult medical”.
În schimb, evaluarea de specialitate devine necesară atunci când episoadele sunt frecvente sau apar la persoane cu afecțiuni cardiovasculare cunoscute. „În cazul în care palpitațiile apar frecvent la o persoană cunoscută cu boală cardiovasculară, se impune un consult de specialitate la medicul internist sau cardiolog”, avertizează aceasta.
De asemenea, anumite simptome asociate reprezintă un semnal clar de alarmă. „Este necesar un consult medical dacă palpitațiile se acompaniază de senzație de disconfort toracic sau durere, lipotimie (leșin), dificultăți respiratorii sau amețeli”, adaugă medicul.
În aceste cazuri, tratamentul nu urmărește doar ameliorarea palpitațiilor, ci prevenirea unor complicații potențial grave și protejarea sănătății cardiovasculare pe termen lung.
Palpitațiile nu trebuie ignorate, dar nici tratate cu teamă: înțelegerea cauzei și evaluarea medicală corectă fac diferența între un episod lipsit de risc și un semnal care merită atenție.
Foto: shutterstock.com
