Homocisteina, indicator precoce în detectarea riscului de boli cronice

Homocisteina este un aminoacid sintetizat in vivo, care poate fi transformat pe cale enzimatică în alți aminoacizi utili organismului, cum sunt cisteina sau metionina. În urma acțiunii sinergice dintre mai multe vitamine (B₁₂, B₉ și B₆) și anumite enzime, homocisteina este transformată în metionină, iar metionina poate fi regenerată la homocisteină. Astfel, orice abateri de la nivelul normal al acestui compus în organism sugerează perturbări ale cel puțin unuia dintre reactanții enumerați: substrat (vitamine) sau enzimă. Pot exista mai multe cauze, dar una dintre cele mai frecvente este activitatea enzimatică perturbată a unei enzime implicate în reacție: MTHFR.

MTHFR, adică metilen-tetrahidrofolat-reductaza, este enzima implicată în procesul metilare al homocisteinei, cu obținere de metionină. Hiperhomocisteinemia, adică creșterea concentrației de homocisteină peste valorile normale, este asociată cu un risc crescut de boli cronice, printre care bolile vasculare, bolile cardiace, formarea cheagurilor de sânge, leziuni cerebrale, fractura de șold, declinul cognitiv, osteoporoza, boala renală cronică, hipotiroidismul, boala Alzheimer și schizofrenia. Prin urmare, comunitatea științifică își îndreaptă tot mai mult atenția spre acest potențial marker de diagnostic al afecțiunilor cronice, deși datele nu sunt pe deplin concludente.

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Coenzima Q10 + Omega 3. Are o formulă ce combină două principii active cu dublu rol: antiaterogen şi antioxidant, pentru a preveni procesele metabolice de degradare asupra ţesuturilor şi vaselor sangvine.

Asocierea dintre nivelurile crescute de homocisteină și procesul fiziopatologic

Conform specialiștilor, nivelurile crescute de homocisteină pot crește riscul de ateroscleroză și leziuni ale stratului endotelial. Acest lucru promovează inflamația și stresul oxidativ. Totuși, nu se cunoaște îndeajuns de bine mecanismul fiziopatologic care stă la baza acestor procese. Deși există studii care susțin că există o corelație între nivelurile crescute de homocisteină și declinul cognitiv accelerat, motivele nu sunt clare. S-a speculat că acest lucru s-ar datora deficitului de vitamine implicate în procesul conversiei homocisteinei în alți aminoacizi. Persoanele care au niveluri crescute de homocisteină sunt mult mai predispuse la atrofie cerebrală progresivă.

Există multe studii care susțin că nivelurile crescute de homocisteină totală în trimestrul trei de sarcină pot provoca leziuni subtile ale sistemului vascular placentar. Astfel, este limitat aportul de oxigen la făt, aspect care dăunează asupra structurii cerebrale a acestuia. Acesta este motivul pentru care se consideră că nivelul crescut de homocisteină în timpul sarcinii este o potențială cauză a schizofreniei copilului. În etiologia schizofreniei, homocisteina mai poate fi implicată și prin efectele asupra receptorului NMDA: inițiază stresul oxidativ, ducând astfel la inflamație vasculară. Efectele sunt semnificative în cazul celulelor endoteliale sau musculare netede.

Homocisteina – valori normale și abateri patologice

Nivelurile considerate normale ale homocisteinei variază în funcție de sex, cu un interval care variază între 5-15 µmol/L. Hiperhomocisteinemia apare atunci când nivelurile înregistrate sunt peste 15 µmol/L. Când nivelurile de homocisteină sunt mai mari decât limitele considerate a fi normale, înseamnă că există o tulburare în dinamica metabolică a homocisteinei. Datele indică faptul că niveluri crescute de homocisteină sunt asociate cu:

• creșterea riscului de boli cardiovasculare;
• creșterea riscului de boli cerebrovasculare;
• creșterea riscului de boli tromboembolice.

Deși există asocieri clare între nivelul crescut de homocisteină și bolile cerebrovasculare, există controverse în ceea ce privește evaluarea și tratamentul. Studiile indică faptul că deși creșterea nivelului de homocisteină predispune o persoană la astfel de boli, scăderea nivelului cu ajutorul tratamentelor specifice nu reinversează efectul, riscul rămânând același.

Au existat dovezi că scăderea nivelului de homocisteină scade riscul de boală cardiovasculară, în special la pacienții cu homocistinurie (eliminarea de homocisteină prin urină), afecțiune rară autozomal recesivă. Alte studii arată că scăderea nivelului de homocisteină ar putea fi benefică pentru a încetini procesul de atrofiere a creierului, odată cu înaintarea în vârstă. Pe de altă parte, un studiu indică faptul că terapiile care vizează scăderea nivelului de homocisteină nu au niciun efect semnificativ asupra scăderii riscului de accident vascular cerebral. De asemenea, se pare că au un impact neglijabil asupra scăderii riscului de a dezvolta boli coronariene. 

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena suplimentul alimentar Tonico Forte; care susține activitatea sistemului nervos și buna funcționare a organismului. Conţine 4 aminoacizi (arginina, fosfoserina, glutamina, asparagina) şi vitamina B12.

