Intertrigo este o afecțiune inflamatorie superficială a pielii ce apare în special la nivelul pliurilor cutanate, unde pielea este expusă frecării, umidității și ventilației reduse. Deși nu este o boală gravă în majoritatea cazurilor, poate provoca disconfort important și poate favoriza apariția unor infecții secundare dacă nu este tratată corespunzător.
Ce este intertrigo și cum apare?
Intertrigo reprezintă o inflamație a pielii localizată în zonele unde există contact permanent între două suprafețe cutanate. Cele mai frecvent afectate regiuni sunt axilele, zona inghinală, pliurile abdominale, regiunea submamară și perineul.
Denumirea provine din limba latină, unde „inter” înseamnă „între”, iar „terere” înseamnă „a freca”, ceea ce descrie foarte bine mecanismul prin care apare această afecțiune. Frecarea repetată dintre suprafețele pielii produce iritație locală, iar atunci când aceasta se asociază cu transpirație excesivă, căldură și ventilație insuficientă, stratul superficial al pielii începe să se macereze și să se inflameze.
Pliurile cutanate au în mod natural o temperatură mai ridicată decât alte zone ale corpului. În aceste regiuni se acumulează mai ușor umezeala provenită din transpirație, iar mediul cald și umed favorizează dezvoltarea microorganismelor care există în mod normal pe piele. În anumite condiții, bacteriile și fungii se pot multiplica excesiv și pot transforma o simplă iritație într-o infecție secundară.
Intertrigo poate apărea la orice vârstă, de la sugari până la vârstnici. La sugari, intertrigo apare frecvent la nivelul pliurilor din regiunea scutecului și poate fi asociată cu dermatita de scutec, în timp ce la adulți apare mai frecvent în zonele cu pliuri cutanate pronunțate.
Care sunt cauzele și factorii de risc pentru intertrigo?
Apariția bolii intertrigo este rezultatul interacțiunii dintre mai mulți factori. Frecarea mecanică dintre suprafețele pielii reprezintă elementul central, însă umiditatea și căldura contribuie semnificativ la dezvoltarea și agravarea leziunilor.
Atunci când pielea rămâne umedă perioade îndelungate, stratul cornos își pierde capacitatea de protecție. În consecință, inflamația apare mai ușor, iar microorganismele găsesc condiții ideale pentru multiplicare.
Printre cei mai importanți factori de risc asociați cu intertrigo se numără:
- obezitatea și excesul ponderal;
- diabetul zaharat;
- transpirația excesivă (hiperhidroza);
- climatul cald și umed;
- activitatea fizică intensă;
- incontinența urinară sau fecală;
- mobilitatea redusă;
- imunosupresia;
- prezența secrețiilor persistente sau a unor leziuni cutanate cronice.
Persoanele cu diabet prezintă un risc crescut de a dezvolta intertrigo, deoarece hiperglicemia și răspunsul imun alterat favorizează dezvoltarea microorganismelor, în special a speciilor de Candida.
Infecțiile secundare sunt extrem de frecvente la persoanele cu intertrigo. Cea mai întâlnită este infecția cu Candida, însă pot fi implicate și bacterii gram-pozitive, bacterii gram-negative, dermatofiți.
Din punct de vedere epidemiologic, intertrigo este întâlnită pe toate continentele și la toate grupele de vârstă, fără diferențe semnificative între sexe sau grupuri etnice. Totuși, prevalența este mai mare în regiunile cu temperaturi ridicate și umiditate crescută.
Care sunt simptomele pacientului cu intertrigo?
În majoritatea situațiilor, simptomele apar treptat și devin mai evidente pe măsură ce inflamația evoluează. Pacienții cu intertrigo descriu frecvent senzații de mâncărime, arsură, usturime sau disconfort localizat în pliurile pielii. Uneori poate apărea și durerea, mai ales atunci când pielea începe să se fisureze sau să se erodeze.
La examinarea clinică, medicul observă de obicei plăci eritematoase (roșiatice) situate simetric pe ambele suprafețe ale pliului afectat. Intensitatea roșeții variază în funcție de severitatea inflamației și de prezența unei eventuale infecții secundare.
