Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B este cauzată de bacteria Streptococcus agalactiae, care colonizează în mod obișnuit tractul genital și gastrointestinal, fără a provoca patologii. Cu toate acestea, în prezența factorilor declanșatori, pe fondul unui sistem imunitar slăbit, agentul patogen poate provoca infecții greu de gestionat. Colonizarea cu streptococ beta-hemolitic grup B la femeile însărcinate reprezintă un factor de risc major pentru infecția neonatală, existând și riscul ca streptococul să fie transmis nou-născutului în momentul nașterii, ceea ce poate să ducă la sepsis și/sau meningită. Streptococcus agalactiae se întâlnește atât la femei, cât și la bărbați.
În anumite țări, infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B este cunoscută ca fiind una dintre cele mai frecvente cauze infecțioase de morbiditate și mortalitate la nou-născuți. Infecția poate avea atât un debut precoce, cât și unul tardiv, iar intervențiile terapeutice actuale sunt eficiente mai ales în cazurile de prevenire a bolii cu debut rapid, precoce. Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B cu debut precoce apare în prima săptămână de viață, pe când infecția cu debut tardiv apare după mai târziu, după prima săptămână de viață. Important de reținut, contrat mai multor zvonuri, este că infecția cu Streptococcus agalactiae este o boală cu transmitere sexuală.
Streptococ beta-hemolitic grup B – informații generale
Streptococcus agalactiae este un organism gram-pozitiv, catalază-negativ, sub formă de coci și se cultivă pe medii agar-sânge, apărând sub forma unor mici colonii incolore care provoacă, de cele mai multe ori, hemoliza completă a mediului. Acest lucru se datorează faptului că bacteria eliberează o toxină care provoacă liza completă a hemoglobinei din eritrocite. Pe suprafață, cu rol în patogenitate, se găsește un pilus care facilitează atașarea bacteriei de suprafața mucoasei și prezintă un tropism pentru meninge. Izolatul neonatal invaziv indică faptul că în numeroase cazuri este certificată prezența de streptococ beta-hemolitic grup B drept agent etiologic.
În plus față de nou-născuți, specia de streptococ beta-hemolitic grup B provoacă infecții foarte frecvent la persoanele cu sistem imunitar slăbit: femei însărcinate, adulți imunocompromiși cu infecții maligne, diabet zaharat sau infecția cu HIV. De asemenea, pacienții cu asplenie, cei cu siclemie, asplenie funcțională sunt expuși riscului de infecție cu streptococ beta-hemolitic grup B, având în vedere rolul splinei în neutralizarea organismelor încapsulate. Colonizarea, precum și infecția la nou-născut se corelează direct cu colonizarea maternă cu streptococ beta-hemolitic grup B în momentul nașterii. Transmiterea verticală are loc în aproximativ 41-72% din cazuri.
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B – simptome și factori de risc
Aproximativ 50% dintre cazurile de infecție neonatală cu streptococ beta-hemolitic grup B se datorează colonizării materne și transmiterii verticale. 5% dintre infecțiile neonatale apar chiar și la nou-născuții care se nasc din mame necolonizate, iar în cazul colonizării materne cu peste 10 UFC (unități formatoare de colonii) per mililitru crește foarte mult rata transmiterii verticale. Înainte de utilizarea pe scară largă a antibioticelor profilactice intrapartum, ratele raportate ale infecțiilor neonatale cu streptococ beta-hemolitic grup B cu debut precoce variau între 2-4 la o mie de nou-născuți, boala cu debut precoce reprezentând aproximativ 80% dintre cazuri.
În urma administrării de antibiotice profilactice intrapartum la femeile colonizate cu streptococ beta-hemolitic grup B, s-a observat o scădere masivă a incidenței bolii cu debut precoce la nou-născuți: doar 0,25 de cazuri la o mie de nou-născuți (o scădere cu până la 85% a numărului față de numărul de infecții cu streptococ beta-hemolitic grup B raportat acum câteva decenii). Însă, în ultimele două decenii s-au observat creșteri de 2-4 ori ale incidenței infecțiilor cu streptococ beta-hemolitic grup B în rândul adulților, mai ales la cei care au comorbidități sau sunt în vârstă (peste 65 de ani), cu manifestări invazive și complicații foarte frecvente.
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B la nou-născuți
Infecția în rândul nou-născuților rămâne principala cauză a sepsisului neonatal de mai bine de 5 decenii. Pe baza vârstei de prezentare, se împarte:
- boala cu debut precoce: debutul infecției în primele 6 zile de viață, dar majoritatea copiilor se îmbolnăvesc în primele 24 de ore de viață. Sugarii se prezintă de obicei cu tahipnee sau apnee (detresă respiratorie), respirație șuierătoare, cianoză. Alte semne includ letargie, lipsa poftei de mâncare, distensie abdominală, paloare, icter, tahicardie și hipotensiune arterială. Febra ca urmare a infecției cu streptococ beta-hemolitic grup B este prezentă la nou-născuții la termen, iar prematurii sunt adesea non-febrili sau hipotermici. Bacteriemia este cea mai comună formă de boală cauzată de infecție cu streptococ beta-hemolitic grup B, urmată de pneumonie și meningită (15%, respectiv 5-10% dintre cazuri).