Homocisteina – un potențial indicator al afecțiunilor cronice

Simptomele asociate hiperhomocisteinemiei variază în funcție de cauza subiacentă. Există mai multe situații în care simptomele pot lipsi. Pacienții care prezintă tulburări cardiovasculare sau cerebrovasculare pot avea niveluri crescute de homocisteină și pot fi asimptomatici. Nivelurile crescute de homocisteină pot apărea și la persoanele care cu hipovitaminoză B₁₂, B₉ sau B₁₆, în esență pentru că acești compuși, în sinergie cu enzimele specifice, sunt implicați în procesul de metabolism al homocisteinei. Alte boli care se pot prezenta cu hiperhomocisteinemie sunt:

• fractura de șold;
• declinul cognitiv;
• osteoporoza;
• boala cronică renală;
• hipotiroidismul;
• boala Alzheimer;
• schizofrenia.

Alte boli, cum ar fi psoriazisul, diabetul, cancerul, precum și consumul anumitor medicamente, consumul de alcool, cafea, tutun sunt asociate cu niveluri ușor crescute de homocisteină. Odată cu înaintarea în vârstă, care predispune o persoană la afecțiuni neurodegenerative, concentrația totală de homocisteină crește – de unde, probabil, și asocierea cu impactul semnificativ asupra accelerării declinului cognitiv. Nivelurile totale de homocisteină sunt considerabil mai mari la persoanele cu afecțiuni renale, dat fiind faptul că principala cale de eliminare a acestui compus din plasmă este pe cale renală.

În practica clinică, testele cuantificarea nivelului de homocisteină nu sunt chiar obișnuite. Ele pot fi realizate, în mod obișnuit, în următoarele situații:

• pentru a descoperi eventualul deficit de vitamine B₁₂, B₉ sau B₆;
• pentru diagnosticarea homocistinuriei: o boală genetică rară cu simptome precum probleme de vedere, apariția de cheaguri de sânge și fragilitate osoasă;
• înțelegerea mai bine a riscului unui atac de cord sau accident vascular cerebral, în cazul în care un pacient este predispus deja riscului (are hipertensiune arterială, diabet sau suferă de hipercolesterolemie).

Rezervă online şi ridică din cea mai apropiată farmacie Catena Benesio Magneziu + B complex, supliment ce susţine sistemul nervos şi cardiovascular. Asigură necesarul zilnic de magneziu şi vitamine din complexul B cu un singur plic de granule orodispersabile.

Hiperhomocisteinemia – cauză sau efect al bolilor cronice?

Erorile înnăscute ale metabolismului homocisteinei au drept rezultat o creștere semnificativă a concentrației plasmatice a acestui compus (200-300 μmol/L). Creșterea ușoară a homocisteinei (peste 15 μmol/L) apare la aproximativ 20-30% dintre persoanele cu boală aterosclerotică. Deși există dovezi ale disfuncției endoteliale la pacienții cu ateroscleroză, nivelul crescut este asociat și cu declinul precoce al funcției renale – frecvent în ateroscleroză. Aceste observații sugerează că hiperhomocisteinemia ușoară ar putea fi adesea un efect, mai degrabă decât o cauză a bolii aterosclerotice. Studiile de specialitate își îndreaptă atenția îndeosebi în această direcție.

Totuși, se crede că hiperhomocisteinemia cronică duce la deteriorarea celulelor endoteliale, dar și la pierderea flexibilității vaselor. Are implicații negative și asupra dinamicii hemostazei, acel proces prin care are loc coagularea sângelui. Concentrația crescută de homocisteină poate duce și la o intensificare a efectelor negative asociate factorilor de risc cum sunt fumatul, consumul de alcool, hipertensiunea arterială, cu promovarea stărilor inflamatorii cronice. Pe de altă parte, activitatea fizică, limitarea consumului de alcool și tutun, precum un aport adecvat de vitamine B₁₂ și B₆ sunt asociate cu niveluri scăzute de homocisteină și reducerea riscului de boli cronice.

În momentul de față, sunt necesare mai multe studii pentru a putea certifica întocmai relevanța nivelului acestui compus în detectarea precoce a riscului de a dezvolta anumite afecțiuni. Există multe studii care susțin că o concentrație anormală a acestui compus ar putea avea o probabilă valoare de diagnostic și/sau prognostic pentru anumite tipuri de afecțiuni. Cele cardiovasculare, în special, sunt printre cele mai intens studiate. De asemenea, declinul cognitiv (asociat în mare parte bolilor neurodegenerative) ar putea fi detectat precoce, probabil, prin măsurarea nivelului de homocisteină. Totuși, datele disponibile momentan nu sunt îndeajuns de relevante.

Lars Brattström și David E.L. Wilcken, în studiul intitulat Homocysteine and cardiovascular disease: cause or effect?, susțin faptul că scăderea concentrației de homocisteină circulantă, la persoanele cu homocistinurie, are un efect semnificativ asupra scăderii riscului cardiovascular. Deși se susține faptul că, într-adevăr, concentrațiile extrem de ridicate ale acestui compus joacă un rol esențial în patogeneza bolii vasculare, homocistinuria este o afecțiune foarte rară. Nu se cunoaște cât de relevantă este o concentrație ușor crescută de homocisteină pentru a evalua atât riscul de boli cardiovasculare, cât și de alte boli cronice de natură inflamatorie, dar nu numai.