Pe măsură ce afecțiunea evoluează, pot apărea:
- macerarea pielii;
- fisuri dureroase;
- eroziuni superficiale;
- secreții seroase;
- cruste;
- descuamare;
- sensibilitate locală accentuată.
În cazul infecției cu Candida, apar frecvent papule și pustule satelite, considerate foarte sugestive pentru această etiologie. Aceste mici leziuni sunt localizate în jurul zonei principale de inflamație și reprezintă un semn clinic important.
Dacă leziunile capătă o nuanță verde-albăstruie, medicul poate suspecta o infecție cu Pseudomonas. În infecțiile bacteriene, roșeața este de obicei mai intensă, iar zona afectată poate deveni sensibilă și umedă. În spațiile dintre degete, mai ales la nivelul picioarelor, intertrigo poate fi asociat cu dermatofiți precum Trichophyton rubrum, Trichophyton mentagrophytes sau Epidermophyton floccosum.
Intertrigo este contagios?
Intertrigo în sine nu este contagios. Afecțiunea apare ca urmare a frecării, căldurii și umidității acumulate în pliurile corpului și nu se transmite de la o persoană la alta prin contact direct. Totuși, situația se schimbă atunci când apare o infecție secundară cu fungi sau bacterii, cum sunt speciile de Candida sau Staphylococcus aureus (stafilococ auriu).
Bacteriile sau fungii care colonizează zona inflamată pot fi transmisibili în anumite condiții, în special prin contact direct cu leziunile sau prin utilizarea în comun a unor obiecte personale, precum prosoapele. Prin urmare, inflamația inițială nu se transmite, însă unele dintre microorganismele implicate în complicațiile infecțioase sunt contagioase.
Cum se diagnostichează intertrigo?
Diagnosticul de intertrigo este stabilit în majoritatea cazurilor pe baza examenului clinic. Aspectul caracteristic al leziunilor și localizarea lor permit medicului să identifice afecțiunea relativ ușor. Atunci când există suspiciunea unei infecții secundare, pot fi necesare investigații suplimentare.
Dacă se suspectează o infecție bacteriană în intertrigo, se poate recolta o probă pentru cultură microbiologică. În cazul infecțiilor fungice, medicul poate efectua o raclare superficială a pielii, care este examinată microscopic după tratarea cu soluție de hidroxid de potasiu (KOH). Prezența hifelor sau a celulelor levurice confirmă diagnosticul unei infecții fungice.
În situațiile atipice, persistente sau rezistente la tratament, poate fi necesară efectuarea unei biopsii cutanate pentru excluderea altor afecțiuni dermatologice. Lampa Wood reprezintă o investigație utilă în identificarea unor infecții precum eritrasma sau infecțiile produse de Pseudomonas.
Care sunt opțiunile de tratament pentru intertrigo?
Tratamentul pentru intertrigo urmărește două obiective principale: reducerea inflamației și eliminarea factorilor care favorizează apariția acesteia.
Controlul umidității și al frecării
Primul pas terapeutic constă în menținerea pielii cât mai uscate și bine aerisite. După activitatea fizică sau transpirația abundentă, se recomandă dușul și uscarea atentă a pliurilor cutanate.
Îmbrăcămintea lejeră, materialele care permit evaporarea transpirației și evitarea expunerii la temperaturi ridicate contribuie semnificativ la vindecare. În anumite situații, pot fi utilizate produse absorbante și antiperspirante care reduc acumularea umezelii, inclusiv sub formă de unguent.
Tratamentul infecțiilor fungice
Candidoza reprezintă una dintre cele mai frecvente complicații în intertrigo. În aceste cazuri, medicul poate recomanda tratament cu antifungice topice precum clotrimazolul, miconazol, ketoconazolul sau oxiconazolul. Nistatina este utilizată drept alternativă în infecțiile produse de Candida.
Aplicarea unui unguent cu nistatină se face, de regulă, de două ori pe zi, până la dispariția completă a leziunilor. În formele extinse sau rezistente la tratamentul topic, medicul poate recomanda tratament antifungic oral, cel mai frecvent cu fluconazol sau itraconazol, în funcție de agentul cauzal, severitatea infecției și particularitățile fiecărui pacient.
Tratamentul infecțiilor bacteriene
Atunci când sunt prezente semne de infecție bacteriană, se pot utiliza antibiotice locale precum mupirocina sau acid fusidic, sub formă de unguent. În cazurile mai severe, medicul poate recomanda tratament antibiotic sistemic, în funcție de agentul patogen suspectat sau identificat.
