Lipotimia este termenul folosit pentru a descrie o pierdere parţială a stării de conştienţă, urmată de revenire spontană. În unele circumstanţe, lipotimia (sau leşinul) poate să ducă la sincopă, un termen medical utilizat pentru a descrie pierderea totală a conştienţei.
Oxigenarea scăzută a creierului este principalul factor declanşator al lipotimiei. Aceasta poate să apară într-o varietate de situaţii, precum scăderea tensiunii arteriale, scăderea frecvenţei cardiace şi deshidratarea (cauzată de temperatura ambiantă prea ridicată sau de consumul insuficient de lichide).
Alte cauze care pot provoca lipotimie sunt:
- consumul excesiv de alcool;
- consumul de droguri;
- durerea intensă;
- stresul emoţional (de exemplu unele persoane leşină la vederea sângelui).
Cum se manifestă lipotimia?
Lipotimia se manifestă prin ameţeli, vedere dublă sau înceţoşată, palpitaţii, transpiraţii reci, apoi urmând pierderea parţială a conştienţei.
Hipoglicemia
Hipoglicemia reprezintă o valoare prea mică a glucozei din sânge. Simptomele date de hipoglicemie apar de obicei când glicemia scade sub 70 mg/dl, dar în cazul persoanelor cu diabet zaharat acestea pot fi resimţite la valori mai mari ale glicemiei (de exemplu 80-90 mg/dl).
În cele mai multe cazuri, hipoglicemia apare la pacienţii cu diabet zaharat, în special la cei care urmează tratament cu insulină. Riscul de hipoglicemie este crescut suplimentar la diabetici în următoarele situaţii:
- consumul de alcool în exces;
- efortul fizic intens;
- săritul peste mese.
Alte situaţii în care poate să apară hipoglicemia sunt următoarele:
- insulinomul (o tumoră care secretă insulină);
- bulimia şi anorexia;
- la persoanele care au suferit intervenţii chirurgicale pe tractul gastrointestinal.
Cum se manifestă hipoglicemia?
Scăderea glicemiei provoacă următoarele semne şi simptome:
- foame intensă sau senzaţie de „gol în stomac”;
- tremurături;
- transpiraţii reci;
- ameţeli;
- dureri de cap;
- palpitaţii;
- tulburări de vedere;
- iritabilitate, confuzie, dificultăţi de concentrare;
- convulsii şi pierderea stării de conştienţă (în cazuri severe).
„Căderea de calciu”
Aşa-numita „cădere de calciu” se referă la hipocalcemia acută. Aceasta este definită ca o valoare a calciului seric sub 8,8 mg/dl.
Menţionăm că nivelul calciului în sânge este foarte bine controlat prin acţiunea parathormonului (hormonul paratiroidian), vitaminei D şi calcitoninei, aşadar „căderea de calciu” survine foarte rar la persoane sănătoase. Situaţiile în care poate într-adevăr apărea hipocalcemia sunt următoarele:
- hipoparatiroidismul (una dintre complicaţiile frecvente după tiroidectomie);
- boala cronică de rinichi avansată;
- deficitul sever de vitamina D.
Simptomele hipocalcemiei sunt:
- furnicături la nivelul buzelor şi la nivelul degetelor de la mâini şi picioare;
- crampe musculare dureroase;
- în cazurile severe tetania (stare patologică ce este caracterizată prin crize de contracturi musculare).
Lipotimia. Hipoglicemie. Cădere de calciu. Asemănări şi deosebiri
Lipotimia şi hipoglicemia au în comun câteva simptome (ameţeli, transpiraţii, palpitaţii) cauzate de activarea sistemului adrenergic în ambele situaţii, dar pentru diferenţierea lor este suficient să mâncaţi alimente care conţin carbohidraţi. Simptomele cauzate de hipoglicemie dispar după consumul de glucide, în timp ce lipotimia se remite spontan.
În ceea ce priveşte aşa-numita „cădere de calciu”, aceasta apare mai ales la persoane uşor impresionabile, anxioase, care descriu manifestări cu totul diferite de cele date de hipocalcemia acută, şi anume: „senzaţie de leşin”, tremurături, ameţeli, „sfârşeală” sau „gol în stomac”.
