Diastaza abdominală (diastazisul de mușchi drepți abdominali), des întâlnită la femeile însărcinate (însă poate apărea și postpartum), reprezintă îndepărtarea mușchilor abdominali, de obicei din cauza presiunii exercitate în timpul sarcinii. Deși apare frecvent, nu dispune de criterii general acceptate pentru diagnosticare ori tratament.
Îndepărtarea mușchilor drepți abdominali apare în urma întinderii și creșterii laxității liniei albe care împarte acești mușchi, 8 la număr, în grupuri 2 grupe a câte 4 corpuri musculare. Din cauza presiunii exercitate pe timpul sarcinii, aproximativ două treimi dintre femeile însărcinate au ori pot avea diastază abdominală. Totuși, și persoanele de sex masculin pot dezvolta patologia.
În rândul persoanelor de sex masculin, diastaza abdominală poate apărea ca urmare a efectuării incorecte de antrenamente cu greutăți și pentru musculatura abdominală; a dietei Yo-Yo sau ca urmare a suprasolicitării musculaturii. Posibilitatea de a dezvolta diastază abdominală crește în raport direct proporțional cu numărul de sarcini avute, respectiv cu înaintarea în vârstă. Sarcina pune atât de mare presiune pe burtă încât, uneori, mușchii abdominali nu o pot menține, motiv pentru care își pierd forma și poziția fiziologică. Pe măsură ce uterul se dilată în timpul sarcinii, abdomenul se întinde, iar linia albă se subțiază și se îndepărtează, ceea ce duce la diastasis rectis.
Ce este diastaza abdominală?
Fiziopatologia care descrie diastaza abdominală este în legătură cu anatomia peretelui abdominal. Mușchii drepți abdominali reprezintă o pereche de mușchi bilaterali care se întind de-a lungul liniei mediane anterioare a abdomenului. Potrivit specialiștilor, diastaza abdominală apare ca urmare atât a întinderii și creșterii laxității liniei albe, cât și a unei slăbiciuni a musculaturii din partea anterioară a abdomenului. Diastaza poate fi dobândită în anumite circumstanțe (sarcină, efectuarea de exerciții fizice în mod necorespunzător, dietă) sau poate avea etiologie genetică. Nu toate persoanele cu diastază abdominală prezintă simptome (durere, disconfort, dureri de spate, incontinență urinară sau fecală). În cazul apariției acestora se recomandă tratament.
Cum apare diastaza abdominală?
Sarcina exercită o presiune semnificativă asupra abdomenului, respectiv asupra musculaturii acestuia. Cum mușchii abdominali sunt împărțiți în două grupe de către o bandă subțire de țesut conjunctiv (linia albă), sarcina exercită presiune și asupra acestei structuri. Pe măsură ce sarcina înaintează, linia albă și mușchii sunt împinși spre exterior, pentru a face loc fătului. De obicei, pentru că linia albă este elastică, după naștere aceasta revine la poziția inițială. Totuși, diastaza abdominală apare atunci când linia albă este întinsă mult prea mult și, implicit, pierde din elasticitatea fiziologică, motiv pentru care nu mai poate reveni la poziția inițială, „trăgând” și mușchii după ea. Prin urmare, partea stângă și partea dreaptă a abdomenului rămân separate.
Diastaza abdominală – cauze
Diastaza abdominală este frecvent întâlnită la femeile însărcinate și în perioada postpartum. Însă poate apărea și la bărbați și la sugari. De obicei, se dezvoltă în al treilea trimestru de sarcină, aceasta fiind perioada în care fătul crește rapid. Foarte multe persoane nu constată că au diastază abdominală până în perioada postpartum. Afecțiunea are o incidență crescută în rândul femeilor însărcinate – 60% dintre persoane. De obicei, aceasta se rezolvă de la sine în aproximativ 8 săptămâni de la naștere, dacă elasticitatea benzii albe nu a fost exacerbat solicitată. Conform statisticilor, aproximativ 40% dintre persoanele cu diastază abdominală încă mai prezintă patologia chiar și la șase luni după naștere.
De menționat este faptul că, în sine, diastaza abdominală nu este dureroasă. Deși există o gamă variată de simptome asociate, separarea abdominală nu provoacă dureri. Deseori, patologia este confundată cu o hernie ventrală, însă în cazul diastazei nu există defecte fasciale, fiind asociată doar cu creșteri semnificative ale presiunii intraabdominale (sarcina, obezitatea), precum și cu boli care au drept efecte secundare slăbirea țesuturilor conjunctive (linia albă). În general, diastaza abdominală se tratează prin exerciții fizice controlate, sub coordonarea avizată a unui kinetoterapeut. Când acestea nu au rezultatele dorite, se poate ajunge și la intervenție chirurgicală. Modalitățile de tratament ale diastazei ridică întrebări în rândul specialiștilor.
