La fiecare 10 secunde, undeva in lume, cineva este implicat intr-un accident rutier, conform ultimelor statistici ale National Highway Traffic Safety Administration. Din fericire, nu toate accidentele sunt fatale, insa oricat de minor ar fi, afecteaza atat structura bio-fizica a individului, cat si psihicul, Eul sau interior.
Afectarea psihica se refera in cazul accidentelor rutiere la anxietate pe termen lung, pana la frica sau fobie in a conduce sau a merge in autoturism. Este normal sa fii socat, speriat, atunci cand viata ta sau a altor persoane este in pericol sau cand se intampla mai mult de atat! Acest tip de eveniment, susceptibil de a declansa tulburari somatice si psihice, se numeste TRAUMA.
Freud numeste TRAUMA orice eveniment care perturba echilibrul afectiv al unei persoane si duce la aparitia mecanismelor de aparare. Cand perturbarea acestui echilibru dureaza mai mult de o luna se poate spune ca individul sufera de sindrom de stres posttraumatic.
Manifestari ale traumei
Simptomele sindromului de stres posttraumatic sunt:
cosmaruri sau flash-back-uri ale traumei – individul are sentimentul ca accidentul se intampla din nou; ocolirea locurilor sau lucrurilor care pot produce aducere aminte; existenta unei asa-zise stari de „a fi paralizat” si lipsa interesului pentru anumite lucruri; tremuraturi; stare permanenta de nemultumire; insomnie, lipsa de concentrare.
Unii oameni se pot manifesta insa diferit prin stari depresive, sentimente de vinovatie sau de furie, iar la copii manifestarea dupa trauma rezida in comportament de tip repetitiv. Aceste simptome pot aparea la interval scurt dupa trauma (o luna) sau pot aparea si apoi sa dispara. Semenele se pot manifesta luni la rand, iar consecintele pot fi atat de grave, incat sa afecteze atat viata personala, cat si cea profesionala.
La inceput apare negarea in care nu poti constientiza pierderea, fie de persoane, de echilibru psiho-social, de integritate corporala etc. Aceasta apare ca raspuns la socul initial in care viata este afectata in profunzimea ei. De cele mai multe ori, supravietuitorii raman focalizati pe propria persoana o perioada lunga de timp. Apoi, pentru a stapani sentimentele de confuzie generate de intrebari precum „Cine sunt eu?, De ce mi s-a intamplat tocmai mie? Ce se intampla cu viata mea? Voi putea face fata acestei noi vieti?”, individul isi ascunde trairile. Si astfel, ascunzandu-si durerea de cei din jur, se cufunda in depresie, in munca sau in alcool, droguri etc. Acceptarea realitatii depinde foarte mult de personalitatea fiecaruia si, foarte important, de sustinerea celor din jur (familie, prieteni, societate). Aceasta depinde, totodata, si de intensitatea traumei si de cat de puternica a fost reactia individului in momentul evenimentului.
Consecinte
Bolile cu debut acut, asa cum pot fi definite accidentele auto (care necesita spitalizare, in special), cresc teama de moarte in interiorul individului, distrugand crezul acestuia de persoana indestructibila si evident, stapana pe propriul destin. Daca boala are evolutie favorabila, stresul si anxietatea se mai diminueaza la iesirea din spital, insa in cazul in care boala are o evolutie mai putin buna, stresul posttraumatic cu toate implicatiile sale persista. Poate fi dureros sa vorbiti despre un eveniment traumatic, dar este important sa recunoasteti ca aveti nevoie de ajutor, un ajutor pe care vi-l poate da cu atat mai mult un specialist.
Consilierea psihologica
Specialistul, psiholog, in speta se ocupa cu consilierea sau terapia prin vorbire. Aceasta este un prim pas in tratarea simptomelor posttraumatice. Prin crearea unei atmosfere de siguranta si deplina incredere, individul isi poate dezvalui trauma si, de multe ori, simpla punere in cuvinte are un efect benefic. Prin vorbire, pacientul este ajutat sa inteleaga si sa recapete control asupra propriei vieti; se reduce in acest mod anxietatea, tristetea, insomnia etc. Tratamentul psihoterapeutic poate dura intre 3 si 6 luni, in unele cazuri putand fi mai indelungat. Este insa important sa inceapa cat mai devreme, pentru a avea sanse de succes reale. Terapia traumei nu poate sterge cu buretele amintirile traite, insa ajuta pacientul la o mai buna gestionare a acestora, prin cresterea controlului si increderea in sine si scaderea simptomelor psihice, asa incat individul sa se poata bucura iar de viata.
O experienta de viata…
B.I, un tanar avocat de succes,”STALPUL FAMILIEI” – cum ii placea sa-si spuna, in varsta de 29 de ani, ajunge la spital in urma unui grav accident de circulatie, in care el este victima. In momentul in care mi s-a solicitat ajutorul de catre medic si familie, pacientul era internat in sectia de terapie intensiva pentru un traumatism deschis cu amputatia membrului inferior drept, in 1/3 superiora (amputatia piciorului la jumatatea coapsei). Problema lui psihica in acel moment erau cosmarurile si agitatia. Prima sedinta se incheie repede, pacientul fiind la 2 zile de la accident si sub influenta tranchilizantelor.
Un rol important in acest caz l-a avut sotia, careia i-am recomandat sa fie acolo cand pacientul se trezeste, pentru ca sa-l faca sa se simta in siguranta, sa vada o figura care sa-i inspire incredere.
Sedintele care au urmat s-au concentrat asupra identificarii simptomelor datorate traumei (anxietate, frica, teama de moarte) si pe reducerea intensitatiilor. Am continuat cu incurajarea comunicarii, constientizarea nevoilor, a limitelor, a valorilor, pe deblocarea resurselor personale si pe ancorarea in aceste resurse care sa-l faca sa-si vada viitorul.
Pacientul a ramas internat 2 luni, in care am lucrat intens pe toata problematica traumei sale, pe cresterea maturitatii si adaptabilitatii la situatia data si, in ultimele doua sedinte, am experimentat revenirea lui progresiva in familie, in societate.
Acum, la un an si jumatate de la incident, B.I. are o proteza performanta in locul piciorului lipsa, o excelenta cariera de avocat si o viata familiala normala. Si a redevenit STALPUL FAMILIEI.
Dr. Sorina Cristea
Psiholog clinican
Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca
Tel.: 0721/697.207