Tratamentul inflamației
Pentru reducerea roșeții și a disconfortului, se pot utiliza corticosteroizi topici cu potență redusă, cum este hidrocortizonul, inclusiv sub formă de unguent. Aceste produse trebuie folosite cu prudență și pe perioade limitate, deoarece pielea din pliurile corpului este mai subțire și mai susceptibilă la efectele adverse asociate cu tratamentul pe bază de corticosteroizi.
Sunt recomandate unguentele în protocolul de tratament pentru intertrigo?
Da, protocolul terapeutic poate include diferite tipuri de unguente și creme. Pot fi recomandate:
- unguent cu oxid de zinc pentru protecția pielii;
- unguent pe bază de petrolatum pentru reducerea frecării;
- creme și unguente antifungice;
- unguente antibiotice;
- creme cu hidrocortizon în concentrații mici;
- unguente pentru refacerea barierei cutanate
Alegerea tratamentului trebuie realizată de medic, deoarece utilizarea incorectă a anumitor produse, inclusiv sub formă de unguent, poate agrava infecțiile existente.
Care sunt complicațiile și riscurile asociate cu intertrigo?
Prognosticul este favorabil în majoritatea cazurilor, mai ales atunci când factorii predispozanți sunt identificați și controlați. Cea mai frecventă complicație este reprezentată de infecția secundară. Netratată corespunzător, aceasta poate progresa și poate afecta țesuturile mai profunde.
Complicațiile posibile includ:
- candidoza cutanată extinsă;
- infecțiile bacteriene recurente;
- celulita;
- fisuri și eroziuni ale pielii;
- dermatita de contact indusă de tratamentele locale;
- atrofia pielii și vergeturile cauzate de utilizarea prelungită a corticosteroizilor.
La pacienții cu intertrigo și obezitate severă, diabet necontrolat sau imunitate scăzută, riscul de recurență este semnificativ mai mare.
Sfaturi pentru a preveni intertrigo
Prevenția joacă un rol esențial, mai ales la persoanele care au prezentat anterior episoade de intertrigo:
- mențineți pliurile cutanate curate și uscate;
- schimbați hainele umede după ce ați transpirat;
- utilizați îmbrăcăminte lejeră și materiale care permit ventilarea pielii;
- controlați greutatea corporală;
- mențineți glicemia în limitele recomandate;
- dacă transpirați excesiv, puteți folosi diferite tipuri de pudre;
- evitați frecarea repetată a zonelor afectate;
- folosiți produse de protecție a pielii atunci când există risc crescut de iritație;
- schimbați frecvent scutecele la sugari și produsele absorbante la persoanele cu incontinență.
Bibliografie:
- Janniger CK, Schwartz RA, Szepietowski JC, Reich A. Intertrigo and common secondary skin infections. Am Fam Physician. 2005 Sep 1;72(5):833-8. PMID: 16156342. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16156342/
- Kalra MG, Higgins KE, Kinney BS. Intertrigo and secondary skin infections. Am Fam Physician. 2014 Apr 1;89(7):569-73. PMID: 24695603. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24695603/
- Metin A, Dilek N, Bilgili SG. Recurrent candidal intertrigo: challenges and solutions. Clin Cosmet Investig Dermatol. 2018 Apr 17;11:175-185. doi: 10.2147/CCID.S127841. PMID: 29713190; PMCID: PMC5909782. Link: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5909782/
- Nobles T, Syed HA, Miller RA. Intertrigo. [Updated 2024 Oct 28]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2026 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK531489/
- Romanelli M, Voegeli D, Colboc H, Bassetto F, Janowska A, Scarpa C, Meaume S. The diagnosis, management and prevention of intertrigo in adults: a review. J Wound Care. 2023 Jul 2;32(7):411-420. doi: 10.12968/jowc.2023.32.7.411. PMID: 37405940. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37405940/
- Voegeli D. Intertrigo: causes, prevention and management. Br J Nurs. 2020 Jun 25;29(12):S16-S22. doi: 10.12968/bjon.2020.29.12.S16. PMID: 32579453. Link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32579453/
Foto: shutterstock.com