Diastaza abdominală – factori de risc
Există mai mulți factori de risc care pot crește riscul de a dezvolta diastază abdominală, printre care se numără și:
- sarcini multiple (riscul crește proporțional cu micșorarea perioadei de timp dintre acestea);
- vârsta mamei (peste 35 de ani);
- sarcină gemelară sau multiplă (presiunea exercitată asupra abdomenului este semnificativ mai mare);
- făt cu greutate peste valorile normale;
- statura mică a mamei;
- nașterea naturală (forțarea și împingerea cresc presiunea);
- obezitatea;
- la copiii născuți prematur, afecțiunea poate apărea ca urmare a faptului că musculatura nu este dezvoltată suficient;
- la persoanele de sex masculin, diastaza abdominală apare ca urmare a efectuării greșite a exercițiilor pentru abdomen sau antrenamentelor exagerate cu greutăți.
Diastaza abdominală – potențiale complicații
Netratată, diastaza abdominală poate avea mai multe complicații:
- deprecierea stabilității și mobilității trunchiului;
- dureri de spate;
- dureri la nivel pelvian;
- afectarea posturii;
- disfuncții la nivelul planșeului pelvian;
- incontinență urinară, fecală, constipație;
- în cazuri extreme, hernie abdominală.
Din cauza aspectului fizic al afecțiunii, bolnavul se poate confrunta cu scăderea stimei de sine, anxietate și izolare socială.
Diastaza abdominală – simptome
Simptomele asociate cu diastaza abdominală nu sunt evidente și pot fi cu ușurință asociate altor afecțiuni. Nu există un tablou simptomatologic specific, însă persoanele cu diastază pot acuza:
- umflături situate deasupra sau sub ombilic (buric);
- abdomen proeminent;
- dureri la nivelul pelvisului sau șoldului;
- slăbiciunea peretelui abdominal, un „spațiu” extins între mușchii abdominali drepți;
- dureri în timpul contracției mușchilor abdominali, ca urmare a efectuării unor activități sau exerciții fizice;
- dificultăți în a ridica obiecte, cu dureri localizate;
- dureri ale spatelui, în special în zona lombară, ca urmare a faptului că musculatura ventrală este implicată în susținerea spatelui;
- dureri acute în timpul întreținerii de raporturi sexuale;
- constipație;
- incontinență urinară (pierderi involuntare de urină) în timpul tusei, strănutului;
- postură deficitară (persoana este aplecată spre înainte și depune efort pentru a putea asigura o postură normală) etc.
Un semn comun, distinctiv, al diastazei abdominale, este faptul că persoanele prezintă pe linia mediană o umflătură care nu dispare, deși pierde din greutatea acumulată în timpul sarcinii. Un alt semn este faptul că la câteva luni postpartum burta nu își revine la dimensiunile normale.
Diastaza abdominală – diagnostic
Pentru a pune diagnosticul de diastază abdominală, medicul specialist va inspecta anumite zone ale corpului, făcând și anamneza pacientului pentru evaluarea factorilor de risc. Acesta va palpa zona abdominală pentru a identifica tonusul muscular și distensia liniei albe, implicit faptul că mușchii sunt anormal distanțați (un decalaj abdominal mai mare de 2 centimetri are potențialul de a reprezenta o certificare a diagnosticului de certitudine de diastază abdominală). Pentru ca diagnosticul să fie și mai precis, medicul poate efectua și o ecografie abdominală. În funcție de gradul de severitate a diastazei și simptomatologia specifică, se recomandă tratamentul potrivit.
Diastaza abdominală – tratament
Tratamentul pentru diastaza abdominală este unul destul de ușor de abordat și gestionat. Doar în anumite cazuri, atunci când diastaza abdominală poate duce la complicații, se recomandă a se apela la intervenții chirurgicale. În schimb, tratamentul uzual constă în efectuarea de exerciții fizice, sub stricta îndrumare și supraveghere a unui kinetoterapeut specializat, care vizează mai ales mușchii drepți abdominali: tonifierea și creșterea rezistenței acestora. De asemenea, pentru a susține peretele abdominal, se mai poate recomanda și purtarea unui corset (având și rolul de a corecta postura și de a susține zona lombară).
Intervenția chirurgicală presupune repararea peretului abdominal prin reducerea distanței mari dintre cele două grupuri de corpi musculari. Intervenția laparoscopică are rezultate pozitive și un prognostic favorabil. La fel și kinetoterapia (atunci când distanța între cele două benzi musculare nu este prea mare). Terapia fizică joacă un rol esențial pentru persoanele care suferă de diastază abdominală, fiind o alternativă neinvazivă de tratament.
Management-ul corect al afecțiunii presupune respectarea unor sfaturi practice:
- persoanele cu diastază trebuie să evite ridicarea și manipularea obiectelor grele;
- este necesară practicarea exercițiilor fizice ușoare, pentru întărirea abdomenului;
- ridicatul din pat poate presupune un efort major, motiv pentru care persoanele cu diastază abdominală ar trebui să se rotească pe burtă și abia apoi să se ridice din pat;
- consultarea unui medic specialist înainte de a începe să practicați exerciții fizice și antrenamente;
- folosirea benzilor de susținere, a centurilor și corsetelor doar la recomandarea specialistului;
- menținerea în limite normale a greutății.