- boala cu debut tardiv: debutul infecției după 7-89 de zile de viață, având o prezentare relativ similară cu boala cu debut precoce. Deși bacteriemiile rămân cea mai frecventă formă prin care se prezintă infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B, meningita apare mult mai des, în aproximativ 30% dintre cazuri. Se mai poate prezenta și sub formă de: osteomielită (mai ales la nivelul humersului proximal), artrită piogenă (articulațiile șoldului, genunchiului) și adenită (regiunea submandibulară, inghinală, scrotală, prepatelară).
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B la adulți
Infecția invazivă cu streptococ beta-hemolitic grup B este o cauză semnificativă de mortalitate și morbiditate la adulții în vârstă (peste 65 de ani), la cei cu diabet și alte comorbidități, care se traduc prin suprimarea funcției imunitare. La majoritatea bolnavilor de la care se izolează acest agent patogen este prezentă și o afecțiune medicală asociată: diabet (41%), boli cardiovasculare (36%), boli maligne (17%). Principala manifestare a infecției cu streptococ beta-hemolitic grup B este febra, în asociere cu frisoane și alterarea stării mentale. Un număr relativ mare de infecții se asociază și cu sarcina, infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B reprezentând:
- 15% dintre cazurile de endometrită peripartum;
- 15% dintre bacteriemiile asociate sarcinii;
- 15% dintre infecțiile plăgilor după operația de cezariană.
Infecțiile focale asociate cu Streptococcus agalactiae includ:
- pneumonia;
- endocardita;
- infecțiile cutanate și ale țesuturilor moi;
- celulita;
- osteomielita;
- infecții ale tractului urinar;
- infecții ale oaselor și articulațiilor;
- sindromul de șoc toxic;
- infecții recurente;
- endometrita;
- corioamnionita.
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B – diagnostic
Diagnosticul infecției cu streptococ beta-hemolitic grup B se pune atât pe seama prezentărilor clinice ale bolii, cât și pe certificarea existenței agentului patogen într-un loc steril, prin cultura acestuia. Se prelevează probe de sânge, lichid cefalorahidian sau alte fluide corporale care sunt sterile în mod normal. Dacă se observă creșterea formarea coloniilor pe placă, se pot face teste suplimentare, pentru a determina prezența sau absența implicării meningelui, de exemplu. Deși au nevoie de câteva zile pentru a crește, culturile sunt deosebit de relevante când vine vorba de a certifica sau infirma existența agentului patogen și de a pune diagnosticul de specie.
Infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B – tratament și management
Infecțiile cu streptococ beta-hemolitic grup B presupun o abordare terapeutică specifică, după cum urmează:
- tratamentul empiric: pentru suspiciunea de sepsis neonatal, terapia inițială este ampicilina și o aminoglicozidă, de obicei gentamicina. Atât ampicilina, cât și gentamicina au activitate împotriva infecției cu streptococ beta-hemolitic grup B (cea mai frecventă cauză de sepsis), combinația având un efect sinergic și fiind mai eficientă decât ampicilina sau penicilina G izolate în uciderea majorității tulpinilor de streptococ beta-hemolitic grup B. În cazurile în care este confirmată prezența Streptococcus agalactiae drept agent cauzal și se observă că există o îmbunătățire clinică, se trece la penicilina G drept monoterapie, până la finalizarea terapiei. Doza optimă și durata tratamentului sunt dictate de severitatea infecției;
- tratamentul specific: sugarii cu meningită cauzată de infecția cu streptococ beta-hemolitic grup B necesită tratament cu penicilină G, ampicilina fiind o alternativă acceptabilă în cazul în care penicilina nu este disponibilă.
- penicilina G este tratamentul de elecție pentru profilaxia antibiotică intrapartum împotriva infecției cu streptococ beta-hemolitic grup B.
- la pacienții alergici la penicilină, tratarea infecției cu streptococ beta-hemolitic grup B se face cu vancomicină (deși a fost raportată rezistență ocazională la fluorochinolone, precum și macrolide și vancomicină);
- inițierea profilaxiei cu antibiotice cu mai mult de 4 ore înainte de naștere se consideră a fi adecvată și eficientă în prevenirea transmiterii verticale de Streptococcus agalactiae la făt;
prevenirea infecției nou-născutului presupune elaborarea unui tratament specific, în situația în care viitoarea mămică este colonizată, încă din momentul începerii travaliului.
